Tag Archives: bloc

Batranete fov

Jazz vizual pe o tema din Horia Bernea, lucrarea “Batranete fov” simplifica pictura si fotografia pana la un punct in care ele pot colabora si re-semnifica. Am gasit genial amestecul de cromatica vivid si tonuri de pamant din Bernea, precum si suprafata expusa, cruda, a panzei. Le-am completat grafic, in cheie caricaturala, si le-am subpus unei fotografii de expresie facuta in fata unui bloc din Berceni, in care regaseam acelasi amestec de vivacitate intentionala, de curiozitate si interes, si aceeasi imobilitate de fond, incremenire de atitudini si gesturi, repetate fervent si cotidian, intr-o permanenta iscodire a vesnicei si imuabilei stiri zilnice.

Lucrarea este multplicata in 12 exemplare de autor.

Sa mai luam o gura! De metrou…

Ministerul Transporturilor organizează concurs pentru desemnarea a 65 de bucureşteni care se vor bucura de propria staţie de metrou. Acţiunea este doar o etapă din amplul program elaborat de Anca Boagiu, „O gură de metrou pentru fiecare”, adresat cetăţenilor care nu mai au ce altceva să bage-n gură. Potrivit anunţului făcut de aceasta, toate cele 65 de staţii noi vor fi gata până în 2021. Pentru acelaşi termen mai sunt preconizate următoarele tăieri de panglici: primul zgârâie-nori de 1001 etaje inaugurat de Wiliam Brânză şi botezat „Zgârâie Brânză Tower”; a doua serie de 705 tramvaie destinate familiilor cu mulţi copii; reţeaua de distribuţie a berii la robinet pentru patru dintre cartierele fruntaşe ale Bucureştiului; inaugurarea reţelei de autostrăzi suspendate „Oprescu” care va trece pe la etajul 5 al fiecărui bloc cu peste opt etaje.

Momentul festiv din paragraful precedent va fi umbrit de o amplă manifestaţie organizată de locatarii blocurilor cu patru etaje care vor ieşi în stradă pentru a protesta împotriva faptului că ei nu au acces la autostrăzile Oprescu. Elicopterul Realitatea TV nu va putea transmite în direct evenimentul din cauza densităţii prea mari a şoselelor suspendate. Nemulţumiţi, telespectatorii elicopterului Realitatea TV vor comuta, de-ai dracu’, pe Taraf TV, situaţie care va provoca instantaneu falimentul trustului. De unde se vede clar că întreg planul urbanist-edilitar nu este decât unul prin care se încearcă eliminarea postului din Casa Presei de către reprezentanţii actualii puteri. În emisiunea de (r)adio, Andreea Creţulescu va sublinia că a avut dreptate şi se va transmite rapid si alert procedurile premergatoare: “In acest moment, doamenlor si domnilor, s-a inschis regia de emisie. Ramas ultimul, domnul Tatulici a stins lumina. Doar studioul nostru a mai ramas sa planga de mila functionarilor publici care, nu-i asa?, vor fi si ei candva disponibilizati! Adaug ca, doamnelor si domnilor, colegul nostru Mihai Tatulici se apropie si de acest studiou pentru a stinge si aici lumina, asa ca vreau sa va spun cat pot eu de rapid si alert la revede…”

“Doamna din apa” sau Religiile de unica folosinta

Regizorul filmului „Signs“ („Semne“, cu Mel Gibson, care a servit de suport pentru un „Scary Movie“), indianul Manoj Night Shyamalan (sper ca l-am scris corect) propune zilele acestea un film de mister, „Doamna din apa“ („Lady in The Water“), primit ca un succes pe ambele maluri ale Atlanticului (obisnuieste sa cocheteze cu primul loc al box-office-ului in tarile unde e difuzat).

