Tag Archives: atentate

Presa din Iraq

Dupa interventia americana in Iraq, presa locala s-a diversificat ca abordari si orientare, dar a devenit si mult mai radicala. Fluxul de evenimente violente din Iraq nu face decat sa intretina o spirala a agresivitatii ale carei motoare sunt presa si bombele. Atentate sunt facute in primul rand pentru ca ele sa fie reflectate in presa, iar presa provoaca in buna masura atentatele intretinand un limbaj violent si reflectandu-le adesea la modul isteric.

Presa internationala prezenta in Iraq contribuie si ea la intretinerea acestei stari de lucruri, dar interesul occidental pentru stiri din Iraq si pentru atentate teroriste este in scadere. De unde, inaintea razboiului din Iraq si a perioadei de violenta civila care i-a urmat, un atentat cu raniti oriunde in lume prindea prima pagina a ziarelor din Vest, astazi chiar si un atentat cu 200 de victime poate rata prima pagina. Violenta a devenit atat de cotidiana incat nu mai intereseaza.

Pentru cei interesati de evolutia situtiilor iraqiene (atentate, politica interna, strategii economice si comert international sau stiri despre trupele de interventie) exista mai multe agregatoare de stiri internationale, care preiau diverse surse fin Iraq si lumea araba, inclusiv televiziunea radical pan-musulmana Al Jazzira. Iata-le pe cele mai importante:

Iraq Updates – A news site dedicated exclusively to Iraq. Searchable coverage of industries, politics and government, education, health, transportation and tourism. Breaking news ticker, and RSS feed. Subscription required.

Yahoo! News – Iraq – Aggregated news, features and comment with audio and video clips. Links to related web sites.

Topix: Iraq – News from Iraq gathered from various sources on the web. [RSS]

Iata si un numar de linkuri catre ziare si enews din Iraq in limba engleza:

Publicatii iraqiene in limba araba:

Publicatii din Iraq in limba kurda:

Iraq / Irak – profil de tara:

Country (long form) Republic of Iraq
Capital Baghdad
Total Area 168,754.44 sq mi
437,072.00 sq km
(slightly more than twice the size of Idaho)
Population 23,331,985 (July 2001 est.)
Estimated Population in 2050 56,360,779
Languages Arabic, Kurdish (official in Kurdish regions), Assyrian, Armenian
Literacy 58.0% total, 70.7% male, 45% female (1995 est.)
Religions Muslim 97% (Shi’a 60%-65%, Sunni 32%-37%), Christian or other 3%
Life Expectancy 65.92 male, 68.03 female (2001 est.)
Government Type transitional democracy
Currency 1 Iraqi dinar (ID) = 1,000 fils
GDP (per capita) $2,500 (2000 est.)
Industry petroleum, chemicals, textiles, construction materials, food processing
Agriculture wheat, barley, rice, vegetables, dates, cotton; cattle, sheep
Arable Land 12%
Natural Resources petroleum, natural gas, phosphates, sulfur

Un septembrie si mai negru – Istoria 9/11

Dimineata lui 11 septembrie incepea cu dureri de cap pentru conducerea CIA. Problema zilei parea sa fie “Banii de bere”, nume sub care presa a codificat o afacere ilegala intermediata de un ofiter acoperit de CIA prin care cumparatori anonimi americani au achizitionat petrol irakian, incalcand nu doar embargoul ci si principiile propriei organizatii. “Ei bine – declarase Jerry Reed, colonel de marina care a sustinut ca de 18 ani era ghidat de CIA – cautam o cale sa trimitem in Texas o echipa de baieti pentru a sprijini pe guvernatorul Ann Richards. Acum, am gasit noi niste “batranei de treaba” pe care sa-i putem antrena si echipa in Arkansas dar nu stiam cum avem sa-i platim deoarece Congresul nu ne lasa sa ne implicam in asemenea lucruri”. Declaratia colonelului Reed se desfasura chiar in Capitoliu, anchetat fiind de o comisie a Congresului. Plin de decoratii, colonelul a continuat in acelasi stil: “Stiam ca irakienii au o gramada de petrol pe care nu-l pot vinde si o gramada de oameni pe care nu-i pot hrani. Asa ca am tratat pentru o incarcatura de vapor, cateva mii de barili de titei crud. Apoi ne-am intors si am vandut asta catorva tipi imbracati ca niste preoti intr-un Ferrari rosu si am folosit banii pentru a cumpara opt camioane de arme de la Rainier Light, disimulate ca un transport de bere. Apoi am avut ceea ce puteti numi o mica problema. Vedeti, noi aveam doar 24 de ore pentru a duce berea din Seattle in Arkansas”. Desi alte numeroase afaceri de acest tip s-au incheiat nefericit pentru ofiteri din Statele Unite, se pare ca sunt si numeroase cazuri in care “operatiunile speciale” reusesc. In cazul de fata, numit cand “Bani de bere”, cand “Convoiul irakian”, ancheta Congresului a plecat tocmai de la informatia ca intreaga afacere a fost girata de fostul presedinte Bill Clinton. Cu doar o zi inainte, acesta daduse o declaratie oficiala la Casa Alba in care nega orice implicare dar problemele erau departe de a se fi sfarsit pentru conducerea CIA si pentru fostul presedinte din moment ce lucrarile comisiei de ancheta urmau sa se reia a doua zi.

Vestea prabusirii unui avion peste World Trade Center trebuie sa fi fost ca o lovitura de baros. Aceeasi surpriza terifianta pe care au avut-o spectatorii canalelor de televiziune au avut-o si cei din serviciile de securitate. De cel putin trei ani problema terorismului era tinuta sub control si un atentat de asemenea proportii iesea din orice calcule. Fosta administratie reusise, dupa ani de efort, prin presiuni diplomatice si desfasurari de forte, sa elimine sau sa treaca in “adormire” cele mai multe organizatii teroriste, sa izoleze toate statele care sponsorizau asemenea organizatii si sa determine arestarea celor mai impozanti lideri. Cei ramasi in libertate pareau si ei trecuti pe linie moarta si, desi cel mai mare dusman al SUA era declarat Osama bin Laden, nimeni nu lua in serios declaratiile sale. “Prezic o zi neagra pentru Statele Unite si sfarsitul sau”, declarase liderul musulman intr-un interviu in care anuntase ca va trece la fapte in cateva saptamani.

