Category Archives: Dosar

Cele mai mari atentate cu bomba contra avioanelor comerciale

1949, 9 septembrie – Canada, regiunea Quebec

O bomba a explodat in compartimentul pentru bagaje a unui avion ce apartinea liniilor canadiene. In urma exploziei au murit 23 de oameni.

1955, 1 noiembrie – Statele Unite, Denver

Un avion Unitet Airlines Douglas a fost tinta detonarii unei bombe implantata de o ruda a unui pasager. Au murit 44 de persoane.

1957, 25 iulie – Statele Unite, California

O bomba a explodat in aer la 17 minute dupa decolare, in toaleta avionului. Pilotul a reusit sa mentina nava si sa aterizeze in siguranta. A murit o singura persoana.

1960, 6 ianuarie – Statele Unite, Carolina de Nord

O bomba a fost detonata intr-unul din compartimentele de pasageri. In urma exploziei, 34 de oameni au pierit.

1982, 11 august – Oceanul Pacific, langa Hawaii

Un Boeing 747 PanAm aflat pe ruta dintre Japonia si Statele Unite a fost mutilat atunci cand o bomba a explodat sub fotoliul unui pasager. A murit un singur om.

23 iunie 1985 – Oceanul Atlantic, langa coasta Irlandei

Tot un Boeing 747 apartinand Indiei, aflat in drum spre Bombay si venind de la Toronto a explodat odata cu detonarea unei bombe in interiorul acestuia. Avionul s-a facut bucati fiind aruncat in ocean. Toti cei 329 de oameni au murit.

1986, 2 aprilie – Grecia, langa Atena

O bomba a explodat in cabina unui TWA Boeing 727, provocand o gaura in fuselaj, din cauza careia 4 pasageri au fost absorbiti in afara. Pilotul a reusit sa sustina si sa aduca avionul la sol.

1988, 21 decembrie – Marea Britanie

Un PanAmerican Boeing 747 a explodat in aer din cauza detonarii cantitatii de explozibil improvizat si ascuns intr-un aparat radio. Toti cei 259 de oameni de la bord si inca 11 locuitori ai zonei unde a cazut avionul au pierit.

19 septembrie 1989 – Nigeria, Desertul Tenere

Un avion al liniilor franceze a explodat in timpul zborului din cauza exploziei unei bombe. Au murit toti cei 171 de ocupanti ai navei.

Principalele grupari teroriste din lume

Principalele grupari teroriste (din dosarul “Terorismul imparte lumea in doua”, ep. 2)

Nicu Ilie

Eista trei nuclee teroriste majore: unele de extrema dreapta, altele de extrema stanga iar altele de inspiratie musulmana. Din prima categorie cele mai periculoase s-au dovedit miscari din Germania anilor ’70, precum cea intitulata Grupul sportiv Hoffmann, sau l’Action Directe in Franta, care a fost de mai multe ori aproape de a-si indeplini dezideratul de a-l ucide pe presedintele De Gaulle fiindca abandonase pretentiile coloniale asupra Algeriei. De asemenea, grupari de extrema dreapta s-au facut cunoscute in Africa, indeosebi in provincia Biafra din Congo si in Rhodesia (azi Zimbabwe). Lipsite de vreun stat care sa le sustina direct, furnizand echipament de lupta si mijloace financiare, gruparile de extrema dreapta au avut iesiri la rampa meteorice.

Gruparile de extrema stanga urmareau un precept teoretizat de Lenin, acela de Revolutie mondiala. Ele au fost foarte numeroase (peste o suta de grupari principale) si au cuprins aproape toate zonele globului. La randul lor erau impartite in grupari de orientare stalinista, trotkista sau maoista, adesea rivale, precum in Columbia. Cele mai cunoscute dintre acestea au fost Fractiunea Armata Rosie (Gruparea Baader-Meinhoff) in Germania Federala, Brigazile rosii in Italia, Celulele rosii in Belgia si Franta. Pentru a primi sprijin din partea tarilor comuniste, si alte grupari mondiale, care aveau in fond doar deziderate nationaliste, au abordat o coloratura rosie, precum ETA in Spania si Franta, care lupta pentru independenta proviniei basce, IRA in Irlanda, care lupta pentru reunificarea insulei si alungarea britanicilor, sau PKK in Turcia, care lupta pentru crearea Kurdistanului ca stat independent. Disparitia URSS a dus la disparitia completa a multor grupari de aceasta factura, la “trecerea in adormire” a altora si la reducerea activitatii celorlaltora. Mai active au ramas gruparile de inspiratie maoista precum FARC in Columbia care isi asigura o finantare combinata din resurse proprii (cultivare si trafic de cocaina) si sponsorizari care provin de undeva din “sfera galbena” a lumii, Extremul Orient.

