Tag Archives: adevarul

Mic tratat de somn

Autor: Nicu Ilie. Articol publicat in Cultura nr.:88 / 2007-09-06 / Sectiunea: Cultura antropologica :

Am adunat, pe estimari, vreo trei mii de revelioane. Minim 300 de insomnii pe an. Nopti petrecute cu prietenii, zeci, poate sute, nopti petrecute singur, cu tigarile, cu teveul sau Internetul. S-au adunat.

Cioran considera ca insomia te scoate din randul oamenilor si te face special. Te orienteaza catre tine si catre… (se putea altfel la Cioran?) moarte. Ca iti da un aer nitscheot. Nu-s cuvintele lui, dar asta zicea.

Eu nu ma simt mai mort noaptea decat ziua. Nu-i privare de somn, nu-i evadare in veghe. E sociologie: schimbul III. E antropologie: nunta, petrecerea. E microbiologie: melatonina. E mister ancestral: glanda pineala. E metafora: luciditatea. E religie: noaptea. E tehnologie: Edison.

Suntem 0,15 la suta. Majoritatea adolescenti. Ceilalti au o singura zinoapte obligatorie: Marea Insomnie, revelionul.

Pentru mine aceea vine si trece. E pe lista celor trei sute de zile. Prima, dar doar in ordine cronologica. A ajuns un fel de curiozitate: uite, nici ceilalti, nici toti ceilalti nu dorm. Uite, in noaptea asta, cei ce dorm sunt 0,15 la suta (nerealist procent, doar de-o vorba). Uite, in momentul asta noi stapanim lumea!

E noaptea-n care am o scuza ca nu dorm.

Adevarul e ca mi-am reglat afacerile (la un mod cam antisocial e drept, dar) de asa natura sa nu mai zica nimeni ca sunt lenes. Muncesc noaptea si nu stabilesc intalniri pentru dimineata. Comunic prin mail si SMS, mai putin prin mess si telefon. E ca si cum as fi plecat din tara, pe o alta longitudine.

In gluma, am experimentat cu ani in urma „Viata Greenwitch“. Imi potrivisem ceasul pe fusul zero al lumii si reuseam, de bine, de rau sa fiu la lucru la ora 10, ora mea. Aveam sefi destepti care stiau sa aprecieze munca dupa eficienta si calitate (spun asta pentru ca nu vreau sa divulg ca aveam o relatie de prietenie cu ei) si care, la o adica, stiau ca daca e de munca plec acasa nu dupa ora Londrei, cum am venit, ci chiar si dupa cea a New Yorkului sau a Japoniei, daca e cazul. Au fost si joburi pentru care am dormit doua-trei ore pe noapte ics cinci zile pe saptamana, spre marele profit al producatorilor de cafea. Trebuia sa ma resuscitez cu cofe-nicotina din jumate-n jumate de ora. Il pierdem, il pierdem, il pierdem – tipa speriat ficatul. Eu deschid gura, spunea falca. Tu toarna, ii spunea mainii. Si asa, pe organism automat, treceau saptamani dupa saptamani in care fiecare weekend era un festival al somnului.

Acum ma amuza ironiile la adresa programului meu. „I-am zis sa sune seara tarziu, pentru ca tu nu esti prea matinal“ e una blanda si cu o anumita candoare. Dar e totusi jenant ca noi, Cei 15 la Zece Mii, suntem considerati cazuri clinice si ca, in ciuda unei cazuistici care arata ca „vindecarea“ se obtine rar, exista in farmacii medicamente pentru „noi“. Sindromul Intarzierii Fazei Somnului, asa ni se spune. „Sindrom“, adica „asocierea mai multor faze clinice recognoscibile, semne, simptomuri si fenomene care sunt strans corelate astfel incat prin identificarea unuia sunt certificate si celelalte“.

Medicii sunt baieti buni, ne salveaza adesea de la dureri nemeritate sau binemeritate, dar cand sunt pusi sa judece lumea, o fac numai pe medie. Pentru ei, Omul Normal e categorie ontologica si nu pot avea conceptul de „sanatate minoritara“. Nu pot, vreau sa spun, sa conceapa ca exista oameni perfect sanatosi care au un alt echilibru al microorganismelor, microfapturilor si microelementelor din corpul lor, valori prea mici sau prea mari pentru sablonul Omului Normal. Pentru ei, orice anomalie e maladiva. Zici ca n-au auzit neam de Darwin si de evolutie. Cu drogurile si cu bisturiul vor sa niveleze specia si sa o inchida in lagarul cromozomilor pe care ii aveam cand s-a inventat microscopul.

N-ar fi trebuit sa le dam somnul pe mana. L-am luat de la popi si l-am dat lor: am sarit din lac in put.

Somnul e o chestie desteapta, si scriu asta chiar la un patru trei’s’unu, cand voi, toti ceilalti, dormiti.

