Tag Archives: adrian nastase

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.

Curtea Constitutionala – componenta politica

Curtea Constitutionala a fost in ultimii ani una dintre cele mai active si mai invocate institutii ale tarii, in contextul in care grupurile parlamentare ale puterii si opozitiei sunt diferentiate doar printr-un echilibru fragil, de cateva voturi. In mod teoretic, Curtea Constitutionala este o umbrela a democratiei, componenta ei fiind deasupra partidelor politice si intereselor de partid, putand asadar sa se pronunte cu o tatala obiectivitate. In mod real, membrii Curtii Constitutionale sunt numiti prin decizie politica, fiind in multe cazuri chiar membri de partid. Legatura lor cu formatiunile sau entitatile politice se mentin cel mai adesea, votul acestei institutii in cele mai delicate momente ale exercitiului democratic din Romania evidentiind ca magistratii au fost incapabili sa treaca peste interesele de partid.

In mod real Curtea Constitutionala e un miniparlament raliat la formatiunile politice, nu deasupra lor. Modul de numire a membrilor acestei institutii reflecta polarizarea politica existenta: ei sunt numiti pe o perioada de 9 ani, cate 3 o data, fiind numiti unul de catre Presedinte, unul de catre Senat, unul de catre Camera Deputatilor. Astfel, PSD, care a detinut in doua mandate (1992-1996 si 2000-2004) puterea absoluta (Presedintie, Senat si Camera) a numit cei mai multi dintre membrii Curtii Constitutionale, tot acest partid (in formula FDSN) numind si membrii initiali, de la constituirea Curtii Constitutionale. Astfel, multi mebri prezenti sau din trecut ai CC au fost politicieni cu mare vizibilitate in PDSR si chiar in PCR. O lista scurta include nume ca Petre Ninosu, Ion Predescu, Antonie Iorgovan, Miklos Fazakas, Acsinte Gaspar.

In prezent, PSD si PNL controleaza inca un numar mare din magistratii Curtii Constitutionale. Totusi, PDL a reusit sa impuna si el cativa judecatori, ultimii doi in aceste zile. Iata componenta actuala a Curtii Constitutionale si formatiunile politice care ii sustin pe judecatori:

1. PETRE LAZAROIU – PDL: numit in 2008 si reconfirmat in 2010. Nominalizarea apartine presedintelui Traiana Basescu. Cazul sau este unul special. A fost numit in mod extraordinar, dupa moartea lui Petre Ninosu inainte ca acesta sa isi termine mandatul de judecator al Curtii. Ninosu fusese numit de presedintele Iliescu, astfel incat nominalizarea a revenit noului presedinte. Lazaroiu a avut deci un prim mandat de inlocuire a lui Petre Ninosu, de doar doi ani, ceea ce a facut posibil un al doilea mandat, regular. Petre Lazaroiu a fost propus presedintelui de catre membrii societatii civile, zona reprezentata de Alina Mungiu Pippidi si Monica Macovei.

2. ION PREDESCU – PSD: fost senator PSD de Dolj si ministru al justitiei in Cabinetul Vacaroiu. In 2004 a fost numit in CC, fiind sustinut de catre Senat. Omul din spate: Nicolae Vacaroiu, pe atunci presedinte al Senatului. Mandatul sau expira in 2013.

3. ACSINTE GASPAR – PSD: fost om de incredere al lui Nicolae Ceausescu (pentru care conducea serviciul juridic al Consiliului de Stat, organul care redacta toata legislatia comunista), Gaspar a devenit deputat PSD de Valcea. Ulterior, a fost ministru pentru relatia cu Parlamentul in Cabinetul Nastase. A devenit membru al Curtii in 2004, numit de Presedinte. Personajele politice carora le datoreaza ascensiunea: Ion Iliescu si Adrian Nastase. Are mandat pana in 2013.

4. ASPAZIA COJOCARU – PSD: cu o biografie incarcata, fiind acuzata pentru colaborarea cu Securitatea si avand pe numele sau un scandal privind falsificarea unor diplome universitare (vezi Hotnews), judecatorul Aspazia Cojocaru nu a avut o activitate de om politic, dar presa a afirmat ca, pe linie de Securitate, a fost recrutata si coordonata de Rodica Stanoiu, cea care era Ministru al Justitiei la numirea Aspaziei Cojocaru. desemnarea ei la CC a fost facuta in 2004 de catre Camera Deputatilor. Mandatul ii exprira in 2013.