“Unde ne sunt serviciile de siguranta?” “Cum s-a putut infaptui un asemenea atentat fara ca macar acestea sa il banuiasca?” Intrebarile au aparut, aparent fara raspuns, in chiar momentele terorii. “CIA cheltuieste miliarde pentru a ne asigura siguranta, spune un fost agent, Bob Baer. Dar sefii diviziei antiteroriste n-au pus niciodata piciorul in Orientul Mijlociu, nu vorbesc araba si nu vorbesc persana”, a adaugat Baer care vorbeste fluent ambele limbi si a fost in anii ’80 infiltrat in Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si in Jihadul islamic. “Acum vedem teroristi umbland peste tot pe acolo si nici macar nu putem vorbi cu ei pentru ca nu le cunoastem limba. Cei din vest nu pot vizita cartierele de chirpici din lumea musulmana, acelea din care bin Laden isi racoleaza cea mai mare parte a soldatilor, fara ca toata lumea sa stie cine sunt si ce cauta”, spunea Reuel Marc Gerecht, un alt fost spion din Orientul Mijlociu, inca din luna iulie a acestui an. Oficiali si semioficiali, intre care Scott Ritter, fostul sef al misiunii Natiunilor Unite in Irak dupa razboiul din 1991 si chiar fostul vicepresedinte Al Gore certifica inexistenta desavarsita a unor informatii despre pregatirea vreunui atentat in care teroristii sa deturneze avioane si sa se prabuseasca pe cladiri cu ele. Pur si simplu nu facea parte dintre schemele de actiune pentru care sa fie pregatite reactii adecvate. Nu numai ca o conspiratie de asemenea proportii a scapat total neobservata dar chiar modul de actiune a fost surprinzator.

Pentagonul, care de un an isi bate capul cu marile puteri ale lumii pentru a realiza scutul antiracheta american capabil, teoretic, sa faca SUA invulnerabile la orice tip de atac, a fost el insusi distrus, ca institutie si cladire concomitent, printr-un atac cu o arma total inedita. Nici daca scutul antiracheta ar fi fost realizat deja, sustin specialistii in aparare americani, el nu ar fi fost eficient intr-un asemenea caz. Avionul era plin cu ostatici civili si nu exista nici o instructiune prin care asemenea aeronave sa poata fi doborate, ucigand cu rachete proprii concetateni. Abia dupa atentat, Franta a fost prima care a anuntat ca este dispusa sa isi doboare propriile aeronave sau orice aeronave civile care parasesc fara motive culoarul de zbor.

Gemenii au murit la ora 8,45 (ora New York-ului) cand primul Boeing 737 s-a prabusit in plin Manhattan. “Gemenii”, asa erau numite turnurile vecine ale World Trade Centerului new yorkez, adevarat simbol al puterii orasului. Televiziunile au sosit in jurul turnului pentru a filma “accidentul”. Chiar daca nu era exclusa ipoteza unui atac terorist, dupa regulile de pana atunci ea parea inca prematura. Cladirea a fost incercuita de importante mase de jurnalisti, politisti, pompieri, echipe de salvare care incercau limitarea dezastrului. Ideea ca atentatul se va repeta in acelasi loc, in acelasi mod, nu a venit nimanui. Era total neuzual ca teroristii sa faca asa ceva. La ora 9,03, un avion-taxi trece prin cadrul tuturor camerelor de luat vederi pentru a se infige in celalalt turn. Nimeni nu poate crede. Desi imaginile filmate sunt derulate continuu pe ecranele televizoarelor, ele nu sunt convingatoare. Totul este halucinant, semanand mai degraba cu acel truc mediatic din anii ’30 cand o emisiune de radio i-a convins pe toti new yorkezii ca au invadat martienii. Dar imaginile sunt mult prea violente. Pentru a scapa de incendiu, oameni se arunca pe geam la etajul 40. Flacarile au o inaltime de zeci de etaje si cei de jos nu isi pot inchipui urgia de acolo. Specialistii in constructii vor sustine mai tarziu ca in varful cladirilor s-a ajuns la temperaturi de 800 de grade. In cladire se estimeaza ca se afla un mic oras: 30 de mii de oameni. America este in stare de soc.

Autoritatile se intalnesc repede si apar primele comunicate oficiale. Presedintele SUA anunta ca va cere o ancheta federala pentru a stabili vinovatii. “Terorismul impotriva Americii nu are nici o sansa”, spune Bush in graba. Intr-adevar, timpul presa dar asta o stiau doar teroristii. La 9,35, la 50 de minute dupa primul avion, la 32 de minute dupa cel de al doilea, un al treilea avion taie in doua Pentagonul. Un sfert de ora mai tarziu cele doua turnuri new yorkeze se prabusesc. Casa Alba si Pentagonul sunt deja evacuate. Washingtonul, orasul construit pentru a fi capitala, este parasit de toate autoritatile centrale. Lumea politica, dominata de Washington, are o conducere mobila. Lumea financiara, dominata de Wall Street, nu mai exista. Cel mai mare centru financiar al lumii este o uriasa groapa comuna. Indicii financiari si cei bursieri se prabusesc pretutindeni, pe toate pietele. Unde este dolarul? Agentiile de stiri transmit, printre fotografiile dezastrului, si pe cea a unui agent de bursa din Berlin, care plange. Lumea poate trai si fara SUA, dar nu poate functiona. Pe teritoriul american, alte aeronave sunt date disparute. La Departamentul de Stat este detonata o masina capcana, nimeni nu mai este atent: doar o masina capcana. Un alt avion se prabuseste in Pennsylvania. Cei de pe coasta de est se tem de propriile avioane. O aeronava a politiei este urmarita de alte aeronave ale politiei: se presupune ca e controlata de teroristi. Oroarea vine de pretutindeni, prin intermediul televiziunilor, singurele care se arata pregatite sa suporte si sa reactioneze la o asemenea catastrofa. Lumea, asa cum o stiam, nu mai exista. Marii specialisti din finante, putinii supravietuitori dintre ei, sunt doar niste statui megatoare, plini de praf, oribili, cu fete dezumanizate. Nici un expresionist nu isi putea imagina asemenea statui. Lumea se calca in picioare in fata panoului pe care scrie, imbietor, “Welcome in Manhattan”. Toata lumea fuge, toti se ciocnesc de ceilalti. “No place to run, no place to hide”, o replica uzuala prin filmele americane, devine acum singura descriere exacta a ceea ce se intampla. Mai cu sange rece, jurnalistii fac interviuri. Estimarile victimelor variaza dupa surse, dar nimeni nu indrazneste sa spuna mai putin de 10 mii. Cele mai importante simboluri ale SUA au fost atacate si distruse. Si totusi nu e vorba de terorism simbolic.

Terorism simbolic ar fi fost daca victima era Statuia Libertatii sau orice alta statuie. Dar Pentagonul, Wall Street si Casa Alba (care era, se pare, tinta avionului prabusit in Pennsylvania), sunt exact organismele cheie ale Statelor Unite.

Turnurile Gemene – Istoria 9/11

Turnurile gemene din Manhattan erau pana de curand fundalul oricarei vederi a New Yorkului, ajunsesera, in ciuda abundentei de zgaraie nori si de monumente, imaginea cea mai reprezentativa a marelui oras. World Trade Center era o cladire complexa din centrul cartierului Manhattan, compusa din sapte cladiri distincte si o mare galerie comerciala. Pana la 11 septembrie, WTC din New York era cel mai mare complex comercial din lume, sediu pentru numeroase mari companii, agentii guvernamentale si organizatii de comert international. Cele mai proeminente erau cele doua turnuri rectangulare, dintre care unul atingea inaltimea de 415 metri iar celalalt ajungea la 417 metri. Avand ca designeri pe Minoru Yamasaki si Emery Roth, turnurile si galeria comerciala din centrul constructie au fost finalizate in 1973 si au costat 750 milioane dolari. Un prim atac terorist (considerat in epoca “masiv”) asupra World Trade Center a avut loc in 1993. Atunci s-a folosit o masina-capcana a carei explozie a distrus portiuni insemnate la parterul cladirii si a provocat moartea a sase persoane. Pagubele materiale au fost estimate la 300 milioane dolari. In 1995, Sheik Omar Abdel Rahman si alti noua militanti musulmani (cetateni sudanezi, egipteni, americani si iordanieni) au fost condamnati pentru conspiratie si alte acuzatii legate de acel atentat cu bomba. In 1998 asa-numitul “profesor” Ramzi Yousef a fost condamnat pentru acelasi atentat la peste 240 de ani inchisoare. In ciuda acestor pedepse, WTC a continuat sa ramana un obiect de maxim interes pentru teroristi, dovada fiind si carantina antiterorista la care fusese supusa cladirea timp de doua saptamani in urma numeroaselor telefoane de amenintare. Activitatea normala la World Trade Center-ul new yorkez se reluase doar cu o zi inainte.

