Citizen SOV

kane_Robert Turcescu posteaza pe blogul sau un fel de comentariu personal asupra stenogramelor Vantu. El citeaza un jurnalist de la New York Times care a tinut un toast in 1953 spunand:

There is not one of you who dares to write your honest opinions, and if you did, you know beforehand that it would never appear in print.

I am paid weekly for keeping my honest opinions out of the paper I am connected with. Others of you are paid similar salaries for similar things, and any of you who would be so foolish as to write honest opinions would be out on the streets looking for another job. […] We are the jumping jacks, they pull the strings and we dance. Our talents, our possibilities and our lives are all the property of other men. We are intellectual prostitutes.

Adica, in traducerea lui SOV:

S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!

sursa: adevarul.ro

Intamplator, cu cateva zile inainte de aparitia stenogramelor purtam pe facebook o discutie contraditcorie cu Claude Karnoouh pe tema libertatilor si subordonarilor presei.

Claude Karnoouh: […] le problème n’est pas roumain , mais celui de la presse en général, car il n’existe pas de journalistes libres (en son temps Balzac avait parfaitement vu la …problématique de la presse dite d’information). Dès lors que les journaux appartiennent à des patrons capitalistes (ou avant communistes), le journaliste n’est qu’un laquais, il écrit pour les intérêts de son patron… C’est le lot de la presse dite d’information,qui fait accroire sa liberté et son rôle comme expression d’une opinion publique alors qu’elle n’est ici et là que la voix de son maître. C’est pourquoi j’ai toujours préféré la presse d’opinion, au moins le lecteur sait à partir de quelle position le journaliste construit son information et l’analyse qu’il en donne.

Imi e greu sa-l pun pe Vantu sau pe orice alt mogul “primitiv” (“despot primitiv”, zice CTP) sa traduca din Karnoouh. Nu ca n-as gasi o traducere sugestiva in stenogramele lui, dar sunt unele lucruri care pur si simplu nu se fac. Bref, ciudat sau nu, in discutia respectiva eu luam partea patronatului spunand ca fara o complicitate din partea jurnalistilor, patronii de presa pur si simplu n-ar indrazni sa-si bata joc de organizatiile pe care le conduc.

Imediat dupa aparitia noilor stenograme Vantu, Claude Karnooh a revenit:

Claude Karnoouh: la naïveté des gens de l’Est c’est qu’ils semblent totalement ignorer ce qui se passe dans les médias occidentaux DEPUIS l’abolition de la censure, concentration fiancière et promotion de la médiocratie, etc. …Il semble qu’il y… ait une l’incapacité de comprendre que lorsque le censeur officiel cesse d’exister il y a toujours la censure de l’argent et de ceux qui le possèdent, et c’est aussi, par le biais des jeux boursiers, la porte ouverte aux pressions de puissances étatiques ou financières étrangères.

Fatalite: nimeni nu acorda nicio sansa unui exercitiu liber al presei. Poate CRP si CTP? Clubul Roman de presa a reactionat la stenograme cu un comunicat semnta de Cristian Tudor Popescu, presedintele clubului:

Stenogramele Vântu sunt stânjenitoare pentru orice jurnalist sau om de presă care se luptă să îşi facă meseria profesionist şi onorabil. Din păcate, demonstrează că sunt printre ai noştri persoane care care acceptă şi participă la un rău făcut cu mână proprie. Se pare că nu este îndeajuns ca ei să fie sancţionaţi prin recomandări, pentru că atunci când bunul-simţ şi trasul civilizat de mânecă nu sunt suficiente în aplicarea eticii profesionale, trebuie să intervină sancţiuni ferme.  Consiliul de Onoare al Clubului va discuta despre consecinţele apariţiei acestor stenograme şi va decide asupra oportunităţii declarării ca obligatorie a Recomandării privind autoreglementarea relaţiilor profesionale dintre patronii din mass-media, editori şi jurnalişti (adoptată în 2006 şi modificată în 2007). Ca jurnalist şi preşedinte al Clubului cred că apariţia acestor stenograme nu face decât să dea apă la moară celor care abia aşteaptă să ne pună zgardă şi care tropăie de fericire pe margine când ne pot arăta cu degetul. Le cer colegilor mei din mass-media să fim conştienţi şi uniţi în apărarea valorilor şi eticii şi în a lua distanţă ferm de cei care nu ne fac onoare şi din cauza cărora statutul de jurnalist este pus la index.

