Category Archives: Politiclinica

Cheia Bucurestiului

Procentele obtinute de USL in Bucuresti in alegerile din 2012 – locale si parlamentare – cu un scor net de peste 50% si majoritatea mandatelor adjudecate direct, fara redistribuire, da cheia actualului an electoral.

Traditional, PSD domina cateva judete sarace ale Romaniei si suburbiile marilor orase. PDL detine baze electorale stabile in Transilvania si municipiile. Cat priveste Bucurestiul, el era orasul cel mai prooccidental din tara si cel mai de dreapta. Intreaga traditie de 20 de ani a orasului a cunoscut o schimbare in 2012. Care este cheia?

Structura ocupationala a populatiei este cheia evolutiei electorale a orasului. Bucurestiul a devenit dupa 1990 un oras fara pic de industrie, si a capatat un profil metropolitan propriuzis, cu intreaga populatie ocupata, la alb si la negru, in sectorul tertial al economiei: comert, servicii, administrare. Intre toti acestia, bugetarii (fie ca vorbim despre administratiile centrale din ministere si “deconcentrate”, fie despre medici si profesori, fie militari si politisti, fie despre alti functionari si beneficiari de sinecure) reprezinta grupul cel mai numeros si mai compact. Intregul grup a avut interesele afectate major de deciziile economice ale guvernarii PDL si spera ca USL isi va permite o alta linie politica in ceea ce ii priveste. Anterior, guvernarile se exercitasera destul de netru asupra acestui grup electoral, niciun partid neindraznind sa provoace, prin reforme legitime sau nelegitime, birocratia si bugetarii Bucurestiului. In timp, grupul electoral fusese astfel protejat de catre toti politicienii si se transformase astfel in massa critica ce inclina Bucurestiul de partea dreptei. Cu atat mai mult se constata nemultumirea acestui segment cu cat el a participat la vot, masiv, dintr-o dorinta revansarda.

Celelalte populatii ale Bucurestiului sunt, prin interese si traditie, foarte polarizate. Pensionarii voteaza legitim cu stanga, iar reprezentantii mediului de afaceri, precum si angajatii din sectorul privat, sunt un public predominant de dreapta (cu mici amenzi legate de etatismul multor afaceri, care sunt construite in spatele unor contracte cu statul – in ceea ce ii priveste pe antreprenori; iar in ceea ce ii priveste pe angajati, unii, indeosebi cei mai putin calificati, resimt ca influenta negativa asupra lor plafonarea unor salarii minime pe economie). Iar ca prezenta la vot – pensionarii au participat, in virtutea obisnuintei si reflexelor care le-au fost create in comunism. In schimb, reprezentantii economiei reale n-au participat, ca urmare a unei nemultumiri de substrat fata de performantele economice ale PDL si ca urmare a unei campanii ARD lipsite de program politic.

Bugetarii au devenit astfel cheia Bucurestiului si, in conditiile pierderii de performanta a economiei reale pe fondul crizei economice, cheia intregii Romanii. Dupa 2000, din nou tara apartine salariatilor la stat. Ceilalti, gura mica in urmatorul an, cat va rezista USL-ul unit!

Cele mai proaste alegeri vazute de mine

USL este sigur de victorie si a depus liste de candidati care relecta o mare aroganta fata de alegatori. Este sigur ca acestia vor vota orice le va propune, chiar si-un bou dac-ar fi pe liste. Un bou real, vreau sa spun, cu coarne, coada si care scoate sunete funny…

Toti compromisii si-au facut loc pe listele USL, iar liderii partidului au acceptat cele mai dubioase candidaturi cu convingerea ca va duce dezbaterea electorala departe de orice teme reale, intr-o eterna harmalaie cu Basescu. Nici programele politice n-au vreo importanta, nici pentru liderii USL, nici pentru alegatori. Cu cat propunerile sunt mai fanteziste, cu atat mai mult trebuie provocat un nou conflict cu presedintele, si astfel orice gugumanie trece, iar publicul se pregateste sa voteze o strategie politica redactata parca de Petre Ispirescu.

Din nefericire, nici PDL nu reuseste o prezenta onorabila in aceste alegeri. Au comis deja mai multe erori de strategie si de comunicare, renuntand la sigla politica si culori electorale. A ales in schimb un logo prost – ARD – cuvant cu propria semnificatie, greu compatibila cu vreun mesaj politic; si un simbol – o inima rosu, alb, albastra – care nu transmite decat patetism si disperare. Cu atata incarcatura emotionala si semnificativa, simbolul ar fi greu compatibil cu orice mesaj politic profund si lucid, care ar putea repune in discutie PDL ca forta politica. Din nefericire, ARD nu ofera niciun mesaj politic major, nici convergent, nici disonant cu inima din sigla.