Atentatul de la Pentagon – Istoria 9/11

Daca cele mai inalte cladiri din lume, cele doua turnuri gemene, nu vor mai fi recostruite niciodata, cea mai mare constructie din lume, Pentagonul, va fi reconstruit integral. Rezultatele atacului arata ca si cum tintele acestuia ar fi fost stabilite cu enciclopedia in fata, deschisa la rubrica “cele mai impozante constructii”. Sansa Pentagonului de a nu pieri in intregime se datoreaza tocmai suprafetei sale uriase, imposibil de afecat cu un singur proiectil cu atat mai mult cu cat acesta era improvizat. Avionul care a cazut la Pentagon a avut impact pe o peluza adiacenta si abia dupa aceea a lovit o aripa a cladirii. Incendiul a fost dezastuos, afectand o intreaga latura dar dezastrul poate fi remediat, cu exceptia pierderilor de vieti omenesti.

In Pentagon, cartierul general al Departamentului Apararii al Statelor Unite si Centrul de Comanda si Control al Armatei Americane, populatia era aceea a unui municipiu. In octombrie 2000, Pentagonul gazduia 23.000 de militari si salariati civili si in jur de 3.000 de persoane din servicii auxiliare, cu misiunea de a proteja interesele nationale. Pentagonul – o cladire, o institutie si un simbol – a fost conceput la cererea generalului de brigada Brehon B. Sommervell, seful diviziei de constructii a Comandamentului general, intr-un week-end la jumatatea lui iulie 1941. Scopul a fost de a  asigura temporar o solutie pentru permanenta criza de spatiu a departamentului de razboi. Piatra de temelie a fost pusa pe 11 septembrie 1941, cu exact 60 de ani inaintea atentatului terorist. Cladirea a fost deschisa integral pe 15 ianuarie 1943 la aproape 16 luni dupa ziua fondarii. Primii ocupanti s-au mutat pe 29 aprilie 1942. Costul integral al constructiei a fost de 2.245.000 de dolari. Numai parcarea poate gazdui 8.770 de vehicole. Pretul actual al cladirii este trecut in contabilitate la suma de 49.000.000 dolari, iar cu facilitatile adiacente urca la 83.000.000 de dolari. Spatiul total al cladirii insumeaza 2.636.360 mp. Volumul total urca la peste 26.000.000 mc. Lungimea fiecarui perete exterior atinge 307 m. Cladirea are cinci etaje plus mezanin. Coridoarele totalizeaza o lungime de 17,5 mile. Numarul scarilor este de 131, cel al ascensoarelor este de 13, cel al lifturilor este de 19, numarul cabinetelor este de 672, la care se adauga 284 de birouri. In sediu mai erau instalate 4.200 de ceasuri, 16.250 instalatii de iluminat, 691 de surse de apa, 7.754 de ferestre.

Dimensiunea Pentagonului era de doua ori mai mare decat cea a pietei Mart din Chicago, si de trei ori mai mare decat volumul Empire State Building din New York. Numele de Pentagon vine de la forma constructiei, constituita din cinci laturi, toate legate intre ele. Atentatul din 11 septembrie 2001, este primul act terorist reusit impotriva acestei institutii care parea invulnerabila la acest tip de amenintari.

Oamenii din WTC – Istoria 9/11

Prinsa pe picior gresit intreaga aparare a SUA, numarul civililor ucisi a fost urias. Chiar daca cifrele pierderilor umane nu sunt complete nici la aceasta data, fara posibilitatea de a gresi, se poate spune ca numarul mortilor dintr-o zi de teroare depaseste pe cel al victimelor terorismului pe o durata de 15-20 de ani. O lista partiala a victimelor tetorii cuprinde oameni din toate meseriile si profesiile, de toate varstele, de foarte multe nationalitati. John Ogonowski de 52 ani, din Dracut, Massachusets, pilot; Sarah Low, din Batesviille, Arkansas, insotitor de zbor; David Angell, 54 ani, din Pasadena, California, producatorul executiv al serialului NBC “Frasier”; Alex Filipov, 70 ani, din Concord, Massachusets; Peter Gay, 54 ani, din Taunton, Massachusets, vicepresedinde si general manager al centralei Raytcheon Co.; Edmund Glazer, 41 ani, Chatsworth, California, sef al biroului financiar al MRV Communications Inc.; Charles Jones, 48 ani, din Bedford, tinichigiu auto; Daniel C. Lewin, 31 ani, co-fondator al Akmail Technologies; si multi, multi altii. Agenti de schimb, inalti functionari ai apararii si ai organismelor guvernamentale, personal de serviciu, piloti si insotitori de zbor, comis-voiajori, oameni de televiziune, oameni de afaceri, pompieri, forte NYPD Blue, medici, farmacisti, acestia sunt “fortele” cu care s-au razboit teroristii. Armata americana a scapat, bineinteles, intacta, si este, dupa propria expresie, “ca un baros gata sa loveasca in orice punct al lumii”. Nevatamati au scapat si cei din Departamentul de Stat, respectiv cei care “i-au suparat” cel mai mult pe teroristi.

