UPDATE: Discursul presedintelui a fost unul de tip napalm, cu incendierea tuturor tintelor, fie prietene, fie rivale. Am schimbat titlul acestui articol care inainte de discurs era “Sa fie Base un strateg atat de bun?”.
Doar doua tinte au fost vizate cu luneta: eticheta de dictator care i s-a aplicat (pe care a lovit-o simplu si logic, cu observatia ca niciun dictator nu poate fi injurat de dimineata pana seara, cum e cazul lui) si disparitia de pe scena publica a institutiilor civice care “s-au retras”, nemultumite de el. Rechemarea acestora este si un lucru pozitiv, dar si profitabil pentru tara in momentul in care piata este ocupata exclusiv de oameni care nu inteleg mecanismele politicii si nu apara principii civice, ci interese punctuale.
In rest, incendiind totul in jur, aruncand flacari chiar si asupra sa, a nimerit si alte tinte de interes. Mai tarziu, cand se va putea face o analiza obiectiva a acestor ani, concentrarea pe reforme legislative si pe instaurarea unui nou stat de drept, va deveni probabil semnificativa. Acum insa e prea evident ca aceste reforme sunt insuficient implementate si ca, pariind atat de mult pe legi care pot fi schimbate de guvernarile viitoare, a fost neglijata guvernarea reala.
Numeroasele referiri negative la guvern si la alianta de guvernare (cu PDL in cap de lista) anunta, in subsol, modificari iminente in structura guvernamentala. Cum in acest moment nu este credibil ca ar putea trece, cu acelasi suport politic, un alt guvern prin Parlament, cel mai probabil vom avea un sir de remanieri punctuale, pe pachete de 1-2 ministri. Deasemenea, vom vedea reconfigurari institutionale prin mutarea de agentii guvernamentale intre ministere astfel incat sa se obtina, pana la alegeri, succese cat de cat palpabile si o revenire spre “real politic”. Oricum, strategia mai intarzie si astazi singura miza a lui basescu a fost sa comunice ca lucreaza inca la ea.
Mai jos, textul initial:
Un cod portocaliu rezolva problema de strada a “guvernului portocaliu”. Ninsorile abundente din capitala vor intrerupe sirul zilelor de protest din Piata Universitatii, iar reluarea lor cand vremea va fi mai buna este putin probabila. Taxa auto, care a fost pricipala chestie care a scos oamenii in strada (oricum, oamenii activi, capabili de un protest viguros si articulat) a fost amanata. A cazut si un ministru care se eprimase ireverentios fata de manifestatie – ceea ce da satisfactie unui alt grup de protestatari – anume celor mai bine intentionati dintre ei, cei care mergeau in piata in numele drepturilor civile si pentru exercitarea dreptului la opinie.
Singura categorie care are agenda de proteste nerezolvata e reprezentata de fostii revolutionari. Lor nu li s-a dat si sper ca nu li se va da satisfactie. Oricum, credibilitatea lor la nivel social e zero. Mai raman pensionarii etern nemultumiti si pustii in cautarea unei ocupatii sau a unui scandal. Esential este ca micile masuri pompieristice sunt de natura sa scoata din piata orice forte active ale societatii si, in lipsa acestora, piata isi pierde legitimitatea de manifestatie civica, populara. Protestul, daca va continua, va lua de acum inainte aspectul unei simple manifestatii partizane, organizata de opozitie in mod transparent sau nu, si care va reuni numai suporterii opozitiei. Impactul pietei asupra “nehotaratilor” ar trebui sa devina zero dupa discursul lui Basescu din aceasta seara, asta daca presedintele nu va face vreo gafa, cum uneori i se intampla.