Ce e esential este ca nici ei nu vin cu un program politic. Cel mai realist afis al lor este cel care spune ca “Noi venim cu oameni noi”. Adica e un targ de oameni? Se vand oameni in campania electorala? Daca in cazul USL-ului abordarea campaniei este de tabloid, cu scandaluri si paruieli provocate doar de faptul ca televiziunile sunt dispuse sa difuzeze paruielile in cauza, in cazul PDL abordarea e de supermarket. “Avem produse noi!” “Cumparati acum!”. Temele de campanie sunt varza sau inexistente, televiziunile nareaza campania electorala cu exact aceeasi isterie ca si evenimentele de dinaintea campaniei, iar restul presei nu mai exista. Listele electorale sunt proaste si din partea ARD care, din pozitia de invins asumat, a primit orice nume pe liste, numai sa aiba cine sa finanteze un minimum de campanie si sa aiba candidati pe peste tot. Cu cat mai noi, mai necunoscuti si mai neconfirmati, cu atat mai bine!

Pe alocuri, liderii PDL resimt inexistenta marilor programe politice. La mine in sector, in 4, filiala ARD a initiat o asa-numita “lege a caldurii” si ne cere sa ii votam candidatii pentru a trece aceasta lege care va duce, in esenta, la scaderea cheltuielilor la intretinere. Evident, ei nu vor putea vota legea de unii singuri, iar din banca opozitiei nu vor putea vota niciun fel de lege. Este, totusi, o incercare legitima a candidatilor de a propune ceva. Fara un asemenea clu de campanie, afisele initiale ale ARD in fata blocului meu spuneau: “Sunt Cutare. Intru in lupta!”. Asa, si?

Vizavi, pe partea PSD-ista a strazii, USL propune o simpa lista de nume, cu Dan Voiculescu scris putin mai mare decat ceilalti. Mesajul electoral vine dupa alegeri, iar strategia politica mai bine n-o spui, daca tot nu ti-o cere nimeni, decat s-o spui si sa minti.

O campanie electorala a debusolarii si a lipsei de orizont. Politicienii romani oficializeaza falimentul ideologiilor politice la Bucuresti si al unei clase politice construite pe spaga, autoritarism si coruptie. In acest moment, privind oferta electorala, este clar ca nu exista niciun pol interesat in modernizarea Romaniei si care sa promoveze curatirea ei morala, economica si culturala. Singurele sperante le mai putem lega doar de o Uniune Europeana care sa se manifeste mai activ si mai agresiv in colaborarea ei cu gruparile politice retardate de la Bucuresti si din alte tari esuate.

“Deschideti usa! Politia! Am venit cu recensamantul!”

Asa-numitul “mini-recensamant” scos din joben de premierul Ponta si ministrul de interne Rus pentru a bloca institutiile statului ar urma sa se desfasoare cu angajati ai MAI care sa fie trimisi din usa in usa pentru a verifica dreptul de vot al fiecarui roman. Masura este aberanta din punctul de vedere al democratiei, schimband “regulile jocului” dupa “incheierea jocului” pentru singurul motiv ca USL refuza sa se recunoasca invins.

Si, in deja traditia guvernului Ponta, cabinetul incearca sa mascheze o aberatie cu o aberatie si mai gogonata. Intentioneaza sa treaca referendumul in spatele militienilor, pe care sa ii puna sa umble din usa in usa, ca pe vanzatorii de covoare.

Ce va urma? Daca nu iese cum vrea guvernul, pasul urmator va fi recensamantul cu mascati: “Deschideti usa! Politia!” Si apoi ar urma usi sparte, lacrimogene? Electorii incatusati si pusi sa voteze la urma mobila?

Vreti un euro cu 5 lei?

Daca nu, dati-l jos pe Ponta!

Miercuri vin primele sanctiuni de la Uniunea Europeana. Monitorizarea justitiei si raportul asupra acesteia, prin asa-zisul “mecanism de colaborare” nu are cum sa iasa bine pentru Romania, cu atat mai putin cu cat guvernul Ponta si sa vrea nu mai are timp sa scoata abuzurile din Legea Referendumului si cele la adresa Curtii Constitutionale. Raportul il va prinde pe Ponta cu abuzurile pe masa.

FMI si UE au amanat pentru dupa referendum vizita in Romania. Agenda celor doua institutii cuprinde acorduri foarte stricte, iar amanarea poate aduce in sine restrictii la adresa modului cum Bucurestiul poate dispune de linia de credit din acordul cu FMI. Semniicatia acesteia poate fi maxima in cazul unei explozii a cursului de schimb, mai ales in conditiile in care tara trebuie sa si ramburseze bani din imprumuturile precedente.