Poate cea mai inspaimantatore dintre povesti este “drama irlandeza”. Ronnie Clifford, din Cork, Irlanda, era contabil in World Trade Center si a scapat dezastrului, fiind evacuat din cladire cu doar cateva rani usoare. Inca in timp ce primea ingrijiri medicale si binecuvanta faptul ca a scapat cu viata, a descoperit ca sora sa, Ruth Clifford McCort, de 45 ani si fiica sa de 4 ani, Juliana, erau la bordul primului avion care a lovit turnurile gemene. Doamna McCort si fiica sa, au fost primii irlandezi a caror moarte a fost confirmata de autoritatile SUA dupa atacul terorist de marti. Ronnie a trebuit sa fuga pentru viata sa, dupa ce primul avion a lovit turnurile din New York si, a scapat si dupa prabusirea celui de-al doilea turn. Doamna McCort nascuta in Caunty Cork, Irlanda, a locuit in Connecticut pentru o vreme. Celalalt frate, John Clifford a declarat ca a inceput sa se teama pentru sora si nepoata lui dupa ce a aflat ca fratele lui este in siguranta. El declara: “Tragic, avionul in care se afla sora mea, a lovit turnurile, in timp ce fratele meu a reusit sa scape. Acum, este in siguranta dar este foarte traumatizat. Ne-a spus ca a vazut imagini pe care nu vrea sa le mai vada niciodata. E foarte trist.” Deasemenea a mai declarat: “Eram foarte ingrijorat, cand cele doua cladiri s-au prabusit, deoarece stiam ca Ronnie lucreaza intruna din ele. Mi-a telefonat si mi-a spus ca a scapat, dar era traumatizat fiind foarte aproape de moarte. In timp ce iesea pe usa principala, o femeie era in fata lui si a fost lovita de o flacara puternica. A murit pe loc. Era o femeie plina de viata.” Ronnie spunea: “In timp ce eu eram bine, eram ingrijorat pentru sora mea, deoarece stiam ca plecase de pe aeroportul Logan spre Los Angeles pe la 7.30 dimineata. Ma temeam sa nu fie intr-unul din cele doua avioane care s-au prabusit. Din pacate temerile mi-au fost confirmate.” De asemenea, un prieten al doamnei McCort care locuia in Connecticut venea de la Boston cu un zbor spre Los Angeles, si a fost la randul lui ucis.” Sotul doamnei McCort a fost absolut devastat, Juliana fiind unicul lor copil”.

Un numar de celebritati si oameni de afaceri au murit in atacurile de la New York-Washington. Creatorul lui “Fraiser”, a fost una din victimele celebre. David Angell, de sase ori castigator al premiilor Emmy cu serialul de comedie “Fraiser”, se afla impreuna cu sotia lui Lynn, la bordul zborului 11, primul avion care a intrat in World Trade Center. El se intorcea de la casa de vara din Massachusetts, unde, spune fratele doamnei Angel, plecase pentru un week-end sa asiste la o nunta de familie. “Era un om generos, cu o infatisare linistita care masca una dintre cele mai ascutite minti din cele care au scris comedie pentru televiziune” declara David Lee si Peter Casey.

In zborul 77 care s-a prabusit in Pentagon se afla Barbara Olson, comentatoare de la CNN. S-a incuiat in toaleta si a telefonat sotului pentru a-i spune ca avionul este deturnat, teroristii avand cutite si cuttere. Barbara Olson era o fosta investigatoare a congresului, ajutase Senatul Minoritatilor si deasemenea publicase o carte in care o critica pe Hillary Clinton. Printre alti morti ai zborului 11, se innumara actrita Berry Berenson, de 53 ani, vaduva actorului Anthony Perkins, si sora actritei Marisa Berenson.

A doua zi dupa atentat, Investment Bank, cea mai mare banca de investitii si brokeraj din lume dadea anunt pentru angajare de personal intr-o echipa completa pentru sediul sau din NewYork, directori si functionari deopotriva. In cladirile afectate sau in aeronavele deturnate se afla o mare parte din floarea finantelor si burselor americane.

In zborul 11 se mai afla, Daniel C. Lewin, co-fondator al Akamai Techonologies, o companie ce vindea tehnologie de internet. Lewin, care terminase scoala MIT, devenise peste noapte miliardar in 1999, cand Akamai s-a lansat pe Wall Stret. Edmund Clazer, ofiter financiar si vicepresedinte al finantelor si al administratiei la MRV Communication Inc. si creator de componente de retea si sistem, se afla si el in zborul 11. Doi oficiali ai echipei de hochei Los Angeles Kings – Garnet “Ace” Bailey, director al antrenorilor si antrenorul amator Marc Bavis se aflau la bordul zborului 175. Al doilea avion care a lovit World Trade Center. Deasemenea in zborul 77 se afla Leslie A. Whittington, profesor universitar la Georgetown.

“AMERICA SUB TEROARE”, “GEMENII S-AU RIDICAT LA CER”, “PENTRU INFERN, USA URMATOARE”, “IN TURNUL MORTII”, Presa americana si britanica a surprins exact dramatismul acelor ore. “Trantita la pamant, urland, jurand razbunare, America nu va mai fi curand aceeasi… Departe de distrugere, simboluri ale vietii americane par pentru totdeauna abandonate. Fara Disneylend! Fara Mall! Pentru prima data dupa ziua Z (debarcarea aliatilor pe teritoriul francez pentru a lupta impotriva hitleristilor), jocurile de baschet au fost anulate”, spune un editorialist american.

Sub titlul “IN TURNUL MORTII” magazinul britanic The Sun publica sub semnatura lui Andy Russell un articol care imbraca fotografii facute la ora 9.25 intr-un dintre cele doua turnuri new yorkeze. Era la 27 de minute dupa ce turnul fusese lovit si doar 7 minute mai tarziu dupa ce si al doilea avion avusese impact. “Este neclar, spune ziaristul, cine a facut fotografiile sau cati dintre cei care sunt fotografiati au scapat cu viata”. O femeie din Iugoslavia, care a supravietuit bombardamentului NATO din Belgrad, spune ca a scapat cu viata doar din cauza ca a ignorat anuntul transmis prin difuzoare prin care i se cerea sa se intoarca in biroul sau. “Cativa dintre colegii mei s-au intors in birouri cand au auzit anuntul serviciului de securitate. Dar eu mi-am amintit bombardamentul NATO si am vrut sa scap cat mai repede de acolo. Cei care s-au intors, ma tem, nu mai sunt in viata”.

Tiffany Kelling, in varsta de 32 de ani, lucra la etajul 61. Ea spune: “Un anunt a venit prin speker si ni s-a comunicat ca nu suntem in pericol imediat si ca trebuie sa ne intoarcem in birourile noastre. Am continuat sa cobor scarile si acesta a fost momentul cand cel de-al doilea turn a fost lovit. Am simtit mirosul de benzina”. Inginerul de software Dan Baumbach, de 24 ani, se afla la etajul 80 si spune ca toti colegii sai au refuzat evacuarea. El adauga: “Multi au ascultat sfatul serviciului de securitate, dar eu mi-am continuat drumul si am supravietuit. Sunt in viata doar pentru ca nu am tinut cont de acel anunt”.

Teroristi contra turisti

De multe ori victimele terorismului sunt turistii, pasageri in avion, vizitatori intr-o discoteca sau calatori intr-o tara straina. Luna trecuta, o grupare anonima din Jakarta a navalit cu baionete intr-un hotel pentru a cauta cetateni americani. In Egipt, vizitatorii piramidelor au fost o victime favorite ale “fratiilor musulmane”, tn mai multe masacre. In Algeria, turistii francezi si cei americani au fost rapiti de nenumarate ori, adesea ucisi. In Yemen si Arabia Saudita, de asemenea. Un intreg sezon pe litoralul turcesc a fost paralizat de teroristii kurzi care isi propusesera sa ruineze industria turistica turceasca prin atentate cu bomba. Din cauza teroristilor, exista tari care pentru un turist crestin (sau mai exact, provenit dintr-o tara crestina) sunt deosebit de riscante si nerecomandate. Pentru turist exista si riscul de a fi prins la mijloc in tari precum India, in schimbul de focuri dintre teroristii tamili, sa zicem, si autoritati. Iar riscul de a fi luat ostatic intr-un avion sau pe un aeroport, nici nu il mai punem la socoteala.

