All posts by Nicu Ilie

Hotarul dintre lumi

Un oras nemtesc, tras la rigla, cu strazi lungi, drepte si cvartaluri americane, cu urbanism in oglinda si piete simetrice. Un oras turcesc, plin de cismele monumentale. Un centru al latinitatii, locul pe unde romanii au trecut decisiv in Dacia , au intemeiat primul castru si l-au adus pe sirianul Apolodor sa construiasca cel mai amplu pod al lumii antice. Inainte de toate, un oras romanesc, cu oameni ospitalieri si mandri de trecutul lor. O localitate de granita, cu toate bunele si relele unei asemenea pozitii. Centrul unui judet de o mare bogatie turistica si culturala. Este vorba de Drobeta Turnu-Severin, permanent hotar intre lumi si creuzet de valori multinationale.

Cu 20 de ani in urma, oamenii se aruncau in Dunare, imbracati de drum si cu o traista de merinde, pentru a scapa de comunismul lui Ceausescu si a da de comunismul lui Tito. Drum fara pulbere, Dunarea este si o granita fara ghimpi. Multi incercau pe la Orsova, unde apa e mai ingusta. Unii nimereau Dunarea buna si ajungeau la sarbi, altii nimereau marele golf pe care-l face Cerna si ajungeau tot pe un mal romanesc, unde isi uscau hainele in dubele de politie care ii culegeau epuizati. Acesta era turismul de granita ce se facea pe-atunci si de aceea era o zona cu regim special si cu multe subiecte tabu. Intre Drobeta si Orsova, Dunarea face aici Portile de Fier I, primul mare proiect hidrotehnic realizat in parteneriat de Romania si Iugoslavia, la doar cativa kilometri amonte de podul lui Apolodor din Damasc. Muntele, pe o distanta de doar 10 kilometri intre aceste doua localitati, strange fluviul si de pe un mal si de pe celalalt, adanceste albia si il transforma intr-o apa grabita, fluviu de munte, cu maluri colturoase, curs contorsionat, cu versanti pe care soseaua abia se catara si pe un mal si pe celalalt, si la noi si la sarbi. Dinsus de Orsova, fluviul devine si mai noduros, iar la Cazane era, acum o suta si de ani, una din barierele naturale care faceau ca Dunarea sa aiba mai multe zone navigabile si n-ar fi dat nimanui dreptul sa viseze ca pe fluviu in sus se poate ajunge pe Rhin si de acolo in Marea Nordului. La Cazane, stancile ieseau din apa, fluviul „fierbea“ printre ele, zgomotul pe maluri te facea sa nu intelegi si doar nave mici si capitani curajosi ar fi putut risca trecerea. Dinsus, versantul sarb urca iar versantul romanesc scade pana spre Moldova Noua, de unde Dunarea devine din nou o apa linistita si mijloc de transport pentru centrul continentului. Stancile au fost aruncate in aer si albia dragata, iar aparitia Portilor de Fier a strans in spatele barajului atata apa, cat sa se incumete in Cazanele de azi slepuri mari si coloane miriapodice de barje. Lacul Portilor de Fier este un mare cadou facut transportatorilor, dar regularizarea Dunarii a distrus numeroase ostrovuri si doua localitati de pe acest sector al Dunarii, celebrul orasel turcesc Ada Kaleh si vechea Orsova. Ambele sunt acum sub ape si reconstruite la cateva sute de metri sau cativa kilometri distanta, Orsova pe versant in sus, iar Fortul Elisabeta si casutele turcesti din ostrovul Ada Kaleh fata in fata cu orasul Drobeta, mult in aval, pe insula Simian.