Sub pretextul unor motive religioase luate din povestile orientale, banalizate si ingropate sub un moloz de cotidian, Manoj Night Shyamalan reuseste sa vanda un scenariu al carui mesaj e la antipodul povestii: insingurarea locatarilor din cartierele de beton, multiculturalitatea care este de fapt un atomizant social, nu un factor conglomerat.

In film, un administrator de bloc gaseste in piscina cladirii un personaj fantastic, un fel de sirena. Aceasta are ceva de transmis unui scriitor care locuieste in bloc si care este jucat chiar de regizor. Spun „ceva“ pentru ca nu mi-am dat seama ce: nu e nici mesaj, nici obiect. Un-fel-de-sirena (care n-are totusi coada de peste) trebuie sa se intoarca apoi in lumea ei, undeva, sub apa. Ea este impiedicata de un alt personaj fantastic, un fel de caine care traieste sub iarba. Lupul vegetarian are niste zgarieturi otravitoare si ar face totul pentru a o ucide pe Un-fel-de-sirena. Ca sa o protejeze, locatarii cladirii se unesc, dirijati de administrator, si instituie ad-hoc un ritual de comunicare cu o lume care, fara a fi cealalta, e de dincolo. Un pasionat de integrame devine teologul (simbolistul, interpretul) noii religii. Pe aceleasi criterii se completeaza si celelalte pozitii din staff-ul ritualului. Interpretarile magice se fac din revista de cuvinte incrucisate (96168*: „Cred c` e un mesaj acolo pentru noi.“ 96368: „9 litere, orizontal.“ 96433: „E cuvantul «esential»“ 96498: „si se intercaleaza cu…“ 96626: „27 pe verticala care e «complot».“ 96743: „«Esential» si «complot».“) Lectura finala a „mesajelor din univers“ e facuta de un copil (fiul integramistului) care „citeste“ cutiile de cereale.

Sub pretextul unor motive religioase luate din povestile orientale, banalizate si ingropate sub un moloz de cotidian, Manoj Night Shyamalan (sper ca i-am scris corect numele) reuseste sa vanda un scenariu al carui mesaj e la antipodul povestii: insingurarea locatarilor din cartierele de beton, multiculturalitatea care este de fapt un atomizant social, nu un factor conglomerat. Multiprofesionalitatea, care stabileste noi granite in antropologia umana. Privit astfel, blocul de tip californian, dispus in fata unei piscine, ca un oras medieval in jurul unei piatete care ar juca rol social si cultural (sau cultual, de cult), cu coridoare deschise, care pot juca si rol de terasa, este un model de posibilitate de socializare nerealizata. Segrerarea nu e ostentativa, dar e una reala, cu grupuri etnice de imigranti, grupuri de nativi americani sau oameni de profesie care se cunosc de ani, dar afla unii despre altii abia cu ocazia cu care devin personaje in acest film.

Exista insa si un nivel de abordare in care se poate spune ca scenariul, semnat de acelasi Manoj Night Shyamalan (sper c` i-am scris corect numele), a fost scris de plictiseala pe marginea unei piscine. „E soare. Stau iar sa ma prajesc si n-am nicio idee pentru urmatorul film. Ar trebui sa ma gandesc la ceva original, dar tot ce am facut eu in ultimul timp a fost sa zac pe sezlongul asta. Ce idei iti poate da o piscina?“. Obiectele, locurile si personajele pot fi gasite toate pe masuta de langa sezlong. Este evident ca nu s-a facut pic de documentare, personajele fantastice sunt trasate din prima, fara resurse simbolice reale. Mesajul e lipsit de intensitate si chiar tensiune. Scenaristul a scris, cu ce a avut la indemana, un univers casnic universalizat. Iar culmea este ca aceste lumi casnice stereotipe s-au globalizat de asa natura incat orice locuitor urban se regaseste in ele intr-o masura. Sau, cum spune un personaj: 91733: „Nu mai exista originalitate in lume, domnule Heep.“ 91823: „asta e un lucru cu care m-am impacat.“

Nota:

* Citatele sunt raportate la frame-uri.