All posts by Nicu Ilie

Bastardul ca manifest anarhist

Cu pilule anticonceptionale in geanta, o femeie de azi poate intelege cu greu de ce in anumite societati istorice femeile care comiteau adulter au fost arse pe rug sau lapidate. |n aceeasi masura, un barbat cu prezervative in portofel poate fi confuz citind in Biblie, in care sa spunem ca are incredere, ca pentru vreo aventura care l-a transformat in erou pentru prietenii lui ar trebui, de fapt, sa fie ucis cu pietre.

Atrocitatile din Dreptul Familiei in comunitatile traditionale par astazi socante si inexplicabile. Ele sunt parti ale imaginii noastre despre omul antic ca fiind salbatic, bestial, si omul medieval ca fiind sadic, gotic. Resortul ultraconservator al acestor comandamente este evident. Ce este mai putin evidenta este necesitatea politica majora pe care o deserveau asemenea imperative. Desi cazurile de bastarzi cunoscuti si tolerati in asemenea societati sunt numeroase, controlul nasterilor este temelia oricarui asezamant dinastic, iar aparitia copiilor nelegitimi este pur si simplu un act anarhist.

Continue reading Bastardul ca manifest anarhist

Sectia 7 CNA

Blocaj in trafic in Colentina, pe Teiul Doamnei. Masinile nici nu se taraie, stau si stau la semafor, pentru ca oricum nu merge si circulatia e blocata de o asfalteuza din asta noua care strica sosele. Coada se intinde ceva, mult dincolo de sectia de politie de pe strada (Sectia 7, parca).

Soferii sunt atat de deznadajduiti ca nici nu mai injura, oricum nu cu vorbele lor. O dubita amarata, dar cu basi de Ferrari, injura cu texte din Parazitzii. Ceva cu o relatie indecenta, dar total, total indecenta dintre politisti si infractori. Ca politistii nu stiu ce la infractori. Se hatzana strada de basi iar politistii stau cu geamurile deschise in plina “poluare fonica”.

De regula e cate unul care sta si fumeaza in strada, la intrarea in sectie, cate inca unul care cara diverse chestii confiscate in diversele masini din parcarea sectiei si, adesea, inca unul-doi care aprovizioneaza sectia cu materiale de ancheta (shutzi si parashute). Acum toti s-au ascuns in sectie. Imi imaginez dilema lor: il amendam pe Dubitza, dar pentru ce? Parca e o chestie cu limbaj indecent si niste clasificari de la CNA cu ratingul melodiilor care pot fi ascultate in public si pe grupe de varsta. Practic, ar veni, o amenda pe ordine publica. Dar stii tu, ca politai de Siguranta si Incredere, ce norme de la CNA sa citezi? Mai bine te duci, ii pocnesti un far si ii dai o amenda pe chestia ca n-are lumini. Sau ca n-are centura: e cuvantul lui impotriva cuvantului tau de politist. E mai uman asa.

Sau nu faci nimic si asculti din Sectie diverse calificative profesionale care iti fac sau nu onoare. Pana la urma tu esti cel care decizi.

Harta rosie e portocalie, de fapt galbena

Iliescu bate cu pumnul in pieptul paros al lui Mitrea ca ei au castigat localele. Presa coloreaza harti rosii si le tine isonul.

Dar PSD, batranul partid-stat, a perdut pana si localurile, pentru ca pana si acolo Base si Videanu sunt mai buni decat Hrebe. Cat despre alegeri, este pentru prima data dupa 1945 cand PSD le pierde pe fata.

La precedentele parlamentare, daca PC-ul juca pur, tara ar fi fost rosie. La europene s-a conturat cat de cat ca Romania isi schimba culoarea dar era pentru prima data cand comunistii candidau pentru posturi la Bruxelles si rezultatul poate fi socotit mai putin relevant.

La aceste alegeri din iunie PSD a luat mai mult decat se asteptase, dar mult mai putin ca intotdeauna. Pentru prima data dupa 62 de ani, dreapta s-a impus clar in alegeri si PMR-PCR-PSD a pierdut. Ei se asteptau sa piarda si mai mult si au tratat infrangerea ca pe o victorie. Dar nu mai sunt cel mai mare partid al tarii nici pe departe.

Chiar si acolo unde a inrosit harta – in sudul Moldovei, in Baragan si Dobrogea, au prins prima pozitie in Consiliul Judetean, dar asta in conditiile in care au castigat acele regiuni cu 30-33%, iar PDL le-a pierdut cu 29-30% si PNL cu 20-30%. Intrucat alianta DA nu e dusa din punct de vedere juridic, se poate spune si ca DA a castigat intreaga tara, mai putin Constanta, secuimea si Maramuresul. Si ca harta ar fi portocalie.