5. TUDOREL TOADER – PNL: Nu a fost membru de partid si a fost numit in CC de catre grupul parlamentar al PNL din Camera Deputatilor. El a avut un prim mandat interimar, dat fiind ca a fost numit dupa demisia unui membru al Curtii, in 2006. Din 2007 detine propriul mandat, care va expira in 2016.

6. VALENTIN-PUSCAS ZOLTAN – UDMR: fost senator UDMR de Covasna, a fost numit la CC in 2007, fiind propunerea Senatului. Mandatul sau e valabil pana in 2016.

7. AUGUSTIN ZEGREAN – PDL: fost senator de Bistrita-Nasaud pe lista FSN, apoi PD, Zegrean a fost numit de presedintele Traian Basescu ca judecator la Curtea Constitutionala in anul 2007. Mandatul sau expira in 2016.

8. IULIA ANTONELLA MOTOC – PDL: Nu a avut o activitate de partizanat politic, dar este sotia ambasadorului roman pe langa Uniunea Europeana. Este singurul membru al Curtii Constitutionale care are experienta lucrand in domeniul unor organizatii internationale. Mandatul ei incepe in 2010 si va expira in 2017.A fost numita de Senat.

9. MIRCEA STEFAN MIHNEA – PDL: magistrat si universitar clujean, Stefan Mihnea nu are cunoscute activitati politice. A fost ales de Camera Deputatilor in 2010 iar mandatul sau e valabil pana in 2017.

Deci: PDL controleaza, incepand de astazi, 4 judecatori de la Curte; PSD a pierdut doi judecatori si mai are numai 3, PNL 1 judecator si UDMR 1 judecator. In termeni de majoritate, PDL si UDMR au, impreuna, 5 judecatori, ceea ce le confera o majoritate. Totusi, cum deciziile Curtii pot fi luate prin voturile a minim 7 judecatori (2 pot lipsi, intrunindu-se totusi plenul), pot exista si contexte in care PSD ar putea avea inca avantaj.

In alta ordine de idei, urmatoarele numiri la Curtea Constitutionala vor fi facute (daca nu vor exista demisii sau decese) in  2013, cand toti cei 3 judecatori numiti de PSD vor avea mandatul expirat. Ei ar urma sa fie inlocuiti de catre un alt judecator desemnat de Traian Basescu si alti doi judecatori desemnati de actualul Parlament. PSD ar putea pierde, in 2013, intregul control asupra Curtii Constitutionale.

De notat: Curtea Constitutionala, in perioada in care a fost controlata de PSD, a avut numeroase decizii controversate, viciate de politic. Totusi, abuzurile propriuzise, flagrante, au lipsit. Astfel, CC a refuzat sa anuleze alegerile prezidentiale din 2009, desi ele au fost contestate chiar de catre PSD. In alte contexte, cum ar fi suspendarea presedintelui Basescu, Curtea a avut raspunsuri confuze, capabile sa permita abuzul de putere al Parlamentului, dar fara sa justifice un asemenea demers.

Mari bloggeri ai tarii: Adrian Nastase

http://www.adriannastase.ro/templates/default/images/visual_profesorul.jpg

Imi place, nu-mi place (si as paria pe varianta “b”), Adrian Nastase e unul dintre cei mai mari bloggeri ai tarii. Mai mare chiar decat Dan Terteci.

Blogul se numeste “Ministru, prim-ministru, blogger” si nu are mentiunile “fost, fost, prezent”. Blogul e completat de un site care contine “informatiile despre timp liber” si biografia.

http://www.adriannastase.ro/templates/default/images/visual_small_1.jpgPe blog Nastase publica trimiteri spre editorialele pe care le scrie pentru Jurnalul national, stiri despre aparitiile in media ale fostului premier (cea mai recenta postare aminteste despre aparitia lui in emisiunea “Paine si circ”; am cautat imaginile dar nu le-am gasit pe cel in care Adrian Nastase e in cada cu Mandruta; n-am avut totusi rabdare sa vad to materialul video), asa: alte categorii mai sunt: General (cu subiecte anti-PDL), Raspunsuri (cu subiecte pro-Nastase) si Trafic (de unde aflam ca numarul accesarilor zilnice trece de 3000; totusi statisticile nu sunt publice, doar declarate).

Cele mai citite articole de pe blogul lui Adrian Nastase sunt:

  • Interviu la RFI
  • Linkurile prezente pe blohul lui Nastase il plaseaza intr-un cerc de internauti din care fac parte: Ion Iliescu, Victor Ciutacu, Adrian Paunescu, Corina Cretu, Ioan Mircea Pascu si Oana Niculescu Mizil. Din linkurile de pe siteul sau lipsesc: Mircea Geoana, Victor Ponta, Traian Basescu si Dan Voiculescu.