Somnul a revolutionat arta de atatea ori (cu prerenascentistii, cu romanticii, cu suprarealistii) ca putem spune ca e prima forma de arta, deopotriva cea-mai-veche si cea-catre-care. Dar somnul (si de asta data chiar nu e vorba si de vis) este si o impresionanta metoda de socializare. Exista proceduri sociale ale somnului, diferite de la populatie la populatie si de la cultura la cultura. Unii dorm singuri, altii cu sotia sau sotul, altii in grupuri mari. „Programul de somn“ durata, fragmentarea, orarul obisnuit al somnului –, este un alt produs sociocultural caracteristic fiecarei populatii in parte si fiecarei epoci. Somnul este si un mare produs comercial, daca ne gandim la „prime time“, orele de dinaintea somnului.

Este si un intens proiect cultural. Discut de culturi, nu de cultura.

Obisnuim sa vorbim de somn, in civilizatia noastra mondiala si post-crestina, intr-o maniera foarte standardizata, ca despre un produs natural de refacere, cu o durata STASS de opt ore, neintrerupt ca regula, cu fluxuri normate de treceri din somn REM (cu miscari rapide ale globului ocular) in non-REM. „Somnul pana-n 12 reface neuroni“, suna un slogan de consum. Este somnul industrial.

Economia mondiala este construita pe treimea zilei de munca. 8 ore munca, 8 ore somn, 8 ore individ. N-a fost intotdeauna asa. Nu e asta somnul natural. Taranii inca, in secolul al XVIII-lea, dormeau in reprize. Noaptea avea prea multe ore de somn, fie ea iarna sau vara, iar ziua nu era de nedormit. Somnul se desfasura la putin timp dupa apus, cu o pauza de circa o ora noaptea, timp in care era inspectata gospodaria (impotriva animalelor salbatice sau a oricarei specii de pradari), era continuat apoi pana in pragul rasaritului si era completat printr-o siesta de amiaza. Asta in Europa temperata. Era un flux agrar, bazat pe viata, paza si ingrijirea animalelor, diferit de somnul in „suturi“ al omului industrial. Alte populatii, in functie de clima, dar mai ales de „oeconomie“, sistemul gospodaresc practicat, aveau alte fractionari si proceduri. Compactarea programului de somn intr-o unica doza zilnica, intr-o singura „priza“, este apanajul „urbanificarii“, care a urmat revolutiei industriale. Oamenii si-au permis – si au fost obligati –, sa doarma compact: pe de o parte, amenintarile la adresa locuintei s-au diminuat spre disparitie, pe de alta parte, au disparut interstitiile de timp personal integrate in timpul de munca al omului traditional, fie el agricultor, negustor, mestesugar, care puteau fi folosite regulat sau accidental pentru somn.

Astazi avem reprezentari circadiene ale fluxului cerebral care dovedesc existenta unor cicluri ferme de acivitate pentru orice forma de viata, inclusiv pentru om. Asta inseamna flux cerebral, acivitatea hormonala si regenerarea tesuturilor. Etalonul este reprezentat de cianobacteriile care probeaza relatiile proteinice intre somn si zi-lumina. Omul nu ar fi decat o bacterie mult-mult mai dezvoltata.

Ce nu pune in evidenta „somnologia“ este ca fluxul circadian deriva si nu determina modul de viata. Lumina, da, si intunericul, da, sunt modele de semnal pentru un ceas biologic care ticaie in orice fiinta, dar alarma acestuia este setata pentru modul in care prospera individul, nu specia.

Pentru om, dupa Edison si dupa „jealousele“, lumina e o conventie. Iar ceasul biologic e potrivit pentru adaptarea la resurse a fiecarui individ in parte, asa cum o percepe el.

Aceasta a fost o introducere in teoria somnului. Voi reveni cu „a te culca“ (tranzitiv) si „a te culca“ (intranzitiv). 😀

Mari Bloggeri ai tarii: Mihai Iovanel

http://wansait.com/tranzit/wp-content/uploads/2010/03/viviana_03_dimineata_iovanel.jpg

Mihai Iovanel este blogger de cativa ani, numai ca nu are un blog personal.

Unul dintre cei mai activi si mai penetranti critici literari “de ultima generatie”, unul din cei doi copii-teribili ai criticii (alaturi de Marius Chivu), Iovanel are o privire limpede, dura si lipsita de complexe care i-a adus numeroase polemici in “sanul literaturii romane” si a atras asupra lui numeroase atacuri resentimentare. De asemenea, articolele lui din revista Cultura si de pe blogul revistei provoaca reactii vii si genereaza comentarii, cele mai sensibile topicuri fiind cele legate de literatura noua si de critica veche, dar si cele cu substrat politic, Iovanel fiind unul dintre rarii tineri intelectuali de stanga.

