Tag Archives: bijuterii

Seful PC si seful Antenelor, trecuti de Dan Voiculescu in declaratia de avere

Unii parlamentari trec in declaratia de avere terenuri, case, Jaguare, iahturi, actiuni la companii cotate pe bursa, participatii la societati comerciale, dobanzi bancare, masini cu serii de la capatul alfabetului, tablouri, bijuterii. Pentru Dan Voiculescu, “bijuteriile coroanei”, conform ultimei declaratii de avere, sunt Mihai Gadea si baiatul ala de la PC, Daniel Constantin. Astfel, directorul celor doua Antene, 1 si 3, Mihai Gadea, figureaza la sectiunea “Imprumuturi acordate in nume personal” din declaratia de avere a senatorului Dan Voiculescu, depusa la Parlament. Suma pe care o datoreaza Gadea este de 7,8 miliarde lei vechi, aproximativ 190.000 de euro.

Presedintele partidului fondat de Dan Voiculescu, Daniel Constantin, figureaza in aceeasi declartie cu o datorie de 295.000 de euro. El este insa, devansat, de Sorin Pantis, fostul ministru al comunicatiilor, care are datorii la Dan Voiculescu de o jumatate de milion de euro, plus 9,5 miliarde lei vechi.

Alaturi de Gadea, Constantin si Sorin Pantis, pe lista de avere a lui Voiculescu mai apar un sofer, un cameraman si medicul Luiza Spiru, specialist in geriatrie si gerontologie.

O zi in Tanger

Pleci din Benalmadena la 6. In Tarifa urci pe vapor la 9. Ajungi in Tanger la 7,30. Sunt diferente de fus orar sau, mai ales, de ora oficiala. Tanger aste al cincilea oras marocan si resedinta de vara pentru regele de aici.

Atmosfera se schimba total in jumatatea de ora cat parcurgi Atlanticul. In Tanger arhitectura are coordonate comune cu sudul Spaniei, dar totul este mai murdar, mai sarac, mai lipsit de estetic. Medina, centrul fortificat al oraselor musulmane, este locul unde incepe “vanatoarea” grupurilor de turisti straini. Aceasta continua si devine agasanta in centru comercial, vechiul cartier negustoresc, dominat de casute inghesuite, medievale, pe strazi incurcate, stramte, pitoresti in esenta, picturale – daca ar fi mai bine ingrijite. “Vanatorii” sunt comerciantii marocani. Toate casele sunt, in cei o suta de centimetri de fatada, mici pravalii de unde micii vulturi, slabi si amarati se reped sa-si vanda marfa. Se tin dupa tine pe strada, negociaza oricat de neinteresat te arati, sunt agasanti si te privesc cu suspiciune. Esti alb: nu cumva esti american? Nimeni, sau aproape nimeni, nu iti ia banii din buzunar sau nu cerseste, dar sirul nesfarsit de comercianti, toti guralivi, oboseste si debusoleaza. Nu exista mercurial si preturile se fac dupa fata clientului. Dolarul merge mult mai bine ca euro, un produs care in moneda americana face un dolar este echivala la un euro jumate. Orasul in sine scapa din vedere, mascat de fructe proaspete si bijuterii spoite, de artizanate si nimicuri, toale traditionale si instrumente artefactuate. Marimea si importanta sa sunt mai evidente in zona rezidentiala, langa palatul regal, pe un deal panoramic unde turistii pot calari pe camile, sau in afara orasului, la Coloanele lui Hercule, locul unde eroul s-a batut cu titanii si a creat un capat lumii antice, panorama de asta data pentru Atlantic, cu delfini care vin pana foarte aproape de tarm si cu ton urias care sparge brizantii.