    Ipoteza de lucru: Mircea Geoana presedinte, Iliescu godfather

    Cel mai important si cel mai grav, daca Mircea Geoana ar ajunge presedinte al Romaniei, el ar scapa din mana PSD-ul. Desi din functia pe care o detine, inconjurat de oamenii pe care a reusit sa si-i numeasca, Geoana exercita acum un control dur asupra “prostimii” din partid, in cazul in care ar ajunge presedinte al Romaniei ar urma un Congres PSD pe care Geoana nu-l mai poate controla.

    Rezultatul aproape inexorabil, aviz liberalilor, este revenirea lui Ion Iliescu la conducerea executiva a PSD. In afara de Iliescu (sustinut de aceasta data de Adrian Nastase, apropiati de ura fata de Basescu si de ura fata de Geoana), celelalte variante au foarte-foarte putine sanse. Daca Geoana ar fi mai puternic, ar putea sa impuna un subordonat la alegere dintre Dan Nica si Liviu Dragnea (acestia doi fiind singurii prin care, daca ar fi presedinti, Geoana ar continua sa conduca partidul). Ceva pretentii ar mai ridica, cu oarecare indreptatire, Marian Vanghelie. El are o masa de manevra in PSD si candidatura sa n-ar fi tocmai lipsita de sanse. De la distanta, un alt lider local, Mazare, ar saliva si el la fotoliul de lider PSD.

    Cert e ca un partid cu Iliescu presedinte nu ar agrea nici reforma in justitie, nici continuarea acordului cu FMI, nici cota unica, nici vreo alta idee liberala. Deja Geoana s-a exprimat impotriva acordului cu FMI, cu ale carui clauze nu e de acord. Amanunte in presa din Rusia. Cu ce nu e de acord? Disciplina financiara, reforme structurale, combaterea mafiei.

    Daca liberalii sunt oarecum sedusi de Geoana, ei ar trebui sa fie atenti la ce ar insemna un PSD fara Geoana. Iar acesta inseamna, simplu, Iliescu. Cum va place?

    Canibalism marca PSD

    Geoana sau Oprescu? Care din ei va fi mancat pe paine, care e micul dejun si care cina? O dilema grea pentru un partid care se autodevoreaza de 20 de ani.

    Scurta istorie PCR: Partidul s-a infiintat in 1921, cu 90 de ani in urma. Dupa ce si-a autedovorat in numeroase randuri garnitura de condecere (episoade ca Pauker, Foris, Chivu Stoica, Alexandru Draghici, Nicolae Ceausesscu), prima disidenta majora a fost la scurt timp dupa 1990, cand aripa Roman a FSN (formatiune politica in care se reorganizasera factiunile populiste din PCR si din Securitate) s-a rupt de cea condusa de Iliescu, adept, la acea data, al unui comunism glasnost. A fost practic prima disidenta majora, formatiunea lui Roman avand sa devina PD-PDL, un partid in stare sa castige alegerile in Romania.

    Alte disidente au avut o amploare din ce in ce mai mica, apropiindu-se, din ce in ce mai mult, de modul canibal in care isi rezolvase PCR disputele inainte de 1990. Dupa ce Melescanu  a incercat sa preia, incurajat de Iliescu, puterea in partid in dauna lui Adrian Nastase, din PCR a mai plecat inca o factiune care pentru scurt timp a avut personalitate juridica sub numele de ApR. A fost partial absorbita in PNL, unii lideri intorcandu-se in timp la PSD.

    Rivalitatea dintre Nastase si Iliescu a durat ca un conflict mocnit in perioada cand cei doi au detinut puterea, pierderea alegerilor prezidentiale si parlamentare fiind semnalul pentru o batalie deschisa in care cei doi lideri s-au anulat reciproc, castigator fiind oportunistul Mircea Geoana. In stilul clasic al partidului, invinsii au fost pensionati: Iliescu a ramas un simplu senator, bagat in seama doar de mass media; lui Adrian Nastase i s-au descoperit dosare penale, fabricate, dupa cum el insusi a sustinut la un moment dat, chiar de catre colegii sai de partid.

    Pus in rivalitate cu Sorin Oprescu, un bastard PSD nerecunoscut de partidul care l-a produs si care il alimenteaza, pare ca a venit timpul lui Mircea Geoana sa fie canibalizat de colegii de partid. Este considerat prea slab pentru a castiga o batalie electorala (dovada ca nici nu a castigat vreuna), iar Oprescu e perceput ca o copie a lui Basescu, capabila sa se bata cu originalul. Mass media sustine ca poate avea succes si se insceneaza o intreaga dramoleta care sa il duca in turul doi si de acolo la Cotroceni. Sondajele comandate de televiziuni se masluiesc in acelasi scop. Numai ca partizanii lui Oprescu nu tin cont ca Oprescu nu e numai un xerox cu marlaniile lui Basescu, e si o copie nelegitima a lui Geoana:ezitant, lipsit de substanta, lipsit de viziune. Un om politic simpatic, dar lipsit de faza lunga.

