Category Archives: Pe_deasupra

Recunosc, eu am scris “D’ale carnavalului”!

carnavaluluiAm fost surprins sa gasesc pe Scribd (http://www.scribd.com/doc/87238707/D-Ale-Carnavalului) ca piesa “D’ale carnavalului”, pe care eu o stiam scrisa de Caragiale, este, de fapt, scrisa de mine.

Se pare ca un binefacator (semnat ca “Florea Ioncioaia”) a preluat mai demult piesa de pe un site de biblioteca online pe care eu il editam, a facut-o PDF si a postat-o pe Scribd. Nimic rau in asta. Numai ca a uitat titlul si atribuirea corecta a operei. Pentru istorie, sa se consemneze, textul asta, chiar daca imi place si mie, a fost scris totusi cu niste decenii inainte sa ma nasc si ii apartine lui Caragiale.

Pentru conformitate precizez ca nu am scris si nici nu voi scrie Luceafarul de Eminescu, Ion de Rebreanu, La tiganci de Eliade si alte chestii d’astea.

Si, ca sa inchei in tonul titlului, nu am scris eu “Scrisoarea III” si ma distantez ferm si condamn unele idei exprimate acolo.

Presiunea 2007

Iei un hotel, il dai cu vopsea si ii pui perdele noi. Cam asa parea ca sta treaba cu afacerile turistice si multi s-au ingramadit sa participe la privatizarea marilor hoteluri din tara. Numai ca si vopseaua s-a dovedit uneori prea scumpa si exista cazuri in care noii proprietari de hoteluri au hotarat sa scuteasca vechile hoteluri de orice fel de renovari. Turistii, multi, putini, trebuie sa vina, ca in alta parte n-au unde.

N-as vrea sa se-nteleaga ca vorbesc despre toti cei care au cumparat hoteluri de la Agaton. Exista cazuri si cazuri. Exista si conditii obiective, ca statiunile sunt cazute pe de-a-ntregul si acolo unde primarii nu se implica efortul proprietarilor de hoteluri e zadarnic pentru ca turistii nu pot sta numai in hoteluri, ca in puscarie, ferindu-se de ambientele dezolante. Exista si probleme cu creditele, scumpe, greu de obtinut si dificil de amortizat. Cert este ca multi proprietari de hoteluri cumparate de la stat s-au hotarat sa devina oameni seriosi si sa se retraga din afacerile turistice. |n acest moment exista de vanzare mai multe mari hoteluri (de la mare, de la munte, din centrul localitatilor) decat apartamente cu doua camere in Bucuresti.

Este ceea ce s-ar numi “presiunea 2007”. Integrarea europeana pare sa aduca (spun asa pentru ca n-am vazut nici un studiu serios care sa arate cum va arata turismul romanesc in primii ani de dupa integrare) un mare val de turisti straini, imposibil de manipulat in hotelurile rapciugoase mostenite de la Ceausescu. Asadar: “vand hotel cu iesire la mare si teren pe care puteti construi alte trei hoteluri”. Pe preturi inca se discuta dar putem afirma deja ca profitul cel mai bun il inregistreaza cei care au preferat sa se implice cat mai putin in intretinerea si buna functionare a “unitatilor”.

Articol aparut in Turism Club (2006)

UPDATE: Turistii straini n-au venit. Hotelierii au schimbat perdelele si cu asta basta. Turistii romani au plecat in Bulgaria. End of story.

Care te simti Tezaur Viu ridica doua degete!

Probabil oamenii astia sunt bine intentionati si posibil ca lucrurile doar sa sune stupid, si sa fie mai putin stupide. Totusi:

Pe siteul Ministerului Culturii se face depunere de dosare pentru obtinerea titlului de Tezaur Uman Viu. Deci > depui dosarul cu ce e (sau ce poate fi) de capul tau > se face o selectie de dosare > din cate inteleg nimeni nu te intreaba de media la bac > lasi dosarul la dospit (ca doar asa merg lucrurile prin ministere) > poti sa mori linistit intre timp, daca te-ai nascut inaintea vreunui razboi > si in cele din urma esti declarat Tezaur Viu Viu, daca n-ai murit, sau Tezaur Viu Declasificat, daca ai facut-o.