Marile atentate teroriste, din Irlanda, in Spania, din SUA in Israel, fac lumea mai putin placuta pentru a fi vizitata. Din aceleasi motive, al tulburarilor cronice de cateva decenii, exista si cateva tari “interzise”, precum Cambogia, Irak, Libia, Afganistan, permanent aflate sub semnul conflictului.

Situatia s-a schimbat de la o zi la alta, dar predominant in rau. Daca Muntenegru, dupa o criza de 10 ani a reintrat in circuitul turistic, ea ar putea din nou sa fie evitata: este prea aproape de focarul “albanez” care inceteaza intr-un loc numai pentru a reapare in altul si sub alte forme. De luna trecuta pana acum lucrurile s-au inrautatit de zeci de ori. Pamantul devine o planeta pe care nu prea mai poti calatori, cu o ascensiune din ce in ce mai mare a violentei. O sinteza a celor mai mari atentate teroriste de-a lungul vremii indica cel mai bine ascensiunea violentei la cote tot mai mari, dar si faptul ca intre victimele oricarui atac terorist masiv se innumara si turisti.

20 septembrie 1920

Anarhistul Mario Buda omoara 33 de oameni atunci cand camionul sau tras de cal explodeaza in New York, pe Wall Street. A fost cel mai rau act de teroare pe pamant american inainte de bomba de la Oklahoma City. Oficialitatile i-au condamnat pe comunisti, care lansasera “revolutia mondiala”.

22 iulie 1946

Evrei extremisti, condusi de viitorul prim ministru al Israelului, Menachem Begin, arunca in aer hotelul King David, cartierul general al armatei britanice din Palestina. Nouasprezece ofiteri britanici decedeaza in urma acestui masacru. Atentatul a condus, doi ani mai tarziu, la crearea statului evreu.

22 iulie 1968

in prima mare deturnare a unui avion, o grupare membra OEP (Organizatia de Eliberare a Palestinei) deturneaza un zbor El Al de la Roma spre Tel Aviv. Prizonierii sunt eliberati la schimb cu prizonierii palestinieni.

5-6 septembrie 1972

Organizatia terorista Septembrie Negru ataca sportivii israielieni in timpul Jocurilor Olimpice de la Munich. 11 atleti, 5 teroristi, si un politist german isi pierd viata intr-o incercare de salvare. Atacul a pus terorismul in fata a 900 de milioane de telespectatori din mai mult de o suta de tari.

4 noiembrie 1979

Studenti islamisti navalesc in ambasada americana din Teheran, capitala Iranului, tinand ostateci 52 de americani timp de 444 de zile.

18 aprilie 1983

Un atentat sinucigas cu o masina capcana arunca in aer ambasada SUA in Beirut, Liban, omorand 17 americani.

23 octombrie 1983

Doua sute patruzeci si unu de militari din marina americana si marinari sunt ucisi de un musulman siit intr-un atac capcana sinucigas asupra unei baze militare a marinei SUA din Beirut. Acest atac terorist a provocat cele mai mari pierderi in cadrul fortelor militare americane.

12 decembrie 1983

Extremistii siiti executa un atentat cu bomba in fata ambasadelor americane si franceze din Kuweit, ucigand 5 persoane si ranind grav 86.

20 septembrie 1984

Un atentat cu bomba intr-o anexa a ambasadei americane din Beirut, Liban, ucide 16 persoane si il raneste pe ambasador.

12 aprilie 1985

Langa baza aeriana americana din Madrid explodeaza o bomba intr-un restaurant popular printre americani ucigand 18 persoane (toti spanioli) si ranind 82 de persoane (printre care 15 americani).

14 iunie 1985

Un terorist siit inarmat deturneaza un avion in Beirut, Liban. Pilotul US Navy Robert Stethem, este ucis si 39 de americani sunt tinuti ostatici timp de 17 zile.

23 iunie 1985

Un zbor Air India din Canada spre India explodeaza in aer, numarul victimelor ridicanduse la 328. Acesta este cel mai mare dezastru aviatic non-accidental de pana acum. Atentatul a fost pus pe seama separatistilor siic.

8 august 1985

O masina capcana de mare putere ucide 2 persoane si raneste 20 la baza americana din Frankfurt. Un alt soldat american este ucis pentru a i se fura actele de identitate la o zi dupa detonare.

7 octombrie 1985

Teroristi palestinieni deturneaza nava de croaziera italiana Akhllie Lauro care naviga pe Marea Mediterana. Ei l-au impuscat pe Leon Klinghoffe, un tanar comerciant new yorkez pe care l-au aruncat peste bord. Rapitorii s-au predat autoritatilor egiptene doua zile mai tarziu.

18 decembrie 1985

O echipa araba sinucigasa ataca simultan birourile de vama ale SUA si Israel din aeroporturile Roma si Viena. Atacul s-a soldat cu 20 de morti, inclusiv 4 teroristi.

2 aprilie 1986

Patru americani sunt ucisi cand o bomba explodeaza sub unul dintre scaunele unei linii aeriene TWA pe ruta Roma-Atena.

5 aprilie 1986

O discoteca din Berlinul de Vest, frecventata de turi americani, este bombardata. Deflagratia ucide 2 soldati americani si o femeie germana, ranind 150 de persoane, mare parte dintre acestea fiind militari.

5 septembrie 1986

Teroristii deturneaza un zbor Pan Am 747, luand ostatici 358 de persoane, pe aeroportul Karachi. 20 de persoane au fost ucise atunci cand fortele de securitate au luat avionul cu asalt.

21 decembrie 1988

O bomba explodeaza la bordul unui avion apartinand liniilor aeriene Pan Am deasupra orasului Lockerbie din Scotia ucigand pe toate cele 259 de persoane aflate la bordul avionului dar si 11 persoane care se aflau la sol. Doi libieni sunt presupusii vinovati ai acestui atac

25 februarie 1995

sase oameni morti si mai mult de o mie de raniti in urma detonari unei bombe in World Trade Center din New York. Atentatul a fost pus pe seama militantilor islamici. Este primul atac de acest gen de pe teritoriul american vizand aria moderna.

Secta japoneza, Aum Sinhrikyo, lanseaza in aceeasi zi un atac cu gaz sarin asupra metroului din Tokyo, ucigand 12 persoane si afectand alti 5.000. A fost primul atac din istorie cu arme chimice asupra civililor.

19 aprilie 1995

O bomba distruge cladirea federala din Oklahoma City, ucigand 168 de persoane, devenind pana recent actul terorist cu cele mai multe victime de pe teritoriul Statelor Unite. Vinovati au fost gasiti Timothy McVeich (condamnat la moarte), Michael Fortier (condamnat la 12 ani inchisoare) si Terry Michols (condamnat la inchisoare pe viata). Ei faceau parte din secta davidienilor si au comis atentatul pentru a ucide razbunarea lui David Koresh, patronul spiritual al sectei ucis intr-o actiune federala.

13 septembrie 1995

Atac cu lansator de grenade asupra ambasadei SUA din Moscova, soldat fara nici un ranit.