    El n-a putut nici macar sa conduca o filiala a partidului; cum poate reuni masa amorfa a PSD? In schimb, Geoana daca stie ceva, stie sa faca echilibrism. Sa mearga pe capul factiunilor divizate ale PSD, punand genunchiul pe gatul oricarui lider care tinde sa devina prea popular, chiar daca ii este sau i-a fost, la un moment dat, sustinator. Oprescu, Ioan Rus si Mitrea sunt exemple de manual.

    Oricum ar fi, Geoana e pus pe masa zilele astea, iar pesedistii de prin conducerea centrala si de prin judete freaca furculita de cutit. Insa o mana de ajutor a primit-o chiar azi de la Boc: eliminarea lui Nica din Guvern. Constrans sa reactioneze la un PDL din ce in ce mai ofensiv, PSD trebuie sa se stranga in jurul lui Geoana si sa renunte la proiecte SF, cum ar fi sustinerea unui candidat independent. Asa ca in loc sa-l faca piftie pe Geoana, il vor face sendvis pe Oprescu. Epitaful lui Geoana va fi scris abia in 2010.

    Raportul Oxford despre Romania ii da dreptate lui Basescu 100% in lupta lui cu mogulii media

    Subsrciu in intregime raportului Oxford Analytica, preluat din sursa directa de Evenimentul zilei si preluat de mine de pe Hotnews. Iata-l:

    • Subiect: Influenta presei in batalia pentru putere.
    • Context: Traian Basescu se afla sub tirul presei pe fondul luptei pentru realegerea sa la sfarsitul acestui ani. Popularitatea sa ridicata din sondajele anterioare a scazut odata cu dezamagirea publicului fata de intreaga clasa politica, ca urmare a efectelor crizei economice.
    • Peisajul media. In anii de dupa 1989, numeroase ziare cu un tiraj foarte mare a jucat un rol in consolidarea pluralismului politic, investigand abuzurile puterii, ridicand astfel asteptari de ordin politic. Totusi, dupa 2005, a avut loc o concentrare a proprietatii in media.
    • Presa centrala a inceput sa semene cu presa locala. In majoritatea oraselor, liderii locali si regionali activi in afaceri si politica controleaza presa scrisa si televiziunea. Ei cauta sa castige monopolul presei locale pentru a-si sprijini interesele economice si carierele politice, pentru a-si ataca adversarii si pentru a elimina din afacere orice voce independenta. Controlul banilor din publicitate si al distribuirii lor le-a intarit si mai mult pozitia.
    • Guvernul din 2000-2004 condus de Adrian Nastase, pe atunci liderul PSD, a incercat sa puna botnita presei centrale, insa PSD a pierdut puterea iar Traian Basescu a fost ales presedinte in decembrie 2004. Uniunea Europeana era convinsa ca se va dezvolta o presa competitiva, finantata de publicitatea in crestere dornica de o presa de buna calitate. In plus, UE n-a acordat o atentie speciala presei in strategia de aderarea a Romaniei. (…)
    • Mogulii media. Sorin Ovidiu Vantu detine Realitatea, cel mai vizionat canal de stiri. Anul acesta, trustul sau s-a alaturat altor doua trusturi media care il ataca regulat pe Traian Basescu.
    • Vantu a avut doua intalniri intens mediatizate cu principalul rival al lui Basescu, Mircea Geoana, si se crede ca a facut-o pentru a alinia trustul in spatele liderului PSD.
    • Dan Voiculescu, un politician cu un trecut in comertul exterior comunist, aliat cu PSD de mai bine de un deceniu, detine cel mai vizionat canal de televiziune, Antena.
    • Dinu Patriciu, al treilea mogul, este cel mai bogat om de afaceri roman si fost deputat PNL. A devenit personaj principal din sectorul energiei, dupa ce o mare parte a fost privatizata in graba dupa 2001. (…)