Participarile Romaniei la Misiuni NATO

Participarile Romaniei la Misiunile NATO (extras din documentarul “La razboi, cu spitalul” ep. 2)


Furtuna in desert

20 februarie – 20 martie 1991

Romania a participat la operatiunea GRANBY condusa de britanici ca parte a Fortei Multinationale de Pace importiva Iraqului; romanii au deplasat un spital de campanie cu 384 de militari si 200 de paturi.

Alba (Forta Multinationala de Protectie in Albania)

14 aprilie – 24 iulie 1997

Romania a paricipat cu detasamentukl tactic Sfantu Gheorghe, u 391 de militari si 10 ofiteri. A fost singurul stat non-NATO participant. Trupele au activat sub comanda unitatii italiene Friuli.

IFOR (Forta Internationala in Bosnia-Hertegovina)

20 martie – 30 noiembrie 1996

Participarea a constat intr-un batalion mecanic cu 200 de militari subordonat Corpului Aliat de Reatie Rapida.

SFOR I (Forta de Stabilizare in Bosnia- Hertegovina)

1 decembrie 1996 – 30 iulie 2000

Au luat parte un batalion mecani de 166 militari, un detasament de transport cu 10 militari si 6 tancuri, 5 ofiteri de stat major si un pluton de politie cu 23 de militari.

SFOR si KFOR

In prezent Romania participa in vestul Balcanilor la operatiunile de pace conduse de NATO, astfel: in zona de operatii KFOR a fost deplasat un pluton de politie, doua companii de infanterie si 16 ofiteri de stat major. In arealul de operatiuni SFOR, Romania participa cu detasamentul National Bosnia, Detasamentul Olanda si o celula nationala de informatii. Laacestea se adauga rezerva strategica KFOR/SFOR de 400 militari.

ISAF

Incepand din 3februarie 2002, RomaNia are o contributie efectiva la fortele ISAF din Afganistan, participand cu un pluton de politie militara, aeronave de transport C-130 Hercules (cu personalde intretinere) si trei ofiteri de legatur, unul in Afganistan si doi la comandamentul ISAF. Romanii contribuie la pregatirea Garzii Nationale Afgane cu echipam,ent de instructie, arme de asalt si munitii. Dupa 30 aprilie 2002, prezenta a fost completata cu un batalion de infanterie (405 militari) si trupe auxiliare.

Imaginea Romaniei, 2003. Nicu Ilie

Republica Moldova, tara cu de-a sila

Hanul lui Manuc se afla in poarta vechii curti domnesti de la Bucuresti, la kilomertrul zero al actualei Romanii. Cladirea are in continuare functii de han, cu restaurante cu specific romanesc si camere de cazare. Este una dintre cele mai indragite cladiri bucurestene desi unii dintre nationalisti o vad cu ochi plini de ura. Aici s-a semnat in 1812 pacea de la Bucuresti care incheia unul dintre numeroasele razboaie ruso-turce. Aici, la kilometrul zero al Romaniei s-a luat pentru prima data decizia ca Basarabia sa apartina Moscovei.

Au trecut de atunci aproape 200 de ani in care teritoriul dintre Prut si Nistru a avut urmatorul statut: 106 ani a fost gubernie ruseasca, 25 de ani a fost provincie romaneasca, 46 de ani a fost republica sovietica si are 12 ani de independenta. Frontiera s-a mutat cand la est, cand la vest, limba oficiala a fost cand rusa, cand romana, pentru ca acum sa aiba granite proprii si ambele limbi sa fie oficiale. Pentru a nu se mai vedea impartita intre doua capitale aflate la sute de kilometri distanta, Basarabia a ales o independenta pro-forma care de fapt inseamna un compromis menit sa fie agreat de ambele sale metropole. Cu un plus de partea Moscovei, spatiul ex-sovietic ramanand prinipalul sau partener comercial.

Intr-o ordine de idei, independenta statului de la Chisinau este o chestiune de contabilitate. Atat atunci cand a apartinut de Romania cat si atunci cand a apartinut de Rusia, Basarabia a fost una dintre cele mai sarace provincii din tara. Desi in cursul istoriei au existat momente cand cetatea greceasca Tyras, devenita astazi Cetatea Alba, a fost cel mai important oras de la Marea Neagra in evul mediu, evolutia uterioara a facut din regiunea basarabeana una care a picat la capitolul istoriei moderne si una dintre ele mai sarace zone din Europa. Permanent disputata, proprietarii ei nu au facut niciodata investitiile necesare aparitiei aici a unui stat industrial care ar fi putut avea pretentii premature la independenta.