Moodys a retrogradat Romania si i-a aplicat eticheta “credit negativ”. Cumulat cu declaratiile unor experti financiari din Londra si New York – presedinti de banci si de trusturi de investitii – care au pus diagnosticul ca leul va continua scaderea accelerata atat timp cat Romania va avea probleme de credibilitate, prognozele asupra monedei nationale au devenit pur si simplu imposibile. Este plauzibil un euro cu cinci lei chiar si inainte de referendum. Mai mult, leul putea sa atinga deja aceasta valoare dar nu a facut-o doar pentru ca e perioada vacantelor, iar circuitele financiare sunt mult mai reduse. Investitiile straine insa isi vor continua exodul. Ponta, chiar si cu Florin Georgescu alaturi, este complet incapabil sa dea un mesaj de continuitate, de credibilitate si de seriozitate. In ciuda unor prime discutii cu FMI in care a promis ca va continua termenii acordurilor precedente, toata lumea stie ca nu intentioneaza sa o faca si ca acele prime discutii au fost pentru a temporiza. In mod real, conform tuturor declaratiilor si angajamentelor politice pe care le-a facut catre proprii alegatori si catre sponsorii sai, el va ruina programul de insanatosire economica a Romaniei si va declansa inevitabil crize grave pe cursul de schimb.

Daca Ponta va rezista pana in toamna, Romania se va afla in situatia unei tari care isi spoliaza economia pentru razbunari politice si revanse. Inflatia si cursul de schimb vor fi mancat demult toate cresterile de pensii si de salarii promise. Este interesant cand vor vedea proprii sai alegatori ca au fost prostiti. Au remarcat deja asta? Vor vedea abia in toamna, cand cutitul le va ajunge la os? Sau se vor incapatana pana in primavara viitoare, cand falimentul tarii va fi complet?

Gracias, don Barroso! Merci, M. van Rompuy!

Foaia de traseu pe care Consiliul Europei si Comisia Europeana, prin presedintii lor, van Rompuy si Barroso, au trasat-o lui Ponta este una mai mult decat satisfacatoare in conditiile date. Daca o completam cu tema pe care Ponta a adus-o pentru acasa, pentru Antonescu, in aceeasi valiza diplomatica, putem sa ne declaram suta la suta multumiti. Insa asta numai daca promisiunile facute de Ponta se vor respecta si daca, revenit la Bucuresti, nu va incerca sa-si dea aere de lider politic.

Ce i-a cerut Comisia Europeană lui Victor Ponta (in ziarul Adevarul)

AFP: UE îl somează pe Victor Ponta să restaureze puterile Curţii Constituţionale. Premierul promite că va da curs solicitărilor UE (pe Mediafax)

Masurile vizate: restabilirea in drepturi a Curtii Constitutionale, retragerea de catre guvern a ordonantelor ilegitime, neamestecul politic in justitie (Parchetul General, DNA sau gratieri), restabilirea legitimitatii Avocatului Poporului si a Regiei Autonome a Monitorului Oficial reprezinta o lista de masuri care, daca intr-adevar ar fi respectate de USL, ar insemna o adevarata reforma a acestor partide. Indicatiile conducerii UE sunt si mai dure, dar extrem de pertinente, in “micile amanunte” care fac parte din exigentele UE la adresa actualei puteri:

De asemenea, Guvernului României i se cere de către Executivul UE să se angajeze, în special la nivelul autorităţilor publice, că respectă independenţa justiţiei şi că va evita CRITICILE la adresa deciziilor sistemului judiciar.

Membri ai Parlamentului care au decizii definitive de incompatibilitate ori conflict de interese sau cu condamnări pentru corupţie SĂ DEMISIONEZE

Este greu de crezut ca politicienii USL vor avea decenta de a respecta acest angajament si cel mai probabil vor incerca diverse trucuri avocatesti prin care sa-l prosteasca pe fata pe Barroso. Personal, am fost surprins sa aflu ca Ponta s-a declarat de acord, ca si cum n-ar intelege macar ca e direct vizat, cu cerinta liderilor UE:

Ministrii care au probleme de integritate SĂ SE RETRAGĂ

Oricat de neutra si de diplomatica ar fi o asemenea formulare, ea include: plagiatul lui Ponta.