Pe siteul lui Kelemen Hunor (care semneaza cu poza lui fiecare pagina din siteul ministerului) nu spune ce se intampla mai departe cu Tezaurele Umane. Daca primesc ceva fonduri europene sau macar ajutoare. Daca sunt inchise prin depozite sau alte penitenciare (comunistii exact asta au facut cu multe Tezaure Umane). Daca in final esti mai castigat la Tezaurul Viu decat la Romanii au talent sau la X Factor. Daca faptul ca ai fost selectat te face susceptibil de a fi confiscat de rusi. Daca, altminteri, poti folosi expresii de tipul “colegul meu” cand vorbesti despre Tezaurul de la Pietroasa.

Va puteti incerca insa norocul si sa trimiteti un dosar frumusel (mai aveti vreo trei zile la dispozitie, dati click pe link) si sa prindeti a doua sesiune de depunere a candidaturilor. Dupa aia, gata, ati intrat pe lista patrimoniului imaterial, adica va puteti evapora oricand, cum o face intreg patrimoniul in Romania…

Nocebo, un placebo pe dos

Publicatia online Think Outside the Box este unul dintre liderii gandirii inovative din Romania. Initiata de un europarlamentar liberal de origine maghiara, Magor Csibi, TOTB a avut o scurta integrare online cu siteurile Adevarul, dupa care a continuat pe cont propriu. Siteuri de continut TOTB exista si pe .com sau alte domenii nationale, facand parte dintr-o ampla miscare de gandire informala. In Romania, siteul TOTB.ro beneficiaza de colaboratori tineri, intre care se remarca scriitorul Dan Sociu, alaturi de Andra Matzal, Roxana Bucata, Ionut Dulamita si Camelia Jula. Articolele se refera la tehnologii, sanatate, legende urbane, calatorii, stiinte de limita, gandire subiectiva.

Unul dintre articolele recente este “Cool Trivia: 50 de ani de nocebo”, o adaptare autohtonizata dupa un articol din zidbits.com. Matrialul este dedicat “efectului nocebo”, partea intunecata a fortei placebo. Definit ca tratament psihic, efect benefic indus de ideea unui fals tratament, placebo are o relativa notorietate si popularitate. Insa mecanismele sale raman in continuuare slab investigate. Nocebo este si mai ignorat. Iata pasajele esentiale din articolul publicat de TOTB:

  • Deşi nu se bucură de aceeaşi acoperire media precum efectul placebo, nocebo afectează cam acelaşi număr de oameni ca şi opusul său şi are o istorie destul de îndelungată. Termenul a fost introdus în 1961 (acum 50 de ani, deci) de către Walter Kennedy pentru a descrie tocmai reacţiile negative la tratamentul cu placebo. În latină, nocebo înseamnă “voi face rău”, în timp ce placebo înseamnă “voi produce plăcere”.
  • Distincţia dintre cei doi termeni a început să devină populară abia în anii ’90. Înainte, ambele seturi de reacţii pe care le descriau erau cuprinse în efectul placebo. Separarea rămâne însă controversată şi astăzi, şi asta pentru că o persoană supusă unui tratament cu placebo poate experimenta în acelaşti timp atât efecte pozitive, cât şi efecte negative. Studiile asupra efectului nocebo sunt rare, dar ilustrative. Într-unul dintre ele, de exemplu, 34 de studenţi au fost conectaţi la o maşinărie şi li s-a spus că un mic val de electricitate le va traversa creierul şi le va genera o migrenă. În realitate, maşinăria nu făcea absolut nimic, însă 22 (66%) dintre studenţi au spus că îi durea capul când erau conectaţi la ea.
  • Alt studiu a fost realizat de cercetătorii japonezi pe 57 de elevi. Au fost aleşi copii care susţineau că deveneau foarte iritaţi (la nivelul pielii) atunci când erau expuşi la arborele care secretă lac, numit Rhus verniciflua. Cercetătorii i-au legat la ochi pe elevi şi i-au frecat pe unul din braţe cu frunze ale arborelui de lac şi pe celălalt braţ cu frunze ale altor plante, apoi le-au spus că braţul frecat cu frunzele arborelui iritant fusese frecat cu frunze obişnuite. În mod surprinzător, iritaţia a apărut pe braţul frecat cu frunzele altor plante, în timp ce braţul supus frunzelor arborelui de lac au rămas intacte aproape în fiecare dintre cazuri.
  • Problema e că efectul nocebo poate fi letal. Un caz demn de menţionat în acest sens a fost înregistrat în anii ’70, când medicii au diagnosticat incorect un bărbat cu cancer hepatic şi i-au spus că mai avea doar câteva luni de trăit. Bărbatul a murit în câteva luni, aşa cum prevăzuseră medicii, însă la autopsie s-a observat că se înşelaseră în privinţa diagnosticului. Starea de sănătate a bărbatului era perfectă la momentul morţii sale.

citeste aici articolul complet

Cimitirul Bellu – un non-stop cu autoservire pentru hotii de arta

O inventariere facuta in urma cu cativa ani indica un numar minim de 250 de opere de arta de mare valoare incluse in monumentele funerare din cimitirul Bellu. Era insa doar o mica parte din vechiul patrimoniu al cimitirului, cea mai mare parte a operelor de arta fiind deja furate. Primul inventar al acestor opere s-a facut abia in anii 2000, dupa un deceniu de furt salbatic.

