Jurnalistii, calaii presei scrise

Presa scrisa se afla in plina disolutie. Bugetele de publicitate pentru presa scrisa sunt la sfert fata de acum 2 ani. Alte surse de finantare (cum ar fi vanzarile directe) nici n-au contat prea mult vreodata, avand in vedere ca banii de la firmele de difuzare se iau dupa luni si ani de zile, in niste conditii complet nefavorabile ziarelor si revistelor. Contributiile directe, publicitatea mascata, subventiile guvernamentale si di partea oamenilor politici/oamenilor de afaceri, (toate acestea alcatuind latura obscura din finantarea presei) alcatuiesc de regula mai mult de jumate din bugetul anual al unei publicatii. In 2010, an lipsit de miza electorala si grevat de criza economica, acestea pur si simplu s-au evaporat.

Presa scrisa e in plina disolutie iar ce ma mira pe mine e ca multi jurnalisti se mira ca se intampla asta. Privesc fenomenul ca pe ceva exterior, ce li se face. In realitate este efectul logic al lipsei de deontologie si de profesionalism. Nu poti sa torni lături pe gatul cititorilor si sa ai si pretentia ca acestia sa dea bani pentru asta. Lipsa deontologiei este cea care a dus la scaderi remarcabile ale tirajelor in ultimii ani, constant, indiferent ca Romania se afla in crestere economica si ca retetele financiare erau pe crestere. Tirajele au scazut continuu, de la cateva sute de mii pe editie, cu un deceniu in urma, la cateva zeci de mii de exemplare. Vorbim de asa-zisa presa “Q”.

Tot mai multe stiri mediafax, abia cosmetizate (cu un continut 80% identic in toate cotidienele si saptamanalele), tot mai multa opinie violenta (nu spun pamflet, pentru ca prea putini au condei pentru asta), tot mai multa dezinformare, anchete-lisaj si manipulare. Nu e caracteristic doar presei scrise, ci si televiziunii. Dar televiziunea are cel putin avantajul de a fi gratuita. Daca pentru cititor/spectator/consumator de informatie singura varianta e de a fi dezinformat, cel putin sa primeasca “dezinformatia” pe gratis.

Falsele stiri, falsele evenimente, falsele probe prind intr-o prima instanta, pot chiar sa determine atitudini politice, dar cel care le-a lansat plateste in cele din urma. Asta e situatia presei scrise.

Informatia din patru surse a fost inlocuita cu informatia “pe surse”, deci anonima si neverificabila. Accentul pus pe informatii nu tine cont de agenda publicului, ci de aceea a publicatiei.

In practica, codurile deontologice functioneaza exact pe dos. Viata privata? – e mult mai savuroasa decat cea publica! Adevarul? – e o simpla fictiune, falsificabila, filosofii au dovedit-o! Minori legati de infractiuni? – poate nu e tocmai kusher sa prezinti asa ceva, dar publicul cere. Amanuntele morbide? – la fel. Un om e infractor doar cand justitia a spus-o? – cu justitia din Romania asta dureaza ani si nu poti avea atata rabdare. Cand o personalitatea injura sau insulta sau face mishto de o alta personalitate parca nici nu mai e nevoie de raspunsul celeilalte – decat daca si ea raspunde in acelasi limbaj. Nu in ultimul rand: stire fara exprimarea opiniei autorului? – ce e aia? – cine a mai vazut?

Ce vreau sa spun: nu in toate cazurile e vorba 100% de rea-vointa din partea jurnalistilor. In unele cazuri e doar prostie sau ignoranta. La urma urmelor, nici macar jumate din jurnalisti nu au studii de specialitate. Chestia e ca toate astea se aduna si – cu televiziunea gratuita in spate si internetul gratuit in  fata – presa scrisa se scoate singura din joc daca nu e in stare sa-si creeze un loc si o pozitie pe care sa le garanteze prin profesionalism.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.