Ca simpatizant al lui Basescu si ca fost suporter al lui (sau invers) probabil ca am avut si o nuanta personala, una partizana poate, in reactia la sirul de masuri abuzive ale guvernului. Insa reactia de completa oripilare cred ca e perfect justificata si acum. Cu totii stim ca Basescu nu e vreun inger, ca poate starni resentimente puternice, dar nu a incalcat Constitutia. Cei care-l acuza au creat niste fantasmagorii in care nici ei nu cred. Pe care le-au recitat in Parlament constienti ca nici suporterii lor nu le cred: o prosteala pe fata. O batjocura. Au pus apoi in cap, cu acelasi aer de batjocura, o suma de legi importante ale statului de drept. Prin trucuri juridice si prin asa-zise legi-soparla. Totul executat cu graba unui iluzionist de balci.

Mi-am dorit atunci ca Uniunea Europeana sa intervina si sa stopeze aceste derapaje, aceasta avalansa de ilegalitati cu fatada legala.

Suspendarea lui Basescu: o problema de IQ

Acum imi doresc sa vad si respectate acele exigente ale UE. Pana atunci nu pot sa ma bucur, nici nu pot spune ca traiesc intr-o tara normala sau intr-una in curs de normalizare.

Institutia Curtii Constitutionale, prost croita si pervertita prin numirile politice ale judecatorilor ei, va trebui schimbata in curand;

Curtea Constitutionala, o criza politica la pachet

Constitutia, le fel, pentru ca textul fundamental nu mai corespunde actualului statut al tarii si viitorului statut al cetatenilor. Dar aceste schimbari nu se pot  face pe genunchi, in patru zile, si nu pot avea ca principiu ideologic belirea lui Basescu. Daca este lasat sa o faca, Guvernul Ponta schimba niste institutii proaste intr-unele execrabile. Iar ce am scris acum nu are nicio legatura cu PDL, PSD, UDMR, PNL.

Consider firesc ca USL, si orice alt partid sau alianta, sa doreasca obtinerea puterii politice si sa lupte pentru asta prin orice mijloace legale si legitime. Asta insa inseamna sa nu minta pe fata, sa nu fuga de raspundere, sa nu intimideze, sa nu prosteasca electoratul in fata. Sunt lucruri elementare fara de care ne scufundam in evul mediu. Iar, daca problema celor 7 ani de-acasa, a unei minime decentze, diverse probleme psihice sau pur si simplu un IQ prea scazut ii impiedica pe politicienii de la Bucuresti sa stie ce e complet rau si ce e complet incorect, atunci este de datoria cetatenilor, dar si a Uniunii Europene, sa ia atitudine si sa determine repunerea lucrurilor intr-o linie dreapta.

PS: Adaug un comentariu care nu imi apartine si care a aparut in Washington Post:

Contrarily, Mr. Ponta is also promising his E.U. interlocutors that he will stick to Romania’s international agreements, including one with the IMF. But the financial market’s view of his rhetoric has been reflected in the plunging value of Romania’s currency and a rise in its borrowing costs. Sooner or later, Romanians will discover that, as in the rest of Europe, there is no quick or easy solution to their economic problems — especially when it involves short-circuiting democracy. (s.m.)

http://www.washingtonpost.com/opinions/romanias-repressive-moves/2012/07/13/gJQAFPmniW_story.html

Mda, se pregateste guvernul Boc 8

UPDATE: Discursul presedintelui a fost unul de tip napalm, cu incendierea tuturor tintelor, fie prietene, fie rivale. Am schimbat titlul acestui articol care inainte de discurs era “Sa fie Base un strateg atat de bun?”.

Doar doua tinte au fost vizate cu luneta: eticheta de dictator care i s-a aplicat (pe care a lovit-o simplu si logic, cu observatia ca niciun dictator nu poate fi injurat de dimineata pana seara, cum e cazul lui) si disparitia de pe scena publica a institutiilor civice care “s-au retras”, nemultumite de el. Rechemarea acestora este si un lucru pozitiv, dar si profitabil pentru tara in momentul in care piata este ocupata exclusiv de oameni care nu inteleg mecanismele politicii si nu apara principii civice, ci interese punctuale.

In rest, incendiind totul in jur, aruncand flacari chiar si asupra sa, a nimerit si alte tinte de interes. Mai tarziu, cand se va putea face o analiza obiectiva a acestor ani, concentrarea pe reforme legislative si pe instaurarea unui nou stat de drept, va deveni probabil semnificativa. Acum insa e prea evident ca aceste reforme sunt insuficient implementate si ca, pariind atat de mult pe legi care pot fi schimbate de guvernarile viitoare, a fost neglijata guvernarea reala.

Numeroasele referiri negative la guvern si la alianta de guvernare (cu PDL in cap de lista) anunta, in subsol, modificari iminente in structura guvernamentala. Cum in acest moment nu este credibil ca ar putea trece, cu acelasi suport politic, un alt guvern prin Parlament, cel mai probabil vom avea un sir de remanieri punctuale, pe pachete de 1-2 ministri. Deasemenea, vom vedea reconfigurari institutionale prin mutarea de agentii guvernamentale intre ministere astfel incat sa se obtina, pana la alegeri, succese cat de cat palpabile si o revenire spre “real politic”. Oricum, strategia mai intarzie si astazi singura miza a lui basescu a fost sa comunice ca lucreaza inca la ea.