Deci libertatea presei este undeva intre “apa de ploaie” si “apa la moara”. In discutia sus-amintita eu puneam problema mult mai practic:

Nicu Ilie: […] le problème est plus complexe. Ne suffit …pas de donner une loi que les propriétaires des médias ne les connais pas les employés, de ne pas leur parler et de ne pas imposer quoi que ce soit. Si la pression patronale n’existera, il sera alors la pression administrative ou la pression du departament comercial. Les journalistes, même, dans de nombreux cas, ils vendent, a «l’individu» des services au ses sujets. Nous vivons dans un vide moral et professionnel, pas un vid de réglementation, et le patronat, peu importe comment il est odieux, n’est qu’une partie du problème.

Asta este lumea in care “Citizen SOV”, plictisit de inginerii financiare, s-a decis sa se lanseze in “inginerii morale”. E o intreaga pleiada de asemenea oameni care cred ca daca pun mana pe un furtun pot sa spele creiere. Faptul ca gasesc lachei ieftini nu face decat, ca sa folosesc o expresie, sa le dea apa la moara.

Ce e cu adevarat pervers in cazul lui Ovidiu Vantu este ca el a inceput prin a construi o organizatie in care cuvantul cheie era “deontologie”, si-a lansat cariera de patron de presa cu un interviu in care jura ca nu se va implica in constructul editorial de la Realitatea TV si a sfarsit prin a-si decima organizatia, cultivand obedienta, insulta si delictul de presa.

Ce e de facut? In primul rand trebuie clarificat conceptul mult prea generic de “libertate de expresie”, asa cum e formulat in constitutie. Karnooh dadea exemple despre ce nu pot face jurnalistii nici prin alte parti ale lumii:

“Par exemple écrivez un article contre l’industrie d’armement dans le Figaro qui appartient à Dassau et vous verrez la suite, ou un article contre la politique israélienne dans les territoires occupés dans Libération qui appartient à Rothchild et vous verrez aussi la suite.”

In sensul asta, libertatea de expresie  ca Idee hegeliana nu este fezabila. Mi se pare de bun simt ca, de pilda, nu poti cere Antenei 1 sa realizeze anchete prin care sa fie incriminat trustul Intact, Dan Voiculescu sau Partidul Conservator. Nu le poti cere celor de la Adevarul sa organizeze o campanie de presa impotriva Rompetrol sau a lui Dinu Patriciu. Este vorba pur si simplu de conservare institutionala si nici macar nu ar fi sanatos pentru organizatiile in cauza sa se intample astfel. Astfel, expresia constitutionala trebuie vazuta ca o libertate, nu ca o obligativitate in exercitiu. Ea se manifesta prin aceea ca anchete despre dan Voiculescu sau Dinu Patriciu pot sa apara in publicatii concurente, pe bloguri, pe alte canale media. Asa vad eu chestiunea. Astept si alte pareri, astept o dezbatere care mi se pare necesara.

Apoi sunt de asteptat organizatii profesionale puternice. De dorit ar fi ca acestea sa aiba un suport international prin care sa iasa de sub jurisdictia unor interese locale care (din anii lui Adrian Nastase incoace) au reusit in Romania sa se extinda asupra intregii mass media.

Cel mai de dorit ar fi o implicare a statului ca in cazul Consiliului Superior al Magistraturii prin care sa se asigure, fara control, operationalitatea si functionarea unor asemenea organizatii profesionale non-sindicale. La urma urmelor, presa e a patra putere in stat…

Clubul Roman de Presa a ratat ocazia de a deveni un asemenea organism, intrand si el, uneori, in complicitati care l-au compromis. Problema cea mai mare a clubului a fost reprezentativitatea pe care si-a doit-o cu disperare si puterea mult prea mare acordata consiliului director.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.