    Romania: Presa nu mai joaca un rol politic pozitiv

    • Basescu a atacat aceste trusturi pe motiv ca desfasoara un atac concertat impotriva sa si a familiei sale pentru a-i demola reputatia si pentru a-i impiedica realegerea. Incepand cu 2006, Basescu s-a plans ca o mare parte a presei este in complicitate cu forte care combina resurse enorme si putere politica. Barajul de relatari ostile ar putea explica decizia de a-si amana pana in toamna anuntul privind o candidatura pentru al doilea mandat.
    • Consiliul National al Audiovizualului incearca sa mentina standarde media acceptabile, dar este divizat politic iar puterile sale sunt limitate. Fiind in trecut o forta care a ridicat stacheta asteptarilor publice si a consolidat spiritul civic, o mare parte a presei pare sa fie acum o extensie a unor interese de afaceri (…) Nu mai este o arena unde optiunile politice pot fi serios discutate, ci pare setata sa invenineze ceea ce probabil va fi o lupta grea pentru prezidentialele din aceasta toamna.
    • Proprietatea concentrata in mainile catorva personaje bogate a condus la schimbari dramatice. Jurnalismul de investigatie a fost ingropat. Numerosi ziaristi cu gandire independenta au fost destituiti sau fortati sa se plieze pe noua linie editoriala. Continutul trivial sau senzationalist a inlocuit relatarile serioase.
    • De la sfarsitul dictaturii in 1989, peste 80% dintre romani si-au obtinut majoritatea informatiilor politice de la televizor. Strategia posturilor de televiziune controlate de Vantu si Voiculescu pare sa fie centrata pe reducerea interesului pentru politica. Strategia a avut succes in noiembrie 2008, cand participarea la alegeri a cazut sub 40%.
    • Reforma blocata. PSD si PD-L-ul lui Traian Basescu sunt intr-o coalitie marcata de tensiuni, care este incapabila sa cada de acord asupra unor reguli care sa guverneze media. Controlul asupra televiziunii publice este puternic denuntat. O lege anti-trust care sa previna concentrarea proprietatii de media se bucura de un sprijin politic insuficient. PDL proclama ca e nevoie de reforma, dar cel putin doua din ministerele sale au fost acuzate ca directioneaza publicitatea de stat catre presa in care ar putea avea un interes personal.
    • Perspective. Romania ar putea sa se confrunte cu o cadere a PIB mai mare de 8% in acest an, ceea ce ar face dificil pentru presa sa continue descrierea luptei politice in termeni de tabloid (…) O mare parte a industriei de presa este puternic indatorata catre stat. Numai cateva ziare cu proprietari straini si cateva platforme de stiri pe internet incearca sa furnizeze continut impartial in relatarile lor si analize de profunzime pe teme majore.
    • Concluzie. Din cauza esecului reformelor in multe domenii, efortul de a consolida media independenta ca o forta progresiva in tanara democratie fragila a esuat. In schimb, o mare parte din media a fost capturata de moguli, care par hotarati sa o foloseasca pentru a influenta politica in propriul lor interes.

    Nota: Sublinierile apartin redactiei.

    Observatii pe tema reactiilor la textul Oxford Analytica:

    • Atat prin ton cat si prin informatii, articolul OXAN este prudent si indulgent fata de comportamentul corupt, cu implicatii penale, al trusturilor controlate de Vantu si Voiculescu. Actionari ai trustului Realitatea sunt cercetati penal pentru o returnare de TVA in valoare de 60 de milioane de euro, suspectata ca fiind ilegala. Si Realitatea si Antena 3 au fost complice in afacerea Ridzi-2 Mai, fostul ministru al tineretului fiind cercetat de DNA pentru modul in care a cheltuit la televiziuni peste 600 de mii de euro. Cele doua trusturi vaneaza prin orice metoda publicitatea de stat, se comporta ca organizatii mafiote care percep taxe de protectie de la politicieni. Prin metodele lor anti-jurnalistice, ele submineaza functionarea statului de drept, presa fiind unul dintre pilonii de baza intr-o democratie.
    • Desi articolul se limiteaza la observatii generale si evidente, a generat reactii contestatare vehemente. Toata ziua de vineri, Realitatea TV s-a caznit sa distruga credibilitatea textului, nu sa combata ideile de forta ale studiului OXAN. Au facut-o, spre rusinea lor, jurnalisti care s-au luptat in trecut pentru libertatea de exprimare ca Emil Hurezeanu si Cornel Nistorescu. Lor, li s-a alaturat Cristian Tudor Popescu.
    • In cel mai pur stil securist, prin mijloacele propagandei si manipularii de joasa speta, cei trei au incercat sa distruga credibilitatea sursei: Oxford Analytica. Cu insinuari si supozitii in loc de argumente, au sugerat ca OXAN, fiind o companie privata, a produs un text la comanda lui Traian Basescu, scris de corespondentii din Romania ai prestigioasei companii britanice. (Vezi aici editorialul lui Cornel Nistorescu.)
    • Critica lor sufera insa la capitolul logica elementara. Pe de-o parte, pretind ca studiul OXAN este o minge la fileu ridicata lui Traian Basescu in razboiul sau cu mogulii. Spun ca autorul textului e Alina Mungiu Pippidi. Sa zicem c-ar fi adevarat. Insa de la europarlamentare incoace, Pippidi e in razboi deschis cu Traian Basescu din cauza fiicei sale.
    • Daca Pippidi l-a scris, atunci meritele textului sunt si mai mari. Nu gasim in el umori personale sau pozitii partizane. E o privire de ansamblu corecta, care surprinde esenta discursului jurnalistic din trusturile mogulilor, scrisa pentru un public care nu stie prea multe despre presa din Romania.
    • Penibila executie s-a realizat si cu sprijinul lui Cristian Tudor Popescu, care a minimalizat  ideile de forta insa a facut mare caz de unele stangacii sau formule stilistice rezultate probabil din traducerea in engleza, decretand ca sunt inadecvate cu analiza de tip britanic. Si el a tras concluzia ca avem de-a face cu un studiu realizat de sustinatori ai presedintelui, altfel spus e un text bun de ingorat. Azi, in editorialul sau din Gandul, vede si cealalta fata a Realitatii, pentru care n-avea ochi cand scuipa foc si para impotriva OXAN. Pare sa regrete ca a jucat un rol sinistru in piesa mogulilor si vede exact Realitatea descrisa in articolul OXAN, dar continua sa-l conteste. (Vezi aici editorialul lui CTP)
    • O alta manipulare lansata vineri de inamicii OXAN a fost teza ca televiziunile de stiri reprezinta un procent infim din peisajul presei, restul pietei fiind ocupat de televiziuni generaliste, de postul public si alte publicatii. O manipulare grosolana: televiziunile generaliste aloca spatii insignifiante sau chiar deloc politicii, fiind orientate spre show-biz. Televiziunile de stiri stabilesc agenda publica, ele lanseza teme false pe care le expandeaza celelalte publicatii din trust.  Prin metoda rostogolirii subiectelor, Vantu si Voiculescu incearca sa influenteze si sa demobilizeze cetatenii activi, interesati si implicati politic. Ei reprezinta tinta principala, nu consumatorul de show-biz si tabloide.
    • Trusturile moguilor au reactionat grotesc si disproportionat pentru ca adevarata lor fata se vede in afara tarii, proiectata de companii prestigioase, care cu greu pot fi puse sub semnul partizanatului politic. Chiar si asa, au incercat sa tarasca discutia in mlastina dezbaterilor dambovitene, unde tot ce conteaza este daca te pozitionezi pro sau contra Basescu, mai putin adevarul si argumentatia detasata.
    • S-au isterizat si din cauza ca textul reia ideea unei legi anti-trust. O astfel de lege i-ar impiedica pe Vantu si Voiculescu sa detina in acelasi timp televiziuni, radiouri si presa scrisa.
    • Viziunea mogulilor fata de ziaristii din trusturile lor a exprimat-o plastic Dinu Patriciu intr-un editorial publicat in Adevaraul pe data de 7 august, intitulat Razboiul oilor.Asa cum nu imi plac lupii imbracati in piele de oaie, tot asa nu iubesc oile care se cred lupi. La fiecare behaiala, ele pierd cateva fire de iarba.” Era vorba despre ziaristii de la Adevarul care-l criticasera pe Nistorescu pentru epurarile de la Cotidianul.
    • Pe fondul crizei economice, oile pierd tot mai multe fire de iarba din gura asa ca prefera sa behaie numai la comanda ciobanilor. Iar cand cineva le pune oglinda in fata, imbraca iute blana de lup si incep tremuriciul, tremuriciul oilor manate cu bata. Pe altele, le apuca tremuriciul de fiecare data cand behaie ceva despre Traian Basescu. SURSA

    Libertatea

    A aparut in zilele revolutiei, in 89, din publicatia locala a Capitalei, Informatia Bucurestiului. Era o foaie de amiaza, comparabila oarecum cu Adevarul de seara din zilele noastre.

    A fost condusa de Octavian Andronic, ca o publicatie de pluton, pana prin 96, cand a facut o schimbare majora de actionariat, a intrat in posesia elvetienilor de la Ringier si si-a schimbat preferintele editoriale, devenind primul ziar “bulevardier” din Romania. Dupa relansare, timp de mai multi ani a fost lider de piata, inainte ca in auditarile BRAT sa se faca o distinctie clara intre presa quality si cea tabloid. Pe atunci singurul tabloid cu adevarat era doar Libertatea.