Gestionarea conflictului (si temporizarea lui) a implicat momente in care guvernul a fost incapabil de reactie. In mare insa a tinut lucrurile sub control si in final, daca joaca bine cartile, pote chiar sa profite de pe urma evenimentelor. Cel mai important este ca a reusit sa evite violente grave si ca, atunci cand unele evenimente violente s-au desfasurat acestea au fost neutre din punct de vedere politic. Confruntarea din primul weekend de la Unirii a fost reflectata chiar si de presa pro-proteste ca actiune a unui grup exterior manifestatiei propriuzise, constituit din reprezentanti ai galeriilor de fotbal. Adica a unor oameni veniti pentru actiuni violente, nu pentru mesaj politic. vezi Protestele de la Universitate si violentele de la Unirii
Ulterior, rechemarea lui Arafat la minister a stins sursa initiala a protestului si a facut ca intreaga manifestatie sa ramana fara un mesaj clar si unitar. Reflectarile mass media, chiar si la posturile tv care au incitat protestul, au subliniat lipsa de idei din piata si are un impact limitat la cei cu opinii deja formate, parizani ai opozitiei. “Nehotaratii” si “spectatorii” au sesizat ridicolul manifestatiei si lipsa de substanta a celor care scandau sau sutineau plancarde. Au aparut deja primele bancuri cu Piata.
Totusi, existenta unui protest spontan, neamorsat de papusari politici, a dus in opinia publica la o analiza a guvernarii si la observarea unor disfunctii reale. Fara o legatura directa cu manifestatia, un curent cu o tenta antiguvernamentala s-a raspandit saptamana trecuta. Primele masuri, punctuale, luate de guvern luni (amanarea taxei auto, scutirea bugetarilor de la plata sporurilor ilegale pe care le primisera, schimbarea ministrului de externe, condamnarea abuzurilor de limbaj ale unor membri ai partidului de guvernamant) – la acestea adaugandu-se si anuntatul discurs al presedintelui – au fost de natura sa disloce grupuri de protestatari si curente de opinie negativa. Problemele serioase, de structura – ineficienta actului de guvernare – raman si guvernul are destul timp sa le rezolve.
Strategia puterii si tempoul masurilor luate pare ca a tinut cont de prognoza meteo si codul portocaliu de ninsoare a fost anticipat cu doua zile inainte de pachetul de masuri pompieristice pe care le-am enumerat. Acesta este din nou folosit prin discursul presedintelui. O viziune strategica sau o intamplare fericita?
Ramane o nemultumire de fond fata de situatia din tara. Europa recade, se pare, intr-o criza economica din care nici nu iesise. Purtatorul de cuvant al BNR isi aminteste despre 2008 si spune ca nu crede ca va mai prinde in viata lui o perioada atat de fasta. Un pesimism economic cu care guvernul nu are nimic a face a pus iar stapanire pe mentalitatea comuna si se va reflecta in consumul intern si in nivelul de afaceri – pe scurt, in nivelul de trai. Prognozele privind incetinirea Germaniei (motorul extren al economiei romanesti) si anul agricol care se anunta prost dupa seceta din toamna fac ca ingrijorarile sa capete si mai multa substanta. Multe dintre acestea se vor reflecta negativ asupra guvernului, chiar si numai instrumental sau contextual. Si, desi asupra chestiunilor majore, cabinetul are prea putine parghii de actiune, el poate contracara prin modernizarea rapida a birocratiei (folosirea sistemelor informatice implementate, care acum sunt sabotate de functionari pentru a-si pastra locurile de munca); prin crearea rapida a unor relatii administrative functionale; prin reconstruirea institutiilor publice si printr-o reconstructie reala a mediului IMM, capabil sa determine dezvoltare la nivel local, punctual.
Pentru toate acestea lipsesc strategii clare. Guvernul pare ca se concentreaza exclusiv pe reconstructia legislativa – cu coduri juridice necesare. Dar efortul sau va fi futil daca va pierde alegerile si toata legislatia pe care a stabilit-o va fi anulata prin amendamente si suspendari de aplicare.
Un alt capitol la care are mari restante guvernul este legat de fondurile europene. Doar acei bani ar mai putea salva toamna electorala si ar putea repune alianta de guvernare pe un trend ascendent. Fara toate acestea, dezintegrarea manifestatiei din strada este o miza mica, ineficienta.