Cu 2500 de ani in urma Mehedintiul era tot granita: intre tinuturile locuite de daci si cele ale tracilor. Malul sarb a trecut apoi sub macedoneni si romani si doar scurta vreme, din timpul lui Traian pana in cel al lui Hadrian, cele doua maluri au fost intr-o singura tara. Sfarsitul stapanirii romane la nord de Dunare a pus iar granita pe mijlocul fluviului, una stabila, care a fluctuat in epoca medievala pe fluviul si muntii din jur. Marca intre Transilvania regilor de Luxemburg si Valahia primilor domni Basarabi, Banatul de Severin a fluctuat intre cele doua centre politice si a tras granita cand de o parte a sa, cand de cealalta, malul stang ramanand permanenta frontiera cu regatele slave si imperiul turc. Secolele 18 si 19 au facut din Severin teatru de razboaie, maceluri si distrugeri fiind amintirea zilelor cand aici se tragea, cu fluctuatii mari de la razboi la razboi, granita intre habsburgi si otomani. Granita de vest a regiunii s-a dizolvat in 1918, cand Banatul si Transilvania au revenit tarii natale, dar Dunarea a ramas in continuare frontiera si asa e si astazi.

Putine sunt proiectele care unesc cele doua maluri si de data recenta. Cel mai amplu dintre acestea este un parc natural extins pe cele doua maluri in regiunea Portile de Fier – Cazane pentru protejarea speciilor rare si endemice specifice acestui punct geografic particular, cel mai nordic al regiunii climaterice mediteraneene, unde se gasesc atat specii continentale, cat si subtropicale. Testoasa lui Hermann, vipera cu corn si patru specii de pasari de apa sunt vedetele rezervatiei care se intinde pe cele doua maluri, ca si scorpionul negru minuscul, dar nu mai putin periculos, specific zonei montane si podisului Severinului. In partea romana, rezervatia se intinde pe malul Dunarii pe granita a doua judete, Mehedinti si Caras-Severin, reunind, pe langa bogatia naturala, si multe obiective de mare valoare peisagistica si etno-culturala: Orsova reconstruita, cu biserica Sfintei Cruci, de o mare importanta pentru religia catolica si istoria regilor maghiari, intr-un stil modernist, un dom amplu si luminos, cu pictura in tonuri solare, de la care i s-a si tras numele de Biserica Vesela; cu cetatea veche de la Tricule, ale carei turnuri, inundate, par stalpi uriasi infipti in apa Dunarii; cu zecile de viaducte peste guri naprasnice de torenti; cu ostrovul Moldova Veche si oraselul de vile de la Moldova Noua; cu bisericuta din curba Cazanelor Mici, langa statuia in munte a lui Decebal, sponsorizata de Constantin Dragan; cu pesteri partial inundate sau ale caror galerii trec pe sub fluviu, cum sunt Ponicova si Gaura cu Musca; cu localitati izolate, dar de mare traditie, precum Baia Noua, Eibenthal, Pojejena si Svinita; cu importante centre de agroturism la Eselnita, Dubova si Berzasca.

Turismul este o activitate aflata intr-o etapa de inceput in aceasta zona superioara a Dunarii, regimul localitatilor de frontiera si rigorile de securitate impuse pana de curand vizitatorilor descurajand un turism de prea mare valoare si nedreptatind frumusetea zonei si importanta traditiilor care au ramas intr-un semianonimat. La 1833, capitala judetului Mehedinti era Cerneti, retras din calea Dunarii si razboaielor ei. Turnu Severin este un oras construit dupa acel an, care a adus Pacea de la Adrianopole si a stabilit un regim liber pentru circulatia pe Dunare. Locatia a fost aleasa imediat dinjos de munte, unde Dunarea se linisteste, pentru a se crea un oras si un port nou pe ruinele de mult naruite ale cetatii medievale a Severinului, la randul ei ridicata la mica distanta de fortul roman Drobeta, care proteja malul stang al unei minuni a lumii vechi, podul lui Traian.

Drobeta a fost prima cetate de piatra construita de latini in Dacia, in 103-105, atunci cand dacii nu fusesera inca invinsi. Fundatiile castrului, refacute de Constantin cel Mare, Sfantul Constantin al religiei crestine, se vad si astazi in curtea Muzeului Regiunii Portilor de Fier, deschise la nivel de santier arheologic, dar pentru valorificarea carora autoritatile intentioneaza atragerea unui credit european pentru restaurare care sa permita angajarea unor specialisti internationali si sa duca la refacerea unui obiectiv istoric de mare importanta.