Republica Moldova ramane un stat agricol, cu o industrie prelucratoare abia schitata si care a intrat intr-un colaps apropae total. Obtinerea independentei sale a fost simultana cu o prabusire economica fara precedent. Daca in momentul initial independenta a fost un deziderat politic si ideologic, ulterior ea s-a dovedit, surprinzator, o povara. Moldova este independenta si pentru ca nici una dintre metropolele sale traditionale, Moscova si Bucurestiul, nu o mai vor ca provincie.

Independenti din greseala

Republica Moldova este total lipsita de resurse de subsol, cu exceptia celor care sunt utilizate de industria de constructii (calcar, gips, nisip cuartos si altele). In agricultura lucreaza circa o treime din forta de munca, principalele culturi fiind cerealele, vita de vie (200 de hetare), pomi fructiferi (210 hectare), tutun (5% din suprafata agricola totala), sfecla de zahar, floarea soarelui si plantele aromatice folosite la industria parfumurilor. Cresterea animalelor se face predominant in complexe de tip industrial. Produsele agriole fiind unilateral dezvoltate, pretul lor este foarte mic, de circa cinci ori mai mic ca in Romania si de zece ori mai mic  decat in UE. In contrapartida, produsele industriale interne sunt putine iar anumite ramuri industriale lipsesc, ceea ce face ca pretul acestora sa fie forte mare iar rata de schimb industrie-agricultura sa fie net in defavoarea acesteia din urma. Moldova nu are nici resurse energetice, fiind dependenta de gazele naturale si petrolul aduse din Rusia si statele ex-sovietice si de energia electrica livrata de Romania si de Rusia.

Totusi, trei sferturi din PIB se realizeaza in industrie, principalele ramuri fiind cea alimentara, cea a produselor textile si industria constructoare de masini. Principalele produse sunt vinurile, conservele de fructe si legume, zaharul ,uneiul, tigarile si tricotajele. La sfarsitul anilor ’80 in principalele orase (Chisinau, Tiraspol, Tighina, Balti) s-a incercat initierea unei industrii constructoare de masini, cu minereuri si piata de desfacere sovietice, cu o gama de produse care include televizaore, tractoare, masini de spalat, frigidere, motoare electrice, pompe submersibile, remorci auto si altele, afectata insa puternic de accentuarea crizei eonomice a lumii post-comuniste. Republica Moldova are un singur aeroport, la Chisinau. Balanta comerciala este in permanenta deficitara iar comertul international se realizeaza in proportie de trei sferturi pe relatia cu tari membre CSI.

Lipsita de resurse minerale si energetice, lipsita de resurse financiare si incapabila sa atraga investitii, lipsita de industrie proprie si dependenta de resurse si produse care vin din import, Republica Moldova este un faliment pe picioare. Independenta ei, asa cum s-a prefigurat si se prefigureaza, nu este decat o lunga agonie.

Solutia pare separata pentru stat si pentru locuitori. Pentru stat perspectiva este de a se reintegra alauri de una din vechile sale metropole, favorita fiind Moscova din cauza ca si in momentul de fata detine o pozitie predominanta in relatiile comerciale ale Moldovei, dar si fiindca Romania nu a dovedit ca are nici interesul, nici resursele necesare reabilitarii Moldovei si relansarii sale ca zona industriala. Sprijinul acordat de statul roman Republicii Moldova s-a redus la aspecte culturale si educationale, fara impact direct asupra nivelului de trai, care in momentul de fata este principala problema. Cel mai important sprijin eonomic a fost sustinerea energetica, constand in alimentarea cu energie electrica din surplusul energetic obtinut prin lansarea Centralei Nuclearo-electrice. Dar chiar si aici, sprijinul s-a dovedit creator de probleme deoarece Moldova nu a putut plati energia nici macar la pret redus.

Surorile rivale

In perspectiva economica, unirea Republicii Moldova cu Romania, subiect despre care se discuta in virtutea unor traditii istorice si nu pentru ca ar exista un interes actual, pare chiar de nedorit. Desi are un potential variat de resurse minerale proprii, Romania nu le detine in cantitati semnificative care sa garanteze ca acestea vor fi folosite pentru dezvoltarea industriala a Basarabiei intr-o eventuala “Romanie Mare”. Pe de alta parte, potentialul agricol al Basarabiei nu poate fi atractiv pentru economia de la Bucuresti deoarece Romania detine si ea un potential similar. O dezvoltare moderna a agriculturii basarabene, cu productii de mare randament si de calitate ar fi chiar un concurent pentru zonele economice ale Romaniei actuale.