Mai jos, textul initial:

Un cod portocaliu rezolva problema de strada a “guvernului portocaliu”. Ninsorile abundente din capitala vor intrerupe sirul zilelor de protest din Piata Universitatii, iar reluarea lor cand vremea va fi mai buna este putin probabila. Taxa auto, care a fost pricipala chestie care a scos oamenii in strada (oricum, oamenii activi, capabili de un protest viguros si articulat) a fost amanata. A cazut si un ministru care se eprimase ireverentios fata de manifestatie – ceea ce da satisfactie unui alt grup de protestatari – anume celor mai bine intentionati dintre ei, cei care mergeau in piata in numele drepturilor civile si pentru exercitarea dreptului la opinie.

Singura categorie care are agenda de proteste nerezolvata e reprezentata de fostii revolutionari. Lor nu li s-a dat si sper ca nu li se va da satisfactie. Oricum, credibilitatea lor la nivel social e zero. Mai raman pensionarii etern nemultumiti si pustii in cautarea unei ocupatii sau a unui scandal. Esential este ca micile masuri pompieristice sunt de natura sa scoata din piata orice forte active ale societatii si, in lipsa acestora, piata isi pierde legitimitatea de manifestatie civica, populara. Protestul, daca va continua, va lua de acum inainte aspectul unei simple manifestatii partizane, organizata de opozitie in mod transparent sau nu, si care va reuni numai suporterii opozitiei. Impactul pietei asupra “nehotaratilor” ar trebui sa devina zero dupa discursul lui Basescu din aceasta seara, asta daca presedintele nu va face vreo gafa, cum uneori i se intampla.

Gestionarea conflictului (si temporizarea lui) a implicat momente in care guvernul a fost incapabil de reactie. In mare insa a tinut lucrurile sub control si in final, daca joaca bine cartile, pote chiar sa profite de pe urma evenimentelor. Cel mai important este ca a reusit sa evite violente grave si ca, atunci cand unele evenimente violente s-au desfasurat acestea au fost neutre din punct de vedere politic. Confruntarea din primul weekend de la Unirii a fost reflectata chiar si de presa pro-proteste ca actiune a unui grup exterior manifestatiei propriuzise, constituit din reprezentanti ai galeriilor de fotbal. Adica a unor oameni veniti pentru actiuni violente, nu pentru mesaj politic. vezi Protestele de la Universitate si violentele de la Unirii

Ulterior, rechemarea lui Arafat la minister a stins sursa initiala a protestului si a facut ca intreaga manifestatie sa ramana fara un mesaj clar si unitar. Reflectarile mass media, chiar si la posturile tv care au incitat protestul, au subliniat lipsa de idei din piata si are un impact limitat la cei cu opinii deja formate, parizani ai opozitiei. “Nehotaratii” si “spectatorii” au sesizat ridicolul manifestatiei si lipsa de substanta a celor care scandau sau sutineau plancarde. Au aparut deja primele bancuri cu Piata.

Totusi, existenta unui protest spontan, neamorsat de papusari politici, a dus in opinia publica la o analiza a guvernarii si la observarea unor disfunctii reale. Fara o legatura directa cu manifestatia, un curent cu o tenta antiguvernamentala s-a raspandit saptamana trecuta. Primele masuri, punctuale, luate de guvern luni (amanarea taxei auto, scutirea bugetarilor de la plata sporurilor ilegale pe care le primisera, schimbarea ministrului de externe, condamnarea abuzurilor de limbaj ale unor membri ai partidului de guvernamant) – la acestea adaugandu-se si anuntatul discurs al presedintelui – au fost de natura sa disloce grupuri de protestatari si curente de opinie negativa. Problemele serioase, de structura – ineficienta actului de guvernare – raman si guvernul are destul timp sa le rezolve.

Strategia puterii si tempoul masurilor luate pare ca a tinut cont de prognoza meteo si codul portocaliu de ninsoare a fost anticipat cu doua zile inainte de pachetul de masuri pompieristice pe care le-am enumerat. Acesta este din nou folosit prin discursul presedintelui. O viziune strategica sau o intamplare fericita?