    Reteta sa editoriala a fost copiata de multe publicatii, de un succes mai mult sau mai putin modest. Ziarul “Ziarul” este cel mai clar exemplu. Alte publicatii, deja existente, au imprumutat si ele din tematica Libertatii si i-au copiat, la modul grotesc, reteta grafica. Exemplu: Atac la persoana si publicatiile care s-au rupt din acesta.

    Dupa anul 2000, Libertatea a avut, in sfarsit, si concurenti seriosi pe segmentul sau de piata: Cancan si Click. In favoarea acestora avea sa piarda o parte din echipa redactionala si cea mai mare parte a cotei de piata.

    Reteta editoriala impusa de Libertatea a fost simpla: stiri mondene, infiintarea de vedete care sa fie desfiintate, dar si reportaj social, cat mai autentic si cat mai lacrimogen cu putinta. Totusi coeficientul de violenta al stirilor nu a fost niciodata prea mare, net inferior Evenimentului Zilei din vremea sa de glorie, sau Stirilor ProTv de la ora 5. Segmentul Politic a fost tratat expeditiv, cu stiri superficiale si senzationaliste, dar in scurtele editoriale care erau toturi publicate in perioada 1996-2000 Libertatea a fost publicatia care l-a sprijinit cel mai fatis pe Adrian Nastase in efortul sau nereusit de a ajunge presedintele Romaniei.

    Inventiile editoriale cele mai populare ale Libertatii au fost “Fata de la pagina 5”, o rubrica de poze sexy de la cititoare, si caseta meteo cu fete topless.

    Detronata din postura de lider de pe piata print, Libertatea s-a vazut in ultimii doi ani silita sa copieze ea din stilul “bastarzilor” sai. Exemplu: titlurile de tip “Ce bine ai crescut, Bianca!”, furate de la Click, ca model de titlu de deschidere. (Daca nu citesti zi de zi, nu stii nici cine-i Bianca, nici la ce a crescut). Performantele cu care se poate lauda publicatia sunt legate de lansarea pe piata media a unor personalitati ca Alina Plugaru, Oana Tonca,  si Monica Gabor-Columbeanu.

    Cele mai recente eforturi editoriale ale publicatiei sunt legate de transformarea sa intr-un ziar erotic.

    Siteul oficial al publicatiei este libertatea.ro

    Actuala echipa redactionala este:

    Adresa
    Bulevardul Dimitrie Pompeiu nr. 6, sector 2, Bucuresti
    Telefon redactie: 021.203.56.46
    Redactie

    • Redactor-Sef:
    • Ana Nita
    • Prim-redactor sef adjunct:
    • Irinel Antoniu
    • Sefi departamente:
    • Paul Badea (Reporteri Speciali); Daniel Coltuc (Monden); Mădălina Pătra (Investigatii); Ana Maria Marinescu (Supliment/Life); Corina Rob (Bucuresti); Daniel Gorgonaru (Politic); Camelia Stan (Utile/Servicii); Mihai Toma (Sport)
    • Editor imagine:
    • Florin Hau
    • Editori foto:
    • Carmen Bădan, Andreea Elisei, Gabriel Dinu, Ioana Linţoiu
    • Sef organizare:
    • Mihai Visan
    • Director executiv:
    • Claudiu Şerban
    Productie

    • Directori distributie-productie:
    • Dan Saros
      tel: 203.08.85; Fax: 404.30.99
    Marketing

    • Director marketing:
    • Adelina Panait
      tel: 203.08.03; Fax: 203.08.36
    Publicitate si Media

    • Director Publicitate:
    • Cristina Negoita;
      tel: 20.30.940; fax: 20.30.832
    Abonamente

    • Director departament abonamente:
    • Florentina Craiu
      tel: 203.56.42; fax: 203.09.90
    • Cont: RO36ABNA4100264100070706
    • Publicatia este inscrisa in catalogul Postei Romane la cod 19009. Abonamentele se pot contracta prin toate oficiile postale din Bucuresti si provincie sau direct la sediul redactiei. ISSN 1220-8256
    Director general
    Romania: Marius Hagger
    TIPARUL

    • FED – Grupul Dragoprint, Imprimeriile Media PRO – Cluj,
    • SC West Tipo International SA – Timisoara, Tipografia
    • Tipar Multiprint – Iasi, Tipografia de Sud – Craiova, G. Canale&C.SRL, Romania Libera, Coprint
    Libertatea On-line

    • Content Manager: Adrian Ţoca
    • Deputy Content Manager: Vincenţiu Mihaiu
    • Editori: Alina Guţă, Iulia Bordeianu, Magda Duru, Melania Istrate, Oana Tonca, Andrei Sandu, Bogdan Gâlcă, Dănuţ Pitaru, Dragoş Costache, Răzvan Mandache

    Evenimentul zilei – ce a fost si ce-a ajuns

    Sub conducerea lui Ion Cristoiu si un manageriat din care nu lipsea Cornel Nistorescu, o echipa plecata de la Expres Magazin punea bazele unei publicatii care a revolutionat presa cotidiana din Romania.