La vest de castru, tot pe malul Dunarii, sunt termele romane, construite in aceasi perioada a razboiului cu dacii de catre legiunea a V-a Macedonica. Importanta orasului a fost una deosebita pe timpul stapanirii romane, fiind, dupa Sarmizegetusa si Apulum, al treilea oras al Daciei romane. Locul sau de prestigiu era dat de podul construit de legionari dupa planurile lui Apolodor din Damasc, o constructie de mare complexitate tehnologica (ale carei formule nu se cunosc in intregime nici astazi), cu o lungime de 1.135 metri, o latime de 14,55 metri si o inaltime de 18,6 metri, ridicat pe 20 de piloni si cu porti monumentale la ambele capete. Doar pe cele doua maluri se mai vad ruine ale stalpilor acestui pod construit pe piloni de piatra si punti de lemn, a carui suprastructura a fost distrusa chiar de romani atunci cand au parasit Dacia pentru a nu facilita trecerea pe malul drept a razboinicilor migratori care incepusera sa invadeze Europa.

De la 40.000 de locuitori si de la un oras plin de temple, forumuri si statui, Drobeta a decazut rapid chiar daca in cursul istoriei a mai fost integrata ca cetate de granita de catre imperiul de la sud. Ultimul imparat roman care a stapanit orasul, Justinian, a adaugat si el un turn cetatii. La 1247 aici sunt colonizati cavalerii catolici ai ordinului ioanit care ridica, tot pe malul Dunarii, putin mai sus, in incinta actualului parc Dragalina, cetatea Severinului, cu un nume preluat de la Septimiu Sever, imparatul care ridicase Drobeta la rangul de „collonia“, oras cu drepturi egale cu Roma. Fortificatia medievala este partial restaurata, cu o parte din santul sau de apa, zidurile inalte de 3-6 metri ale primei sale incinte de aparare si o parte a unui turn din fortificatia interioara. Celelalte cladiri din incinta, intre care si o biserica catolica, probabila resedinta a episcopiei Severinului, sunt naruite si merita restaurare. Ioanitii s-au retras de aici la 1259, fortificatia, cea mai puternica de pe acest sector al Dunarii, fiind permanent disputata de bulgari, otomani, tatari, unguri si romani, un important cap de pod in aceasta regiune in care se incurcau hotarele atator centre politice. De Cetatea Severinului sunt legate nume istorice importante precum Litovoi, Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara si Sigismund de Luxemburg.

Ostile lui Soliman Magnificul vor distruge cetatea la 1524, din ea ramanand in picioare doar un turn, numit de localnici Turnul lui Sever.

Capitala Banatului Severinului, devenit Bania Severinului dupa integrarea sa in Valahia, se mutase intre timp, in decursul celor trei secole de distrugeri si reconstructii continue, la Strehaia mai intai, apoi la Craiova.

Renasterea Targului Severinului poarta amprenta ctitorilor sai, generalul Kisselef, domnitorul Alexandru Ghica, arhitectul Villacrose, inginerul von Ott si domnitorul Barbu Stirbei, fiind proiectat ca un oras modern, cosmopolit, si un important centru industrial indeosebi prin santierul sau naval.

Drobeta Turnu Severin si intreg judetul Mehedinti sunt zone ale tarii care asteapta sa fie descoperite ca obiective turistice de mare valoare. Salbaticia regiunii, ca si valoarea ei istorica si culturala, sunt capitaluri de prima mana care stimuleaza un turism facut deocamdata cu investitii mici si fara propaganda, concretizat indeosebi prin pensiuni si minihoteluri, dar cu servicii de calitate si locatii deosebite.

Nicu Ilie

Publicat in Turism Club

Cea mai veche statiune din tara

Pentru un turist din epoca PC-ului, mai putin familiarizat cu legendele lumii antice, statuia din centrul statiunii Baile Herculane poate fi a unui jucator de baseball imbracat cam neglijent care se intoarce de la vestiare cu un prosop pe umar si cu bata pe celalalt. Pentru cei de moda mai veche, este statuia lui Hercules cu pielea Leului din Nemeea, dupa ce a ucis Hydra. Pentru cunoscatori, este o opera de arta de la 1847, realizata din fier de tun de maestrii Ramelmayer si Glantz din Viena, la comanda arhiducelui Carol al Austriei.