Se mai poate spune si ca harta e galbena. Pentru ca, in timp ce PDL si PSD sunt ocupate sa se blocheze unul pe altul, singurul partid cu mana libera si cu combinatorica intacta e PNL.

Culoarea de acum a hartii n-are decat o importanta statistica. Faptul ca alegerile din toamna vor fi uninominale, pentru prima data, face ca graficele de acum sa nu mai fie predictibile pentru atunci. Dar chiar si asa, raman cateva certitudini: ca in Parlament vor intra 5-6 partide, doar 3 mari, si ca PNL si PSD nu vor putea face niciodata un program de guvernare comun fara sa isi tradeze complet propriile electorate.

Rata mortalitatii PSD

PSD este un partid in doliu: 7000 dintre alegatorii lui mor zilnic. Asta: putin mai mult de sapte mii este rata mortalitatii in Romania si, fara a exagera prea mult, putem spune ca marea majoritate a celor trecuti de speranta de viata sunt alegatori ai lui Iliescu, reali sau potentiali. Reuseste PSD, chiar cu presedintele asta tinerel, chiar cu TSD sau cu vreun Ponta ceva sa ia din tineri macar 10% din cat pierde? Se convertesc zilnic la socialism minim 700 de pusti si adolescenti?

Sa scape de balastul generatiilor aflate la iesirea din viata a fost miza lui Nastase atunci cand, el primministru, Iliescu presedinte, a inceput primul razboi dintre Victoria si Cotroceni. Inainte de a esua in fata Parchetului si de a trece din viata politica in cea de editorialist politic, Nastase a pierdut acea batalie.

Coruptii nu sunt insa cea mai mare problema a batranului partid. Geriatria este. In locul unei comisii interne de onoare, de onorabilitate (oricum s-ar numi), partidului i-ar trebui niste gerovital.

Sunt 21 de milioane de romani, in tara sau la munca. Vreau sa zic peste hotare. 2,6 milioane mor anual. PSD chiar daca nu ar face tampenii si chiar daca n-ar avea adversari, pierde 16% pe an. In curand, foarte curand, banda stanga a politicii romanesti va fi goala, s-o ocupe cine poate.

PSD este un partid in doliu. Culorile partidului au trecut de la albastru la rosu. Vor trece la negru si, peste inca un ciclu electoral, sedinta de investire a parlamentului din 2012 va incepe cu un moment de reculegere in amintirea celui care candva va fi fost cel mai mare partid al tarii si care la acea data va mai avea doar vreo 10 primari, in 10 sate. (Nicu Ilie)

13.04.07

All rights reserved. First released on hrnicu.weblog.ro

Bafta, Anania!

Pare-se (recunoasteti topica, sper) a fi ramas doar doi candidati la postul de patriarh: Danania si Aniel. Invers: Anania si Daniel. CNSAS voia sa retraga dreptul de joc al ardeleanului in favoarea moldoveanului dar n-a fost sa fie. Sau nu “i-a ajutat Dumnezeu”.

Desi mi s-a spus, “pe surse”, ca Anania n-are nici o sansa si daca vreau sa nu pierd banii sa merg pe Daniel, tsin totusi pariul pe Anania. Un aliat surpriza al acestei idei s-a dovedit a fi Gigi Becali care spune ca daca ar castiga Daniil ortodoxia ar ajunge la mana papistasilor si a reformatilor, in timp ce cu Anania batrana ortodoxie ar fi in siguranta. Este pentru prima data cand sunt de acord cu ceva spus de Becali (era invitat “la B1”, la Nasu’). Tot pentru prima data a fost si cand am aflat ceva de la Gigi: ca doar Romania si Rusia, dintre bisericile ortodoxe nationale, au patriarhi, si ca nici grecii, nici sarbii, nici bulgarii nu au. Noi am fi autocefali de la trecerea la noul calendar, cand s-ar fi produs o mica schizma girata de Batrianu. De verificat, dar il cred pe Becali.

De regula nu-mi pasa cum isi cheltuieste Gigi banii: nu sunt nici stelist, nici cersetor, nici penegist. Dar acum sper sa bage si el ceva bani acolo, niste donatii cu dedicatii, cum obisnuieste sa faca, si sa se-aleaga Anania. Bafta!, batrane intelept!

Cine pe cine spovedeste?

Mircea Dinescu se imbraca de ani de zile in negru, dar nu-mi facea impresia ca vrea sa fie popa. Nici ceilalti din CNSAS nu prea au aliura de sutana. Poate, unii, de rochite, dar nu de sutane.