Ramane o nemultumire de fond fata de situatia din tara. Europa recade, se pare, intr-o criza economica din care nici nu iesise. Purtatorul de cuvant al BNR isi aminteste despre 2008 si spune ca nu crede ca va mai prinde in viata lui o perioada atat de fasta. Un pesimism economic cu care guvernul nu are nimic a face a pus iar stapanire pe mentalitatea comuna si se va reflecta in consumul intern si in nivelul de afaceri – pe scurt, in nivelul de trai. Prognozele privind incetinirea Germaniei (motorul extren al economiei romanesti) si anul agricol care se anunta prost dupa seceta din toamna fac ca ingrijorarile sa capete si mai multa substanta. Multe dintre acestea se vor reflecta negativ asupra guvernului, chiar si numai instrumental sau contextual. Si, desi asupra chestiunilor majore, cabinetul are prea putine parghii de actiune, el poate contracara prin modernizarea rapida a birocratiei (folosirea sistemelor informatice implementate, care acum sunt sabotate de functionari pentru a-si pastra locurile de munca); prin crearea rapida a unor relatii administrative functionale; prin reconstruirea institutiilor publice si printr-o reconstructie reala a mediului IMM, capabil sa determine dezvoltare la nivel local, punctual.

Pentru toate acestea lipsesc strategii clare. Guvernul pare ca se concentreaza exclusiv pe reconstructia legislativa – cu coduri juridice necesare. Dar efortul sau va fi futil daca va pierde alegerile si toata legislatia pe care a stabilit-o va fi anulata prin amendamente si suspendari de aplicare.

Un alt capitol la care are mari restante guvernul este legat de fondurile europene. Doar acei bani ar mai putea salva toamna electorala si ar putea repune alianta de guvernare pe un trend ascendent. Fara toate acestea, dezintegrarea manifestatiei din strada este o miza mica, ineficienta.

 

Mircea Geoana, cel mai bun prieten al omului american

Preşedintele Senatului şi-a petrecut ziua de naştere cu Mark Zuckenberg, iar Rhianna şi Brad Pitt au fost invitaţii de onoare. Cel puţin asta a crezut Mircea Goeană care, la împlinirea a 53 de ani, şi-a serbat aniversarea pe Internet, mai precis pe Facebook. El a profitat de prilej pentru a-şi exersa engleza puţin ruginită de la plecarea din Washington şi şi-a pus statusul „cel mai bun prieten al americanilor, titlu conferit de ambasadorul Americii în România”. El a urcat pe net şi pozele de la festivitatea din 4 iulie de la ambasada SUA, dând de înţeles că sabia care apare în fotografii ar fi fost folosită la un fel de înnobilare a sa, nu la tăierea tortului. Şeful Senatului a avut grijă ca în poze să apară singur alături de americani, acoperindu-l pe premierul Emil Boc cu câte un celebru „pixel ablastru”.

Rugat să comenteze evenimentul de pe facebook, preşedintele etern al PSD, Ion Iliescu, a dat din mâini depreciativ şi, fiind vorba de o onomastică, s-a abţinut să pronunţe numele cu „P”. A spus în schimb: „Geoană e un… cârlan mai în vârstă. Eu nu sunt foarte convins că fata aia, Rhianna, care zice el c-a fost la ziua lui e chiar atât de americană cum zice el. Mă tem, măi dragă, că e de prin Dolj, ăăă, sau Dăbuleni…” Presat de jurnalişti, Ion Iliescu a acceptat în cele din urmă să îi transmită lui Geoană un mesaj de felicitare în limba engleză: „Iah! Îââă Ai tinc fărst ăv ol tet tă political confronteişîn bituin as iz finişăd nau ănd ai viş him meni eniversări uith meni, meni pipîl, on feisbuc onli”.

Alţi lideri ai partidului au ţinut să fie alături de Geoană pe FB în cea mai fericită zi a vieţii lui pe anul ăsta, iar Vanghelie i-a dat LIKE fiecărei propoziţii scrise de Geoană. Mai critic, Ponta i-a pus pe perete o fotografie cu o pisică, gest decodat de Adrian Năstase pe blogul său: „Într-adevăr, Victor Ponta i-a arătat din nou pisica…”

Acest text este un pamflet si a fost publicat intr-o publicatie care e, toata, un pamflet. Versiunea print difera semnificativ si a fost definitivata de carmencorbu.eu

De ce nu vrea Ponta reorganizarea teritoriului?

Proaspat “ejaculat” de la conducerea PSD Bucuresti, dupa cum singur a declarat, Mariean Vanghelie a facut o serie de dezvaluiri despre jocurile care se fac in aceste momente in PSD. El a explicat de ce Vicor Ponta, seful partidului si, mai nou, seful filialei PSD Bucuresti se opune planului de reorganizare teritoriala a Romaniei si care este strategia partidului privind anuntata modificare a Constitutiei.