13 noiembrie 1995

O masina capcana detoneaza laa Cartierul General al Armatei SUA din Riyad, Arabia Saudita, ucigand 7 persoane, 5 dintre ele americani.

23 octombrie 1996

O masina capcana este detonata la cartierul general al armatei SUA din Riyadh (Arabia Saudita), ucigand cinci americani. Un camion capcana explodeaza in aceeasi zi langa turnul Khobar, langa Dharan, in aceeasi tara, ucigand 19 persoane dintre auxiliarii US Air Force si ranind peste 500 de americani si sauditi.

17 noiembrie 1997

Militantii musulmani fac un mars asupra templului reginei Hatshepsut in sudul Egiptului si masacreaza 58 de turisti. Incidentul a fost unul dintre cele mai sangeroase acte de terorism indreptate direct contra turistilor.

7 august 1998

Mai multe bombe explodeaza la ambasadele americane din Kenia si Tanzania ucigand cel putin 224 dee persoane, inclusiv 12 americani. Wahsingtonul raspunde cu atacuri de racheta asupra pozitiilor pe care se presupunea ca le detine Osama bin Laden, cel care a revendicat public atentatul.

15 august 1998

Dizidentii IRA ucid 29 de persoane cu o masina capcana in orasul Omagh, disputat de cele doua religii, catolica si musulmana. A fost cel mai dur atentat terorism din Irlanda de Nord.

12 octombrie 2000

17 americani sunt ucisi si mai multe zeci sunt raniti dupa ce un mic vas de pescuit, probabil incarcat cu explozibil s-a zdrobit de distrugatorul USS Cole al US Navy in portul Aden, in Yemen. Explozia a produs o gaura cu un diametru de peste 10 m in nava de razboi americana. Numarul exact al victimelor nu a fost publicat in mod oficial.

“Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?”

Incercand sa raspunda intrebarii “Cum vor teroristii sa aduca pacea ucigand oameni?” un colectiv de profesionisti anti tero din MI, SRI, SPP si MApN, autori ai lucrarii “Terorism, antiterorism, contraterorism” identifica  impactul psihologic. Se conteaza pe un soc psihologic masiv in randul populatiei prin intermediul unor atentate nediscriminatorii astfel incat populatia sa devina nesigura, fiecare sa simta ca poate fi atins de acel razboi care nu este al sau si sa faca presiuni pentru rezolvarea situatiei in sensul dorit de teroristi. Un sprijin, involuntar, il ofera chiar mass-media care reuseste sa focalizeze asupra evenimentelor de acest gen, ceea ce reprezinta o informare binevenita pentru public dar si o forma de publicitate pentru teroristi. “Teroristii considera ca aceasta reprezinta prima faza a luptei, un mecanism de recrutare a aderentilor care sa permita insurgentilor dezvoltarea altor moduri de ducere a luptei”, considera autorii. Atentatele teroriste nu-si propun rezultatul nerealist al prabusirii guvernului, ci intimidarea. In Egipt si Algeria activistii fundamentalisti islamici au lansat deviza “Lama contra pana”, ceea ce inseamna ca tintele favorite au devenit liderii de opinie, judecatori sau ziaristi, precum si persoanele banuite de colaborare cu autoritatile. Cel de-al treilea instrument al presiunii psihologice teroriste il constituie provocarea. In “Minimanualul de gherila urbana” publicat de teoreticianul terorismului Carlos Marighella in 1969 se spunea: “Guvernul nu are alta alternativa in afara intaririi si intensificarii represiunii. Actiunile politienesti, perchezitionarea caselor, arestarea oamenilor nevinovati si a suspectilor, inchiderea drumurilor fac viata citadina de nesuportat. Asasinatele politice si teroarea politieneasca devin rutina. In aceste situatii oamenii refuza sa colaboreze cu autoritatile avand sentimentul ca guvernul este nedrept, incapabil sa-si rezolve problemele”. Strategia haosului, initiata de miscarile de extrema dreapta, a capatat dimensiuni mondiale.

Un ultim raport al departamentului de stat american identifica peste 120 de organizatii teroriste si “para-state” foarte multe dintre ele avand obiective anti-americane. Numarul acestora s-a restrans fata de deceniul trecut, activitatea lor, in genere s-a diminuat, numarul statelor care sustin terorismul a scazut si el. Cu doi ani in urma, la jumatatea mandatului lui Bill Clinton, dupa atentatele din Kenia si Tanzania, comunitatea politica internationala parea in stare sa elimine pentru totdeauna modul de lupta terorist. Prin presiuni economice si politice, SUA reusisera sa determine adoptarea unei rezolutii a statelor ONU de condamnare a terorismului si a tarilor care sustin terorismul. Fenomenul a fost unul deosebit de frecvent in anii razboiului rece, cand atat URSS pe deoparte cat si Statele Unite pe de alta parte, sustineau militii inarmate pe toate continentele, profitand de decolonizarea inceputa dupa 1950 pentru a trece statele lumii a treia in propria sfera de influenta. In acea perioada, Statele Unite au inarmat forte precum cele ale talibanilor sau grupari anti-castriste cubaneze, in timp ce URSS gestiona peste 100 de gherile si organizatii subversive, puse toate in slujba revolutiei mondiale. De asemenea, China a fost cea care a inspirat o alta galerie de miscari maoiste, raspandita pe toate continentele, rivale cu cele sovietice, pro-occidentale, sau de extrema dreapta. Carlos Sacalul sau Abu Nidal beneficiau de gazde primitoare in Europa de Est, inclusiv Romania. SUA a gazduit si finantat miscarile cubaneze anticomuniste, inclusiv incercarea catastrofala de debarcare in Golful Porcilor. La acestea se adauga alte state care din motive ideologice sau nationale s-au pus in slujba unor organizatii teroriste sau chiar au organizat asemenea formatiuni. Printre cele mai popularizate state-teroriste s-a aflat Iranul, Irakul, Libia. Iordania a sustinut miscarile palestiniene pe scara larga pana in 1974 cand o parte din palestinieni s-au intors impotriva statului care le acorda gazduire si finantare. Miscarile palestiniene au fost gazduite de asemenea de Siria, Egipt si Liban, vecini ai Israelului cu care s-au aflat de mai multe ori in razboi. Iranul a sprijinit un mare numar de organizatii si in primul rand Hezbollah (“Partidul lui Dumnezeu” – miscare siita). Libia a sprijinit armata Rosie Japoneza si IRA. Cuba a sprijinit si instruit un numar mare de gherile latino-americane, active in Guatemala, Honduras, Nicaragua, Columbia, Chile.

Metodele prin care statele sustin miscarile teroriste nu se limiteaza si nu constau intotdeauna in finantarea acestora. In afara de bani, pe care aceste organizatii si-i procura adesea prin mijloace specifice si acte criminale propriuzise, ele mai au nevoie si de “sanctuare”, respectiv zone unde sa se poata ascunde dupa savarsirea unui atac terorist, sa execute pregatire militara, sa planifice urmatoarele atentate si sa poata capata o noua identitate atunci cand atentatorii sunt cautati in intreaga lume. Uneori sprijinul unui stat se reduce la posibilitatea de desfasurare a unor afaceri legale din care sa se finanteze formatiunile suversive.