Cand se iau de zona politica, da, sunt in dreptul lor sa o faca. Pentru asta au fost creati. Dar biserica e gresit asimilata statului. Seful bisericii nu are nici o treaba cu statul roman (iar preotii au avut inteligenta dupa 1990 sa interzica orice gen de agitatie politica in biserica). BOR si statul roman sunt simpli vecini.

Daca viitorul Patriarh ar fi socotit demnitar al statului, la fel ar trebui considerat si Papa, si seful rabin, si Bivolaru. In realitate, dupa mai mult de o mie de ani, am obtinut separarea credintei de stat, a oricarei credinte, legitime sau mai putin legitime. Bisericile si-au scos nasul din treburile statului. Atunci cine vrea sa facem pasi inapoi?

Probabil multi preoti, din toate religiile acceptate de comunisti, au colaborat intr-un fel sau altul cu securitatea. Securistii asta spun si repeta. Dar poate ca preotii s-au spovedit. Poate au obtinut iertarea. E o treaba interna a bisericii.

Poate s-au spovedit de unii singuri. E treaba lor si a lui Dumnezeu.

Sigur, BOR ar trebui sa fie prima institutie care sa aiba grija de imaginea proprie si sa vina sa demonteze sau sa faca precizari credibile in acest domeniu. Daca nu o face, risca sa-si piarda credibilitatea. Risca sa-si piarda adeptii. Dar majoritatii credinciosilor habotnici (exista un nou val de habotnicie in multe regiuni ale tarii) nu pare sa-i pese de speculatiile securiste. Chiar daca ar fi sa-si piarda din cauza asta toti credinciosii, colaborationismul e o treaba exclusiv interna a BOR. CNSAS e un intrus.

Ca sa nu mai vorbesc de mizeria teribila a colportarii zvonurilor, informatiilor si calomniilor securiste al caror dirijor a ajuns CNSAS.

In alta ordine de idei: daca au dat cu ciocul la Securitate nu cred ca preotii au fost cei care s-au dus acolo sa se ofere voluntari. Au fost stransi de coaie sa o faca. Iar acum, in timp ce generalii de securitate si fostii directori de inchisoare incaseaza cele mai mari pensii din tara, ar fi penibil sa-i scoatem drept mari inchizitori pe preotii ortodoxi. Securistii reali sunt in alte parti iar mentalitatea securista e la CNSAS, nu in altare.

Manastirea Turnu

Mai putin de un kilometru desparte manastirea Turnu de Cozia, dar distanta, care include si latimea Oltului, este suficienta pentru a crea un val de ignoranta si uitare. Asta in ciuda faptului ca, din punctul de vedere al activitatii monahale, Turnu este o manastire deosebit de activa.

A fost infiintata de doi calugari plecati de la Cozia pentru a gasi linistea pe celalalt versant al muntelui, in gura unei vai scurte, abrupte, naprasnice. Mas, cum se zicea atunci, hotel, cum se spune acum, si-au gasit pe stanca sura a muntelui, in care si-au cioplit, probabil in cativa ani de munca, o chilie care impresioneaza si azi, putin afumata, cu peretii scrijeliti de uneltele de mana cu care a fost scobita intreaga constructie de cativa metri cubi. Printre dintii de dalta care isi pastreaza amprenta pe toti peretii chiliei, chiar si dupa atatea sute de ani, ramane o icoana abia scrijelita-n perete, cu mult mai multa mila decat in manuirea daltei la fabricarea peretilor insisi.

In jurul chiliei s-a strans treptat manastire si cei doi calugari, care au raposat dupa 20 de ani marcati de juramantul tacerii, au fost inlocuiti de generatii multe, nu prea vorbarete nici una, iar chilia sculptata in munte a lasat loc altor locuinte si altor locuri de inchinaciune. Ea a ramas acum doar ca aducere aminte pentru monahii de azi si loc de minunare pentru turistii rar rataciti pe aici.

Trei sunt bisericile de care dispune astazi manastirea, desi nu are un numar prea mare de locatari. Una dintre ele, cea mai recenta, este una care intriga, fiind amenajata intr-o sala de mese la parterul unei cladiri ale carei nivele superioare fac loc economatului si unor incaperi de locuit. Acest plasament inedit al bisericii, cu locuinte si camere deasupra altarului, creaza nedumerire, iar preotii dau doar explicatii confuze despre motivele care au stat la baza unei asemenea decizii. Cert este ca aceasta biserica trapeza este si cea in care se fac de regula slujbele, cu pictura ei noua si stralucitoare, cu sfinti pictati in culori care aduc aminte de realismul socialist.