“Foarte multe lucrari au fost furate fara ca nimeni sa se sesizeze sau sa se planga. Indeosebi bronzurile, au fost instrainate cu regularitate: tot ce depasea 20 de cm, tot ce poate fi expus intr-o colectie. Dupa Revolutie s-a furat tot.” – sustinea fostul director al cimitirului, Radu Dumitru, care intentiona transformarea acestuia intr-un panteon national.

Cimitirul a fost infiintat dupa 1852, pana atunci bucurestenii ingropandu-si mortii in curtile bisericilor. Acesta este si principalul motiv pentru care numarul bisericilor din Bucuresti este atat de mare. Existau si cateva cimitire publice, in afara orasului, dar acestea erau folosite numai pentru inmormantarea saracilor si a celor “fără căpătâi”. Locatia aleasa pentru noul cimitir municipal, care a fost un element important de modernizare a Romaniei, a fost mosia bisericii ridicate de boierul Bellu cel Batran, la Piata Pieptanari. In cimitir au fost ingropati, dupa 1858, mari personalitati artistice si politice ale Romaniei, incepand cu Mihai Eminescu si pana la Amza Pellea, Toma Caragiu si Nichita Stanescu. Monumentele funerare au fost concepute de arhitecti si sculptori importanti, intre acestia Frederic Storck, Lidia Kotzebue, Oscar Han, Ion Mincu, Ion Georgescu, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Milita Petrascu, Carol Storck, Arthur Verona si Constantin Baraschi.

UPDATE

Cimitirul Bellu a intrat din mai 2011 intr-un circuit turistic al cimitirelor europene.

Graficante.ro – stiri din lumea artei

Siteul www.graficante.ro este in plina transformare catre un site dedicat pietei de arta, orientat in principal sprea arta plastica si colectionarii de pictura, sculptura si antichitati, dar fara a neglija nici alte domenii ale artelor clasice sau moderne: filmul, teatrul, muzica, performance, literatura.

Cele mai recente informatii despre piata artei publicate pe siteul www.graficante.ro sunt:
if (WIDGETBOX) WIDGETBOX.renderWidget(’89ea9d29-328b-4a16-b7ae-825d5b4feff4′);Get the OblinQ – RSS/ATOM Feed Reader (flash) widget and many other great free widgets at Widgetbox! Not seeing a widget? (More info)

2550 de semne despre dependenta si substante imorale [18]

[Material din cadrul dosarului “Drogurile legale” realizat de revista Cultura. Intrebarile redactiei:

liquor-1221-580x386

[1]  Coca-Cola, Internet, tigari. Cafea, McDonald’s, palinca, bere, televiziune, show-uri cu soti incornorati, soap operas, telefoane mobile, sare, zahar, croissant cu ciocolata, ciocolata cu alune si stafide, Nutella, Profiterol, mezeluri si condimente, chestii cu multe E-uri, kebab, slana si toba, haine la moda, modele care prezinta ultima moda, Playboy si Hustler, jocuri pe calculator. Nu ne omoara, dar nici nu ne lasa sa traim prea fericiti – de setul de analize, de sanatatea si de supletea noastra, de buget, de propria moralitate, de privirile compatimitoare ale celor din jur.

[2] Sa traiesti mult si sanatos sau sa traiesti putin si cu placeri? Mai bine regim cu lapte, cereale si compot fara conservanti sau dieta cu Coca-Cola, cafea, tigari, ciocolata si maioneza?

[3] O alta butada a societatii de consum: tot ce e bun e ilegal, imoral sau ucide. Drogurile noastre de toate zilele sunt legale, partial morale dar, cu siguranta, ucid. Ce mai ramane, daca inhibam toate viciile marunte si dependentele majore – tutun, cafea, Coca-Cola etc. etc.?