Conform sursei (aproape) citate, Ponta l-a indepartat pe Vanghelie atunci cand un lingvist i-a explicat ca “filiala” B trebuie condusa de cineva care are o relatie filiala cu Ion Iliescu. Astfel, conform regulilor de succesiune din PSD, desi Vanghelie i-a organizat Bunicutei mai multe petreceri aniversare, la care Ponta nici macar nu a venit, totusi acesta din urma este mostenitorul de drept al Liderului Maxim, calitate mostenita pe “filiera” Nastase, care l-a crescut la sanul sau si al partidului.

Mai mult, Vanghelie a deconspirat si de ce Ponta se opune reorganizarii Romaniei in opt judete. Conform acestuia, Ponta se simtea tratat de sus de catre ceilalti sefi de partide din Romania si a decis sa isi consolideze pozitia, fiind sef atat peste partid, cat si peste fiecare filiala in parte. Bucurestiul a fost prima organizatie in care s-a autonumit ca sef. Va urma Gorjul, unde are deja o pozitie neoficiala, Oltul, unde a decapitat deja filiala, Iasi, Timisoara si Sibiu. In final, Ponta va fi de 43 de ori sef in PSD, ceea ce il va transforma intr-unul dintre cei mai sefi sefi din Romania.

Cat priveste Constitutia, Ponta pregateste propriul proiect de transformare a Parlamentului intr-unul cu patru camere. Astfel, acestea ar urma sa fie impartite pe partide, cate o camera pentru PSD, PDL, PNL si UDMR. Cat priveste independentii, minoritatile si UNPR, acestia vor fi distribuiti in noul Parlament Tetracameral in mod egal in baie si in bucatarie.

Desi zvonurile spun ca Victor Ponta intentioneaza sa conduca chiar el noua camera PSD din Parlamentul Tetracameral, Mircea Geoana a zis ca tot el va fi presedinte. Actualul presedinte al Senatului a continuat insa si a spus ca, dupa parerea sa si a doamnei Geoana, el este, inca, de drept, si presedintele Romaniei, fiindca de trei ani tot numara voturile de la prezidentiale si nu intelege daca a pierdut sau a castigat.

Disponibilizari in stil Radio Erevan

Ministrul de interne, Traian Igaş, a retras cetăţenia angajaţilor din MAI care urmează să fie disponibilizaţi. El declarase anterior că „niciun cetăţean nu va avea de suferit de pe urma disponibilizărilor de la Ministerul de Interne” şi, constatând că şi foştii angajaţi sunt cetăţeni, a fost nevoit să îi declare apatrizi. „A fost o chestiune de probitate profesională”, va declara Igaş, surprins şi el că pentru prima dată şi-a putut respecta cuvântul dat.

(semnat: NI si CC al NI)

Incredibila combatere a coruptiei cu corupti

Inca mai cred ca pentru Traian Basescu si pentru unii din PDL (nu m-as risca sa nominalizez pe cineva din vechiul BPN; o zic doar pe Monica Macovei sa fiu pe teren sigur) combaterea coruptiei este o prioritate si un principiu. Numai ca, in numele acestui deziderat, partidul s-a umplut de diversi Mantogi si s-a aliat cu Michi Spaga in persoana.

Lucrurile au functionat asa: PD a refuzat orice colaborare politica cu PSD, declansand o cruciada penala impotriva baronilor socialisti si a ministrilor lui Adrian Nastase. Numai ca mediul juridic era incapabil sa sustina o asemenea cruciada iar reforma in justitie, desi a parcurs unii pasi, e foarte departe de a fi indeplinita chiar si azi. In marele vartej de dosare pornite in 2005 au picat si finantatori ai PSD-ului, cum a fost Dinu Patriciu. Asta a dus la rupturi cu PNL si la guvernul liberal minoritar sustinut de socialisti. Si s-a terminat cu partea romantica, robiespereasca, a anticoruptiei.

Dupa “tradarea liberala”, Partidul Democrat a ajuns la certitudinea ca nu va putea promova programul si principiile anuntate de Basescu decat daca va detine puterea prin sine insusi. Campania din 2007 a reflectat o asemenea ambitie iar rezultatele, in care a depasit la milimetru PSD-ul, i-au dat dreptul de a numi premierul si de a alcatui nucleul guvernarii.

Mai sunt multe de spus, sunt multe nuante de facut dar toate ar fi nepotrivite fiindca ar complica mai mult decat ar clarifica. Una totusi trebuie mentionata: dupa ce, in numele ocuparii unei pozitii ferme pe dreapta politica, in scopul castigarii detasate a alegerilor, a rupt bucati mari din PNL si le-a alipit, a taiat orice posibilitate de colaborare cu partidul liberal.