Chiar daca incidenta terorismului se mentine crescuta in ultima jumatate de secol, organismele supranationale au refuzat adesea sa ia pozitie impotriva terorismului ca atare. Conform regulamentului Interpol nu pot fi dati in urmarire generala cei care se fac vinovati de acte cu caracter politic, care tin de rasa sau religie, chiar daca acestia au comis crime in numele idealurilor pentru care militeaza. Osama bin Laden nu poate fi monitorizat prin Interpol chiar daca se dovedeste indubitabil a fi autorul genocidului de pe 11 septembrie 2001.

Masurile luate de state pentru a diminua gradul de risc terorist sunt complexe si rod al unui efort permanent. Ele incep cu constituirea de formatiuni antiteroriste, cu sarcini in prevenirea si descurajarea atacurilor, care utilizeaza mijloace diverse, informative in principal, precum si controale in cele mai vulnerabile dintre locuri (aeronave, aeroporturi, centrale atomice, oficii guvernamentale); formatiuni de interventie contrateroriste, cu atributii in reprimarea actelor teroriste in desfasurare, in eliberarea ostacilor sau in capturarea teroristilor dupa atentat; politici guvernamentale de descurajare, indeosebi prin pedepse drastice aplicate celor care comit actele teroriste. Printre masurile de raspuns se numara si principiul de a nu trata niciodata cu teroristii, pus in aplicare intotdeauna in Israel. Niciodata statul evreu nu a eliberat ostatici la schimb cu cetateni evrei capturati de teroristi preferand sa incerce actiuni de forta pentru a-i elibera sau sa renunte la orice actiune. Este modul cel mai clar de  a spune ca atentatele teroriste nu-si pot indeplini scopurile.

Lipsa de colaborare cu teroristii este ceea ce specialistii in securitate recomanda nu doar statelor ci si persoanelor care sunt rapite de teroristi. Printr-un “indreptar” elaborat de comunitatea de securitate internationala, larg mediatizat, cetatenilor aflati intr-un avion deturnat li se recomanda evitarea oricarei comunicari cu teroristii, mergand pana acolo incat sa pretinda ca nu cunosc limba in care li se adreseaza rapitorii. Deasemenea, in acelasi loc, se recomanda cetatenilor sa nu intreprinda nici un fel de masura impotriva rapitorilor, lasand aceasta pe seama agentilor de securitate si in cele din urma a guvernului. Toate aceste masuri pleaca de la premiza clasica a deturnarii de avioane in care teroristii se indreptau spre un aeroport unde sa poata negocia si primi recompensele cerute. In urma atentatului de la World Trade Center si Pentagon, cand avioanele deturnate au fost folosite drept arma de distrugere in masa, nu doar sistemele de securitate ca atare par invechite, ci chiar si aceste masuri care se cer din partea cetatenilor. Impactul asupra societatii civilizate este unul care depaseste orice imaginatie. Se preconizeaza, in SUA, introducerea controlului cu raze X si detector de metale inclusiv in statiile de cale ferata.

“In fata amenintarii teroriste nimeni nu este in siguranta” este subtitlul unei carti de contraterorism. Asa cum s-a dovedit, cetatenii insisi, indiferent de profesie, religie, varsta, sau convingeri politice pot deveni o arma pentru distrugerea semenilor lor. Chiar si in lipsa avioanelor capcana, arsenalele aflate la dispozitia organizatiilor teroriste, copiindu-le pe cele militare, s-au modernizat si au intrat in sfera razboiului chimic, biologic sau nuclear. Printre zvonurile care au succedat prabusirii World Trade Center s-a aflat si acela al incarcaturii cu arma biologica a unuia dintre avioane. Riscul este intr-adevar unul mare. Fabricand ele insele, cumparand, furand, organizatiile teroriste au intrat sau pot intra (depinde ce surse luam in considerare) in posesia unor arme de distrugere in masa. Dupa desfintarea URSS, tarile succesoare (Kazahstan, Belarus si Ucraina) au primit mostenire 2.400 de focoase nucleare si 360 de rachete balistice, dintre toate acestea numai Ucraina renuntand in mod controlat la arsenalul sau. O parte din acest armament a disparut din orice evidenta si se pare ca a intrat in posesia unor grupuri teroriste sau criminale, asa cum este situatia si cu armamentul nuclear tactic risipit de Armata Rosie pe 1/6 din suprafata terestra. Conform ziarului “Izvestia”, din cele 25-35.000 de mine si proiectile de artilerie detinute de URSS, actuala Federatie Rusa nu a recuperat mai mult de 15-25.000 de bucati. Conform Mujahedinilor Poporului (o grupare iraniana de opozitie) aceasta a reusit efectiv sa cumpere 4 focoase nucleare din Kazahstan. Ministrul de interne al  Azerbadjanului sustinea in timpul razboiului cu Armenia ca tara sa dobandise deja 6 focoase atomice iar unul dintre secesionistii georgieni a amenintat fortele de securitate gruzine cu folosirea armelor nucleare sovietice. Conform unui material din “The Economist”, s-au inregistrat deja peste 50 de tentative de extorca bani Statelor Unite prin amenintari nucleare, multe dintre ele credibile. Arme chimice si bacteriologice au intrat cu certitudine in posesia unor organizatii teroriste sau a unor grupari instabile.

Dincolo de reactia dura a armatei americane, care a jurat razbunare, specialistii in contraterorism sunt de parere ca terorismul va persista cu siguranta, ca probabil va creste cantitativ si calitativ, ca incidentele de mare anvergura vor deveni tot mai dese si ca teroristii vor fi capabili sa declanseze crize care vor obliga statele si organizatiile internationale sa aloce tot mai multe resurse pentru combaterea lor. Terorismul nu mai este si nu mai poate fi o afacere izolata, subiectul de trei zile al canalelor de stiri. Combaterea terorismului este o problema de supravietuire a omenirii.

Terorismul, de la asasinate la genocid

Fenomenul terorist a depasit perioada asasinatelor politice si a devenit un fenomen de massa in anii ‘60-’70, indeosebi dupa anul revolutionar 1968. Atunci au luat nastere cele mai multe dintre organizatii si si-au dezvoltat activitatea cele existente. Terorismul modern este, indeosebi, legat doar de doua evenimente: aparitia statului Israel si aparitia razboiului rece. Cele mai active dintre organizatiile anilor ’70 au fost cele ale palestinienilor care incercau in acest mod sa atraga atentia asupra obiectivelor lor si sa descurajeze orice sprijin pentru statul Israel. Chiar si in momentul de fata, Hamas, una dintre cele mai vechi miscari teroriste palestiniene intreprinde atentate teroriste impotriva statului Israel pretinzand ca astfel face un pas in calea pacii. Imediat dupa atentatul de World Trade Center, pe site-ul oficial al Hammas a fost publicata fotografia unui tanar palestinian care purta un afis “Si noi uram violenta”. Celalalt eveniment, aparitia razboiului rece in anii ’50 si accentuarea sa in anii ’60 a facut ca marile puteri sa sponsorizeze, nedeclarat, miscari de factura terorista sau gheriliera. Este predominant cazul organizatiilor rosii din America Latina, Africa dar si Germania Federala, Franta sau Marea Britanie. Unii dintre teroristii acelor ani au ajuns adevarate vedete mediatice, unii dintre ei bucurandu-se de o mare doza de simpatie chiar. Este cazul lui Che Guevara, revolutionar cubanez, secondantul lui Fidel Castro si conducator a numeroase gherile din America si Africa, al carui chip aparea pe toate tricourile la moda in anii “Flover Power”. Un alt star mediatic a fost Carlos Ilych Ramirez, zis Sacalul, omul care se lauda ca are o singura pasiune: aceea de a tinti exact intre ochii victimei. In sfarsit, un alt personaj care in acei ani a combinat activitatea politica cu cea terorista este Yasser Arafat, devenit acum seful autoritatii palestiniene.