[4] Rezistenta la drogurile legale: noi vrem sa renuntam, dar nu ne lasa publicitatea. Sau reflexele sociale (mergi in oras? – musai, mititei si bere!), sau job-ul (cafeaua si Cola obligatorii pt workoholici), sau prietenii.

[5] Consumul de ciocolata din Romania este mult sub media Uniunii Europene. Ar trebui sa ne bucuram sau sa ne intristam?

[6] O problema pedagogica: interzic copilului meu Internetul, televiziunea, telefoanele mobile, fast food-urile, pentru ca sunt nocive, sau il las sa se expuna pana la saturatie la ele, pentru ca oricum le va descoperi, mai devreme sau mai tarziu?

[7] Drogurile conotate pozitiv – cum ar fi, de pilda, lectura sau cinefilia. De ce unele vicii nu sunt doar legale, ci apreciate de toata lumea?

[8] Ce droguri legale consumati? Cat de puternice sunt dependentele fata de acestea?

[9] Legalizati Marijuana?

Raspunsul meu:

Provocatoare intrebari si ma deturneaza de la intro-ul pe care il planuisem. Raspund punctual:

1. nu, da, da, da, da, da, da, daa, nu, nu, da, da, nu, nu, nu, nu, da, da (da’ de nevoie), da, da, da, nu, da, da.

2. da (:D)

3. ma abtin (!).

4. nu vrem sa renuntam.

5. sa ne intristam.

6. cel mai bine e sa le interzicem; si sa ne lasam mustata de Hitler, sau de Stalin, dupa preferinta.

7. arta nu-i drog. De arta te poti lasa, a dovedit-o Rimbaud (si Dinescu).

8. sunt a-tot-dependent.

9. Punct ochit. (Si acum pot plasa inceputul pe care mi-l imaginasem cand mi-ati zis pe mess de tema). In Dacia lui Burebista si in SUA lui Al Capone fumatul a fost interzis. Pardon: era vorba de bautura. Imi imaginez acum ca legile astea ar fi ramas in picioare: poporul roman n-ar fi aparut, iar miliardarii din America n-ar fi fost calculatoristii, ci jamaicanii si italienii.

Reiau cu niste exemple, clasice, din America, pentru ca SUA a fost cea care a interzis iarba si din cauza ei intreaga lume (cu vreo 2 exceptii). Toti “parintii natiunii” in State au fost consumatori de marijuana. Benjamin Franklin a fost si cultivator; dar el era o rusine pentru albi: s-a indragostit de o negresa!

Trec repede prin date/fapte: singurul argument pentru care autoritatile sustin ca drogurile usoare de tip cannabiacee trebuie interzise este ca acestea sunt droguri de trecere. Ele totusi nu creeaza dependenta, nici macar in masura in care tutunul o face. Iar ca sunt droguri de trecere e adevarat: pentru ca toate drogurile se iau de la acelasi dealer, d-aia. “Nu vreti sa-ncercati si ceva adevarat?” Apoi: nici “adevaraciunile” n-au fost create de arabeti, ci de guverne. LSD este un exemplu clar: a fost creat de armata americana din Germania pentru ca soldateii sa nu simta nici oboseala, nici teama atunci cand sfideaza moartea (stilizez in maniera conspirationista; pentru scurte istorii recomand Wiki si Britannica).

Eu nu sustin ca toti oamenii ar trebui sa consume cannabis, ci ca ar trebui sa fie o alegere personala daca vor consuma sau nu. Daca sunt informati si daca vor sa faca asta, guvernele n-ar trebui sa aiba dreptul sa se opuna: fumatori sau nu de iarba, ei tot isi platesc (sau tot nu-si platesc) taxele la stat. Altfel, unde e contractul social? Cat priveste societatea: da, ea ar trebui sa aiba un drept de veto, dar ea e din ce in ce mai toleranta. Pentru ca societatea suntem noi.

As vrea sa inchei triumfal, dar o s-o fac parodic: teama de droguri e “opiu pentru popoare”.
2550 de semne, cum am promis!

Poza zilei

Sectiunea “poza zilei” de pe RO Blog Portal a adunat deja sute de poze spectaculoase sau comice, care rezuma principalele evenimente din tara si strainatate, in viziunea bloggerilor din ROmania, a portalurilor si agentiilor de stiri. Gasiti aici poze cu catastrofe naturale, evenimente, manifestari sociale, fenomene meteo spectaculoase, fotografii de arta, imaginii inedite.