Ca jurnalist cultural, numele lui Mihai Iovanel este legat de revista Cultura, Adevarul literar si artistic, Gandul, cuprinzand cel mai adesea cronici de carte si articole de teorie si interpretare culturala. Ca blogger, Iovanel este legat de blogul revistei Cultura, unde semneaza atat in nume propriu cat si sub pseudonimul colectiv Cultura.

Implicat in activitatea Academiei Romane, si in proiecte ca Dictionarul Genaral al Literaturii Romane, Mihai Iovanel este perceput ca fiind un apropiat al fostului presedinte al Academiei, Eugen Simion. Alte personalitati apropiate de Iovanel sunt Daniel Cristea-Enache, Teodora Dumitru, acad. Augustin Buzura, Catalin Sturza, Florina Parjol, Cristian Tudor Popescu si Andrei Terian. Dintre personalitatile cu care a polemizat sau la adresa carora a avut articole (intens) critice se remarca Nicolae Manolescu, Carmen Musat si Marta Petreu.

Ziarul Adevarul

Incet, incet incepem sa uitam ca Adevarul s-a numit candva Scanteia, ca a existat un ziarist rau de musca, numit Cristian Tudor Popescu, incomod pana prin 2007, cu un condei super, care schimbase cotidianul comunist si il mentinuse decenii ca lider de piata.

Ceea ce numim astazi ziarul Adevarul este parte a trustului de presa Adevarul Holding al magnatului petrolului, Dinu Patriciu. Publicatia are foarte multe editii, cea mai vizibila dintre toate fiind Adevarul de seara, cotidian PM cu distributie gratuita prin statiile de metrou. Pe langa aceasta, exista numeroase editii regionale, in plin avant, si chiar editii pentru romanii plecati in strainatate. In alta ordine de idei, nu exista si o editie Adevarul de Georgia, desi Dinu Patriciu a cumparat saptamana trecuta aceasta tara.

La origine, Adevarul este o publicatie nascuta peste noapte (in timpul revolutiei anticomuniste) din cotidianul oficial al Partidului Comunist, Scanteia. Legat de transformarea sa, cel mai oneros aspect a fost preluarea intregului patrimoniu Scanteia, cu tipografie, birouri, terenuri, constructii, masini etc. Privatizarea sa s-a facut mult inainte de a exista orice lege a privatizarii, in lipsa oricarui cadru legal, cu o legitimitate pe care revolutiile o dau (sau n-o dau) unor actiuni atat de voluntare.

Dintre numele initiale ale Adevarului cele mai remarcabile erau Darie Novaceanu, Dumitru Tinu si Cristian Tudor Popescu. Acesta din urma, inginer de meserie, scriitor de proza SF, a fost cooptat in conducerea cotidianului, fiind venit din afara jurnalistilor de profesie deja afirmati in timpul comunismului. Spiritul polemic si pamfletar, CTP a fost personalitatea cea mai marcanta din istoria publicatiei, cel care i-a dat stilul si care s-a identificat cu acesta publicatie timp de aproape 15 ani.

Ca atitudine politica, ziarul a avut in acea perioada un profil de centru-stanga, populist, fiind o voce predominant critica. A ramas, pana la preluarea sa de catre DInu Patriciu, o publicatie asezata, batranicioasa, de moda veche, dar decenta, respectand deontologia profesiei cu performante care astazi par basme. Dupa preluarea sa de catre Patriciu, Adevarul a fost tras mai spre dreapta ca viziune editoriala, dar nu s-a transformat intr-o publicatie complet aservita intereselor patronului sau, desi in linii mari le reflecta.

Episodul plecarii lui CTP de la Adevarul a fost cel mai mare scandal din istoria publicatiei. Imediat dupa moartea lui Dumitru Tinu, intr-un accident de masina, a aparut un fiu nelegitim al acestuia care a pretins o buna parte din actiunile pe care tatal sau le detinea in Trustul Adevarul. Dupa o intreaga odisee in justitie, a fost obtinuta recunoasterea lui si a intrat in posesia capitalului social pe care l-a cedat unui important om de afaceri arab, prieten al tatalui sau, care mai detinea si alte actiuni in trust. Astfel, acesta a devenit majoritar iar Cristian Tudor Popescu a plecat cu o numeroasa echipa de redactori de la Adevarul si a fondat o noua publicatie, Gandul.