Avalansa de atentate si de razboaie din acei ani a facut sa devina de larga notorietate o seama de termeni care definesc activitatea subversiva. Terorismul urban reprezinta o gama larga de activitati desfasurate de organizatiile paramilitare secrete. Este vorba de atentate cu masini capcana, lansarea de grenade sau alte explozibile in medii aglomerate, rapirea unor importanti oameni de afaceri pentru rascumparare saau pentru a fi cedati la schimb cu lideri teroristi aflati in inchisori, deturnarea de avioane sau nave in aceleasi scopuri. Spre deosebire de acesta, gherilele clasice se caracterizeaza prin opozitia in medii rurare, inaccesibile, aflate la mare distanta de orase, astfel incat trupele guvernamentale sa nu se poata desfasura in formatie de front si sa poata fi prinse in mici ambuscade. Gherilele se autofinanteaza, de regula prin traficul de substante interzise, droguri, si prin sprijinul acordat de localnici. Fara a evita niciodata asasinatele politice si actele teroriste propriuzise, gherilele aparute in ultimii ani fac ca intre organizatiile de tip terorist si gherilier sa nu mai fie diferenta marcanta, fiecare functionand dupa circumstante, ca gherila sau organizatie terorista.

Accidente aviatice si atentate teroriste

Ati supravietuit ambuteiajelor din Romana si Victoriei, ati trecut de semaforul din Baneasa, avionul nu este in intarziere si sunteti deja la bord. Este momentul sa va puneti “adevaratele” intrebari: nu aveti nici o fobie dar, in fine, nu sunteti nici complet sigur… Aceasta fisura, de exemplu, in plafon. Este doar una a plafonului fals? Si acest hublou care se misca usor? Daca se crapa in zbor? Va aruncati un ochi prin cabina de pilotaj: Dumnezeule, ce de instrumente! Tabloul ala de comanda! Pilotul chiar stie la ce foloseste fiecare butonas? Nu cumva e prea tanar? Si daca o sa aiba un accident aviatic la 10.000 de metri? Dar daca avionul ia foc? Nici mutra vecinilor de dincolo de micul culoar nu inspira prea multa incredere. Iar tipul din spate este de-a dreptul unul dubios; il auzi cum vorbeste.

Aceasta verificare a tuturor catastrofelor posibile nu este nici pe departe completa. Din ea lipsesc lucruri pe care nici nu vi le puteti imagina: anul trecut, deasupra orasului Varsovia un avion a luat foc datorita faptului ca la aterizare, atunci cand a deversat surplusul de kerosen pentru o aterizare sigura, curenti de aer nesesizati au facut ca aeronava sa treaca prin norul exploziv pe care ea insasi il provocase. Dar lista cu toate catastrofele posibile se afla deja in mana responsabililor companiei aeriene si ea a fost verificata punct cu punct, pentru ca orice surpriza sa fie inlaturata. Toate autoritatile din domeniu, constructori, companii aeriene, personal navigant, toti sunt de acord ca in ciuda unor evenimente inspaimantatoare, avionul ramane cel mai sigur mijloc de transport.

“Accidentele de avion – spune un pilot de la Tarom – sunt inspaimantatoare pentru ca ele nu lasa decat foarte rar supravietuitori, cum se intampla in cazul altor mijloace de transport. Intr-un accident de tren mor cei din vagoanele care fac impact, o parte dintre ei, dar ceilalti scapa; raniti, traumatizati, dar exista supravietuitori. In cazul avionului sunt rare accidentele cu supravietuitori. Dar ca mijloc de transport e mult mai sigur. Din punctul de vedere al sigurantei, sunt mai expus atunci cand sofez, in drum spre aeroport, decat atunci cand pilotez”.

Companiile romanesti detin din start o pozitie privilegiata a gradului de siguranta, atat in ceea ce priveste protectia antiterorista cat si cea contra accidentelor. Venit in anii ’70 in Romania, ca oaspete al lui Ceausescu, celebrul terorist Carlos Sacalul a fost impresionat negativ de controlul pe care l-a vazut pe Otopeni: “Aici, la voi – a spus teroristul – nu se poate face nimic”. Iar din anii ’70 masurile de protectie au fost sporite continuu, securitatea aeroporturilor si a aeronavelor fiind una dintre cele mai bune din lume, realizata deopotriva de departamentul specializat al SRI si de personal dedicat al companiilor aeriene care opereaza zboruri in Romania. In ceea ce priveste numarul si frecventa de accidente, companiile romanesti nu inregistreaza nici macar un sfert din numarul de incidente grave pe care le trec in cont cateva dintre marile companii mondiale.

Cel mai grav eveniment petrecut “pe teren propriu” este cel de la Balotesti, la 20 km de Bucuresti unde, la 31 martie 1995 aeronava Airbus A310 care efectua cursa ROT 371 Bucuresti – Bruxelles s-a prabusit la 10 minute de la decolare, ucigand toti pasagerii. In acelasi an, a avut loc la Verona prabusirea unei alte aeronave mai mici, apartinand companiei nou-infiintate Banat Air. Alte accidente de aceleasi proportii nu au fost inregistrate de companiile romanesti, nici inainte de 1989 cand asemenea evenimente erau rar mediatizate. In acea perioada, cel mai grav accident a fost cel din 1972 cand un avion romanesc cu echipaj romanesc, inchiriat unei companii straine, s-a prabusit in Marea Rosie. Pasagerii erau toti arabi, indreptandu-se ca pelerini catre locurile sfinte din Mecca si Medina.

Pentru a contracara tentativele teroriste, controlul bagajelor si al persoanelor efectuat la aeroport este completat cu masuri de prevedere executate de insotitori de zbor, in uniforma si in civil, cu pregatire antiterorista. Porecliti “soimari”, acestia sunt permanent capabili sa intervina in cazul unei incercari de deturnare, asa cum au dovedit-o de mai multe ori in timpul comunismului. Unul dintre soimari isi aminteste cazul in care un ardelean, inarmat cu o fiola in care pretindea ca are nitroglicerina, a incercat sa deturneze avionul in Occident. Soimarul a intervenit fara ca sticluta sa poata fi atinsa, desi ulterior s-a dovedit ca falsa nitroglicerina nu era decat o nevinovata palinca de Bihor.

Nicu Ilie, 1999. Publicat in Turism Club si Imaginea Romaniei. Reeditat dupa 9/11.