Izolarea manastirii Turnu a fost data de inaccesibilitatea ei. Pe celalalt mal al Oltului, fata de Cozia si de drumul ce trece in Transilvania, in cheile Oltului, chiar vizavi de viaduct, timp de secole nici un drum de pamant nu lega biserica de lume. Singurul drum era peste apa. Nici acum soseaua sa nu e prea mare, in parte doar un drum pietruit. Dar accesul se face acum, dupa amenajarea Oltului, pe soseaua care trece peste barajul de la Cozia, pe langa vechiul castru roman Arutela. Ruinele acestuia, reconstruite dupa inundarea locatiei originale de marile lucrari hidrotehnice, sunt vizibile in drumul spre Turnu, dar si de peste soseaua catre Sibiu. Arutela este insa un loc in care, ca si la Turnu, turistii opresc doar din greseala.

Oltul reuseste astfel sa pastreze chiar si pe cea mai frumoasa si mai cunoscuta parte a cursului sau, locuri inedite si drumuri secrete, secole si milenii de coabitare cu omul a caror spectaculozitate si al caror har peisagistic le pastreaza ca pe lucruri intime, ferite de coloana aproape nesfarsita de automobile si autotrenuri pe care o priveste curgand pe langa el.

Nicu Ilie

Articol publicat in ciclul “Romania secreta” in revista Turism Club

Romania secreta: Manastirea Polovragi

Polovragi, la jumatatea drumului intre Ramnicu Valcea si Targu Jiu, este una dintre cele mai importante manastiri din Oltenia, dar, prin amplasament si traditie, si una dintre cele mai importante din Romania. Vechimea asezamantului este data de o atestare din secolul al XVI-lea, dar egumenii socotesc istoria sa ca fiind intemeiata dupa anul 1300 si poate mai inainte. Dacii au locuit si ei zona din preajma manastirii, avand o asezare civila la poalele muntelui, chiar in zona de langa manastire, si o fortificatie montana sus, pe cheile Oltetului.

Pozitia este primul dintre argumentele pe care Polovragi le are pentru a deveni o importanta atractie turistica. Manastirea este asezata in campia care se deschide imediat dupa iesirea brusca a Oltetului din munte, unul dintre cele mai spectaculoase rauri din tara, hot de ape pe sub munte, creator a numeroase pesteri si galerii inundate, fir de apa care a sapat la suprafata o albie abrupta, cu o deschidere in versant de doar 12 m latime, dar cu o adancime care atinge si depaseste suta de metri. Mai sus de manastire se afla pestera Polovragi, deasupra Oltetului, una dintre cele mai largi din tara si in care unii istorici plaseaza sediul istorico-mitologic al lui Zalmoxes, muntele magic Kogaionon. Alti istorici identifica in dava dacica de aici localitatea Arcinna, mentionata de Ptolemeu in istoriile sale.
Dupa intemeierea manastirii, aceasta a fost inchinata Ierusalimului in timpul lui Matei Basarab si rascumparata de Constantin Brancoveanu prin plata a trei pungi de aur, bani folositi pentru restaurarea bisericii Sfantul Gheorghe din Bucuresti, de la kilometrul 0 al tarii, de asemenea inchinata in epoca Bisericii de la Ierusalim. Polovragi a fost schit de calugari pana in vremea comunismului cand o reorganizare a transformat-o in schit de maici. In epocile istorice insa manastirea avea, pe langa rolul de cult, si o importanta functie militara, ea fiind fortificata, staretia, poarta si fantana fiind in acelasi timp si foisoare defensive.
Consecventa istoriei sale, manastirea conserva o mare colectie de carte rara, icoane pe lemn si pe sticla, obiecte culturale si vesminte, printre cele mai importante dintre acestea aflandu-se carti ca Indreptarea legii (1652), Evanghelia de la Bucuresti (1682) sau Apostolul (1683), manuscrise de muzica psaltica (Evloghionul lui Anton Pann – 1846), iar ca obiecte o sfita si un stihar din vremea lui Constantin Brancoveanu, tesute in fir de aur, dar si vesminte preotesti ornamentate cu motive populare romanesti.
Manastirea Polovragi, inconjurata de paduri si pozitionata ca un gardian al muntelui, trecatorii si pesterii, a fost unul dintre locurile cu o mare activitate practica si culturala in Evul Mediu tarziu, loc de targuri pentru ciobanii de pe cele doua parti ale muntelui. Importanta sa istorica o egaleaza astfel pe cea peisagistica si culturala, iar revendicarea mitului lui Zalmoxes ii sporeste aura de mister. (V. D. Gh. aka Nicu Ilie)

Aparut in Turism Club