In prezent, echipa redactionala este condusa de:

  • Adrian Halpert – Director Editorial Grup
  • Laurenţiu Ciocăzanu = Director editorial Adevarul
  • Grigore Cartianu – Redactor Şef
  • Ion M. Ioniţă, Ovidiu Nahoi, Emilian Isaila, Andrei Velea – redactori sefi adjuncti
  • Adriana Halpert – Redactor Şef Redacţia Business
  • Lucian Pop – Redactor Şef Adjunct Redacţia Business
  • Andrei Constantinescu – sport
  • Petre Barbu – senior editor
  • Toni Dumitru – Editor coordonator – Adevărul de Duminică
  • Marius Pescaru – DTP
  • Daniel Popescu – SGR
  • Mirela Cimpoi – Şef ediţii regionale (Moldova)
  • Dana Gherman – Şef ediţii regionale (Transilvania)
  • Bianca Toma – Şef ediţii regionale (Banat)

In prezent, ca si de-a lungul timpului, ziarul Adevarul a avut numeroase suplimente, dintre care unele de prestigiu: adevarul literar si artistic si Adevarul economic (condus, in epoca de un economist devenit politician in formatiunea condusa de Gheorge Funar, pe numele sau Valentin Salagean).

Click

Ziarul Click este un tabloid asemanator ziarului Libertatea, de la care a luat o buna parte din reteta, dar si echipa redactionala. Cotidianul Libertatea a trebuit in 2007-2008 sa-si refaca echipa, dupa ce cea mai mare parte a angajatilor au dezertat la Click (redactori, conducerea redactionala, oameni de marketing etc.). La acea vreme Libertatea era cel mai bine vandut ziar din Romania.

Site: click.ro

Epaper: CLICK!

Aceeasi performanta, de lider de piata, a fost obtinut de ziarul Click abia in vara lui 2009, intre timp pozitia fiind detinuta de Cancan. Elemente din odiseea tabloidelor romanesti puteti gasi in Ghidul presei, in paginile dedicate ziarelor Cancan si Libertatea.

In ceea ce priveste editia online, ziarul Click este inca mult sub Cancan si Libertatea, aceste doua publicatii virtuale fiind liderii segmentului Mass Media, in timp ce Click.ro se situeaza abia pe locul 7. Dealtfel, siteul ziarului a fost modificat luna aceasta, devenind mai prietenos, dar avand inca o deschidere foarte redusa spre ww2, si destul de greoi. Anterior, fusese unul dintre cele mai proaste si mai urate siteuri intens circulate.

Ziarul Click! este in proprietatea lui Dinu Patriciu, fiind prima lui investitie majora, directa, in mass media. Acum faca parte din Adevarul Holding. Cotidianul Adevarul, fiind din asanumita quality press, a fost preferat ca emblema a trustului desi, ca vanzari si interes public este mult sub Click.

Echipa editoriala este formata in acest moment din:

DIRECTOR EDITORIAL: Adrian Halpert – adrian.halpert@click.ro
REDACTOR SEF: Cristian Stancu – cristian.stancu@click.ro
Redactori şefi adjuncţi: Calin Stroila (Investigaţii, Bucureşti, Corespondenţi) – calin.stroila@click.ro
Rodica Lazăr (Eveniment, Politică) – rodica.lazar@click.ro
Elena Alexa (Reporteri Speciali, Sanatate) – elena.alexa@click.ro
Andrei Constantinescu (Sport şi Vedete) – andrei.constantinescu@click.ro
Art Director: Sebastian Nicolae
Director DTP: Sorin Vintzeanu
Şefi departamente: Antoaneta Cicioiu (Corespondenţi), Geanina Furdui (Newsroom), Adi Gheorghe (Organizare), Mihai Maţotă (DTP), Florin Preoteasa (Sport), Florin Şuler (Foto), Nicoleta Vera (Politica).

Siteul click.ro este conceput ca o editie autonoma, avand propriul redactor sef. Echipa sa e constituita din:

REDACTOR SEF : Dan Bundur, dan.bundur@click.ro

Redactor sef-adjunct: Bogdan Ciubuc, bogdan.ciubuc@click.ro
Web-designer: Loredana Romaniuc, loredana.romaniuc@click.ro
Administrator mediacenter: Alin Salcie, alin.salcie@click.ro
Redactori web: Ciprian Plăiașu, Alina Alexandru, Vasile Decu (News); , Nicușor Roșca (Vedete), Ciprian Purice (Pe Glob), Alexandru Mazilu (Extra), Ana Tepsanu (Special). Uploaderi site: Laura Aioanei, Flavia Calușeru
DIRECTOR EXECUTIV: Ștefan Cristian Onică,
e-mail: stefan.onica@adevarulholding.ro DIRECTOR EDITORIAL: Daniel Nazare,
e-mail: daniel.nazare@adevarulholding.ro
DIRECTOR PUBLICITATE: Alexandru Carcei,
e-mail: alexandru.carcei@adevarulholding.ro

Intreaga conducere, inclusiv marketingul, productia si publicitatea pot fi vazute aici.

Ziare si reviste din Romania. Litera A

Puteti propune alte titluri prin intermediul formularului de comentarii.