Pentru Mosova lucrurile sunt diferite. Desi detine ea insasi un granar important pe cursul fluviului Volga, tara este uriasa si are nevoie de mari cantitati de alimente. Rusia detine in schimb mari cantitati din cele mai variate resurse pe care le poate valorica in industrii proprii dar si in industrii ale unor state-satelit. Acestea sunt motivele pentru care la Chisinau a fost ales un guvern comunist si acestea sunt motivele pentru care guvernul comunist incearca sa stranga legaturile politice si comerciale cu Rusia si Bielorusia, intr-un fel de “nucleu tare” al CSI, stafie democrata a fostei URSS.

Frontiera limbilor

Dupa 150 de ani de  rusificare fortata, dupa deportarea, in anii ’40-’50, a sute de mii de basarabeni in Siberia, compozitia etnolingvistica din Republica Moldova este urmatoarea: 64,5% romani; 14% ucraineni; 13% rusi; 3,5% gagauti, 2% bulgari, 1,5% evrei – dar numarul total al nationalitatilor ajunge la 60, intre acestea fiind grupuri etnice restranse de tatari descendenti ai Hoardei de Aur, polonezi, greci, turci etc. Ponderea populatiei urbane este de 47%.

Desi varietatea etnica este atat de mare, in practica se vorbeste doar de doua grupuri etnice: unul de limba romana (recent denumita “moldoveneasca” din motive politice) si unul rusofon. Aceste grupuri etnice configureaza si orientari politice distincte, interne si internationale (desi se poate spune ca activitatea internationala a Moldovei se reduce la relatiile cu Romania, Rusia si Ucraina). Cele doua grupuri etno-politice indica si orientarea spre metropole culturale ca Bucurestiul sau Moscova.

Statul national este o creatie a epocilor moderne, conceptul de natiune fiind dezvoltat de cercurile masonice. In definirea clasica a conceptului de natiune sunt prinse elemente precum unitatea economica, religioasa, traiectul istoric si cultural, cutumele si traditiile, dar mai ales limba comuna. De la afirmarea conceptului de stat natiune in secolul 18, acesta s-a dovedit cel mai productiv concept politic si totusi creator de mari conflicte. Teritoriile cu mozaicuri etnice, cum a devenit, gratie sovieticilor, si Basarabia, au fost permanent subiect de disputa. Idealul national a fost motivul sau a stat in spatele celor mai multor razboaie din ultimele doua sute de ani. Statul natiune este responsabil de uriasele progrese economice petrecute in intreaga lume, indeosebi in cursul secolului XX dar este si vinovat pentru mai toate conflictele si sursele de conflict existente.

Intelegand acest lucru si silita de presiunea geopolitica si economica a Statelor Unite ale Americii, Uniunea Europeana a aparut ca alternativa la conceptul de stat national, cu accent pe formatiunile microstatale si pe grupuri etnice autonome, cu un transport de autoritate de la nivel central la nivel loccal care ar trebui sa indeparteze frustrarile etnice ale grupurilor minoritare prin slabirea determinismului unei metropole. Pe scurt, evolutiile din ultimul deceniu sunt defavorabile marilor state nationale cu grupuri etnice variate, cum ar fi si o eventuala Romanie Mare care sa includa si Basarabia, iar Bucurestiul reflecta intru totul aceasta pozitie. Sustinerea pentru grupul etnic roman din Basarabia si nordul Bucovinei este una superficiala si redusa la nivel declarativ.

Nationalistii

Partidul Romania Mare a aparut in continuarea unui discurs national-comunist al dictatorului Ceausescu si detine in momentul de fata a doua pozitie pe esicherul politic romanesc. Atunci cand a fost initiat, partidul isi dorea sa devina reprezentativ pentru dorintele revansarde ale unei paturi a populatiei, anticipand o eventuala recucerire a Basarabiei si a nordului Bucovinei si revenirea la granitele din 1940 (cu exceptia Cadrilaterului despre care vorbesc foarte rar chiar si cei mai radicali dintre xenofobi). Dar chiar si aceasta formatiune politica si-a schimbat temele favorite, renuntand la teza refacerii frontierelor si reorientandu-se spre o atitudine antimaghiara si antisemita in ceea ce priveste principiile de tip nationalist si spre un discurs moralizant crestin (care frizeaza atitudinea legionara) care este plin totusi de precepte comuniste. Pe scurt, Basarabia a disparut din orice pretentii teritoriale, atat cele ale moderatilor cat si ale radicalilor. Atat la nivel oficial cat si neoficial, Romania este multumita cu frontierele pe care le are. Cercurile politice nu mai dovedesc nici macar un interes formal fata de soarta Republicii Moldova, pe care doar ursele surse occidentale o mai numesc “tara sora” a Romaniei.

Articol aparut in Imaginea Romaniei. Prealuare de pe nicuilie.eu, sectiunea documentar