Cele mai multe dintre fotografiile publicate poarta semnatura Nicu Ilie. Alte fotografii sunt din surse publice (predominant roylty free) sau editii free (marcate cu watermark) ale unor fluxuri distribuite in mod normal prin abonament (cazul mediafaxfoto).

Sfat dezinteresat pentru Bogdan Hossu

Daca vrea sa prinda deschiderea jurnalelor de stiri cu mitingurile sale contra noului Cod al Muncii, Bogdan Hossu ar trebui sa se culce cu Monica Columbeanu, sau macar cu Irinel. Daca nu face, in scurt timp, ceva sa lege manifestatiile de strada de numele celor doua hiper-vedete media, si in primul rand de divortul lor, sindicatele nu vor reusi sa atraga in niciun fel atentia jurnalistilor si a opiniei publice.

La adapostul Divortului Columbeanu, Guvernul ar putea introduce foarte comod ziua de munca de 20 de ore sau concediul de odihna de trei zile pe an sau salariul mediu pe economie de un milion lei vechi pe luna. Cei mai multi dintre salariati ar putea sa nici nu se prinda, captivati de stirile raportate de paparazzii trimisi la gradinita sa spioneze care dintre parintii Columbeanu e “vero” si in care publicul trebuie sa dea cu pietre.

Chiar si manifestantii care au fost la mitinguri nu au prea inteles ce e cu ei acolo. Multi erau de parere ca ar trebui ca Basescu sa plece acasa. Nu numai ca strigau asta, dar declarau si in interviuri ca pentru asta manifesta. Cat priveste Codul Muncii, nu parea ca se bucura de vreun interes. E o lege rea, probabil, le-a zis lor liderul de la sindicat. Stie el ce stie.

Pana acum liderii de la sindicat aveau ca adversari, impotriva mobilizarii publicului la manifestari doar niste telenovele care blocau propfesoarele in fata televizoarelor, doar terasele cu bere, care tineau captivi sindicalistii masculini, doar lenea de zi cu zi a tuturor angajatilor care nu intelegeau de ce ar trebui sa transpire la un protest cand la munca nu o fac. Toti acesti factori erau de inteles si acceptabili atat timp cat televiziunile trimiteau pe teren cameramani instruiti “sa faca cadrul plin”, respectiv sa filmeze din unghiuri si cu incadrari prin care umpleau ecranul cu 30 de oameni ca si cum ar fi fost 5000.

Dar cu Irinel Columbeanu nu te bati, tu, ca umil sef de sindicat! Ai bani cat el, poate mai mult? Poate! Dar n-ai atatea pitipoance! Te bati pentru cinci lei la leafa? Patetic! Daca n-ai un copil de picioarele caruia sa tragi cand e in bratele Monicai Columbeanu!

Razboi intre “columbieni”

Vad un titlu pe net: “Razboi intre Columbeni”. Citesc “columbieni” si zic “mitraliere pe strazi, contururi de morti pe strada desenate cu coca in loc de creta, motociclisti ucigasi, agenti «cia» sub acoperire, coruptie la nivel inalt, guverne din frunze de coca, militari care pun la dispozitie avioane si elicoptere pentru traficanti, top-modele care plimba droguri de colo-colo, interesant”. Cand colo, nu! Eroare! Citesc intertitlul care zicea ca Iri a facut nu stiu ce. Ce lider de “gang” columbian e si asta? Cand colo, niciun cappo. E Iri, al nostru, columbeanu, nu columbianul. Muza tabloidelor. E razboiul dintre Iri si Moni. Punct.

Si imi amintesc cum jurnale de la posturi serioase s-au compromis zilele trecute facand cover la emisiunea de stiri cu divortul dintre Irinel Columbeanu si Monica. Intreb copiii daca si ei au auzit despre asta. “Da. Ne-a zis profa de psiho!” Upss! Deci nici scoala, nu numai stirile, n-a scapat necompromisa de afacerea cu iz de pedofilie.

Aflu apoi si amanunte. Nu despre Iri si Moni, care, asta-i viata… Despre “Iri si Moni” deveniti lectie la psihologie la liceu. Profa a intrebat “de ce basm va aduce aminte povestea asta?”. Si aici a inceput dezbaterea. Desi profa, intr-un avant romantios, sustinea ca ar fi vorba despre “Cenusareasa”, copiii erau vehementi spunand ca e “Frumoasa si bestia”. Profa insista ca e Cenusareasa, si ca, poate, nu e chiar un basm perfect. Dar care e basmul perfect despre care merita sa dai reportaj in telejurnal?