Si inca o mentiune: PD ar fi putut castiga in 2008 un numar si mai mare de voturi dar s-a lovit de lipsa unor cadre performante, capabile sa candideze si sa concretizeze intentia de vot a populatiei. Era, la drept vorbind, un partid de 10% din voturi, procent pentru care putea oferi politicieni de calitate. Mai mult, PD-ul a preferat sa trimita in teritoriu cadre importante si sa se instaleze temeinic in judete. Slabiciunile au determinat primirea in partid, rapida, fara discermant, a oricaror politicieni si simpatizanti carora li se cerea un sigur principiu: sa ajute la “propasirea” partidului. Asa au fost racolati tot felul de transfugi din celelalte partide. Problema de cadre a devenit si mai presanta atunci cand s-a pus problema deconcentratelor. Dupa ce a incercat sa treaca o legislatie transparenta a functionarului public, PDL s-a trezit cu o mostenire-grea lasata de PNL: numirile politice la conducerea prefecturilor, inspectoratelor, companiilor de stat, regiilor, etc etc. A trebuit sa ii inlocuiasca repede si a facut-o suspendandu-i pe cei vechi, liberali, si numind altii, pedelisti si pesedisti in locul lor. A fost unul dintre primii pasi intru ratarea partidului.

Ce a urmat lui 2008 este imposibil de crezut pentru un alegator al partidului din 2004: alianta contextuala cu PSD-ul. Guvernul nu a durat decat un an, dar noii ministri PDL erau pe masura unei aliante cu PSD: aproape aceeasi apa, acelasi pamant. Singura multumire pentru simpatizanti a ramas programul de masuri anuntate si urmarite cu destula consecventa. Astfel, alegatorii partidului, o parte din ei, au inteles dificultatea unora dintre masuri, datorata opozitiei pesedistilor din guvern; au inteles si ca majoritatea parlamentara e cum e; si ca liberalii si socialistii au avut, pana in 2010, majoritatea in Curtea Constitutionala si au picat acolo multe din legile vitale ale PDL. Unii au inteles si ruptura de PSD si pastrarea unui guvern fragil, posibil numai prin reunirea transfugilor din PSD si PNL, parlamentari luati la bucata, in UNPR, un partid creat special pentru a asigura majoritatea parlamentara.

Astfel, crescut fortat, PDL s-a vazut inconjurat din toate partile de coruptie: adversarii din PSD, tovarasi de drum un timp – corupti; aliatii din UNPR – multi dintre ei corupti; membri de pe o zi pe alta, atrasi de invincibilitatea aparenta a partidului – corupti; sponsori – corupti; nomenclaturisti (prefecturi, deconcentrate) – corupti; ministri – incapabili si corupti. Evident, pe sectoare, pe raioane si “de la om la om”. Dar, chiar daca n-ar fi coruptia dominanta, simpla ei prezenta acolo, simplele cazuri de ministri si deputati care se autoserveau cu bani de la stat, simpla toleranta aratata fata de acestia contravine cu imaginea de justitiar a partidului care a castigat doua mandate tocmai pe lupta contra coruptiei.

Poate ca multe dintre asa-zisele cazuri de coruptie din PDL sunt improvizatii ale unei prese in mod clar calomnioasa la adresa partidului de guvernamant. Dar exista cateva cazuri dincolo de orice dubiu iar partidul nu va putea reactiona contra acestora fara a risca sa piarda miniscula sustinere parlamentara.

In rezumat: din PSD-ul lui Ion Iliescu Miron Mitrea, Adrian Nastase si altii ca ei sunt trasi pe linie moarta. Michi Spaga si Gheorghe Oprea sunt acum in tabara guvernarii, intr-un partid-satelit. Iar paradoxul moral e ca PDL nu poate colabora cu PSD-ul lui Ponta din cauza imaginii murdarite de unii fosti pesedisti, acum uneperisti, care sustin premierul si la care nu s-ar putea renunta fara a pierde guvernarea. Abracadabrant. Complet naucitor. Inflexibilitatea lui Basescu l-a dus in situatia de a fi flexibil tocmai cu cele mai imorale “solutii imorale”.

Nici nu stii ce sa zici daca, la finalul lui 2012 Basescu ar putea demonstra o tara insanatosita moral si financiar si ar pune alaturi de el pe artizanii moralitatii in Romania: un amestec de Monica Macovei si Brandusa Nicolae. Un mixaj de Boc si Gheorghe Oprea. Un conglomerat de Isarescu si Ialomiteanu. Iar, in genunchi si pe vine la poza de grup, in fata lor, acelasi amestec incredibil: Cristian Diaconescu, Serban Mihailescu, Florin Talpes, si, nimic nu e imposibil, Mihai Tanasescu si Dinu Patriciu.