Statiunea Baile Herculane se afla in Caras Severin, nu departe de Dunare, pe Valea Cernei. Izvoarele termale de aici, numeroase si deosebit de bogate, atat ca volum de apa, cat si concentratie minerala, erau cunoscute si folosite inca din perioada antica. O interpretare a legendei lui Hercule spune ca insusi eroul lumii vechi le-ar fi folosit pentru a strange puteri inainte de a taia ultimul cap al Hydrei. Primii utilizatori atestati ai izvoarelor au fost romanii care au construit therme spatioase si o localitate importanta in jurul acestora, in cea mai mare parte distruse de timp si de reconstructia orasului in secolele XVIII-XIX. O parte dintre vestigiile romane au fost totusi restaurate de austrieci in secolul al XIX-lea si sunt acum integrate in pavilionul de nivel zero al hotelului Roman, protejate de structura pe piloni de pod pe care este construit hotelul propriu-zis. Thermele romane de aici functioneaza inca si sunt un muzeu vivant care poate fi atat vizitat, cat si utilizat. Turistii pot cere sa faca aici tratamentul balnear si sa fie imbaiati si masati dupa metodele antice, maseuzele fiind si ele imbracate in toga romana.

Statiunea a devenit cunoscuta in intreaga lume in scurta perioada cand aceasta regiune a fost detinuta de habsburgi, imparatii Austriei fiind indragostiti de acest punct de granita al imperiului lor, pe care l-au vizitat in numeroase randuri.

Cea mai atasata de statiunea din Severin a fost Imparateasa Sissi, cea mai nonconformista suverana din Casa de Austria, sotia lui Franz Iosif, de numele carora se leaga cele mai multe dintre cladirile vechi ale statiunii, bai si hoteluri deopotriva.

Clima statiunii este specifica depresiunilor montane, dar cu un pronuntat caracter submediteraneean. Ionizarea negativa, foarte puternica, duce la cresterea rezistentei generale a organismului si favorizeaza circulatia sanguina. Izvoarele minerale termale sunt sulfuroase, calcice, cloruro-sodice, hipotone, bicarbonate si magneziene.

Originea exacta a acestor ape nu este cunoscuta, dar se presupune ca sunt infiltrari din apa Cernei in roca de calcar a muntelui, ajungand in profunzime pana in zone de mare presiune si caldura, de unde sunt impinse din nou spre suprafata si reapar, dupa sute sau chiar mii de ani, ca izvoare calde si reci. Principalele grupe de afectiuni care se trateaza cu apele termale din Herculane sunt cele reumatismale, ginecologice, ale sistemului nervos periferic, boli ale tubului digestiv si ale glandelor sale anexe.

Desi in prezent detine un public mai imbatranit, statiunea este una potrivita pentru toate categoriile de varsta si atat autoritatile, cat si proprietarii de hoteluri si pensiuni fac eforturi pentru a atrage si un public tanar pentru aceasta statiune a carei locatie este absolut fantastica, stransa intre munti si parcursa de Cerna, si unde sunt posibile sporturi de aventura si drumetii.

Statiunea este amplasata in interiorul Parcului National Domogled-Cerna, in care se protejeaza numeroase specii de plante si fluturi, vedeta rezervatiei fiind pinul negru, specie care se gaseste doar aici, vestigiu al perioadelor glaciare si care traieste doar pe piscurile calcaroase ale muntilor din imprejurimi, doar in regiuni lipsite de sol.

Statiunea conserva un numar mare de cladiri din perioada austriaca si interbelica, care ii confera un aer select si o atmosfera clasica, amintind de numele celebre, imparati, regi, contese, scriitori si politicieni care au vizitat localitatea si si-au lasat amprenta in valoaroase opere de arta care te intampina la tot pasul, la fel ca si istoria sa de doua ori milenara.

Nicu Ilie

Publicat in Turism Club