    Noul cotidian, cunoscut si ca Bulina Rosie, datorita siglei sale de forma rotunda, a lansat presa de senzational in Romania si a facut epoca pe langa celelalte ziare cu articole terne, gigantice, insipide, de sorginte postcomunista. Scriitura vie, articolele scurte, cu titluri adesea mai mari decat continutul stirii, erau ceva nou si benefic pe langa alte cotidiene care aveau in epoca un stil rigid si invechit.

    Evenimentul zilei a aparut in 1992 si a fost o scoala pentru numerosi ziaristi mari din presa de azi. Totusi, stilul sau senzationalist a dus adesea la stiri aberante, dintre care legendara a ramas Gaina care a nascut pui vii. Amanunte despre acest subiect pe wikipedia.

    Epoca de glorie a ziarului a fost in primii ani de aparitie, topul de vanzari fiind atins in 1993. Din 1997 Ion Cristoiu a renuntat la conducerea publicatiei, primind o mare compensatie financiara. Locul sau a fost luat de Cornel Nistorescu. Sub conducerea acestuia, Evenimentul a fost restructurat, latura senzationalista estompata iar cotidianul a reusit performanta, in anii 2000-2004 de a fi practic singura publicatie cu tiraj mare care facea o opozitie reala contra puterii PDSR care, prin premierul Adrian Nastase, controla draconic presa prin campaniile publice pe bani multi, derulate in majoritatea cotidienelor. Aceasta a fost o metoda prin care multi patroni de presa au cumparati de premierul Nastase si performanta Evenimentului de a ramane o voce destul de izolata in a acuza abuzurile puterii este cu atat mai meritorie. Ziarul fusese achizitionat, inca din 1998 de un trust german care il avea pe Emil Hurezeanu printre consilieri.

    Continue reading Evenimentul zilei – ce a fost si ce-a ajuns

    Top siteuri de campanie

    via trafic.ro (vedeti ca a parut o noua sectiune, dedicata alegerilor parlamentare)

    1. www.urbaniulian.ro
    2. www.elenaudrea.ro
    3. www.talmacean.ro
    4. www.dragosdinca.ro
    5. www.dianatusa.ro
    6. www.longinpopescu.ro
    7. adrian nastase.wordpress.com
    8. www.voteazatimoc.ro
    9. www.alexandrumazare.ro
    10. www.dumitrescudan.ro
    11. mirceageoana.blogspot.com
    12. uninominal.regionis.info
    13. www.petocsilla.ro
    14. www.mariusbojor.blogspot.com
    15. www.candidatulmeu.ro
    16. www.piepteacornel.ro
    17. www.razvanpop.ro
    18. irinel-cristu.ro
    19. www.horatiubuzatu.ro
    20. www.dimeca.ro
    21. www.becparlamentare2008.ro
    22. alegeri.ablog.ro
    23. www.alegeri.tv
    24. www.mihaitoti.ro
    25. www.mihaelapopa.ro
    26. www.oprisanu.ro
    27. www.mihaelastoica.ro
    28. www.toaderbalcanu.ro
    29. www.danielsavu.ro
    30. www.lubanovici.us
    31. www.colegiul1.ro (bogdan olteanu)
    32. www.mariananedelcu.ro
    33. www.tariceanu.ro
    34. www.ancaopre.ro
    35. www.catalintudosa.blogspot.com
    36. www.carolkovacs.ro
    37. www.andreidolineaschi.ro
    38. www.iulianbadescu.ro
    39. www.mihailupu.com
    40. www.ioanaronpopa.ro
    41. www.voceata.eu (mihai atanasoaiei)
    42. www.pnl-timis.ro
    43. liviujicman.blogspot.com
    44. www.zamfirgabriel.ro
    45. www.ionmihaidumitrescu.ro
    46. www.corneliacazacu.ro
    47. www.vasilegherasim.ro
    48. www.horiatoma.ro
    49. www.valentinadrianiliescu.ro
    50. www.marianrasaliu.ro

    Topul a fost completat cu bloguri care nu sunt contorizate in trafic.ro (estimari)