Regia Autonoma a Ultimului Tramvai

Pe la miezul noptii, cel mai apropiat tramvai care circula este la Viena. Orasul a inchis taraba. Primaria va lasa la mana taximetristilor. De aceea, uneori mai important ca nemurirea sufletului (sau ca declaratiile primului-ministru) este ultimul tramvai.

Molima

Este 10 si 12 minute PM ca goniti de o molima, muncitorii au iesit pe poarta fabricii. In mai putin de 6 minute, intreprinderea s-a golit. Un tramvai ca un marfar vine trepidand pe sine, incarcat cu intreprinderea de mai inainte. Forta de munca se inghesuie, bombeu peste bombeu, in cutia de conserva. Deti graficul arata ca mai e o ora pana la ultimul tramvai, de fapt acesta este ultimul tramvai. Dupa aceea, Dumnezeu cu mila! Sunt si motive obiective: daca dimineata, conform graficului, un depou (precum cel din Militari) scoate pe traseu 82 de vagoane (41 de garnituri) ce deservesc patru linii (8, 35, 42 si 47) la ora 20 mai raman 62 de vagoane, iar la 23, doar 48 (teoretic 24 de tramvaie). Dintre acestea, cele mai multe si-au descoperit defecte, reale sau subiective, si s-au retras la garaj. Manipulantii spun atunci ca “au bagat mortaul in groapa”, iar conducerea RATB nu are nici un cuvant, dat fiind ca mai toate “batranele” au depasit de mult limita de casare.Cercrile vicioase se tot inlantuie si, in tot acest timp, lungul drum de la serviciu spre casa este o goana contra cronometru.

Dupa tramvaiul cel clocotind de lume, mai vine uneori cate unul, pentru muncitorii intarziati, betivi si ratacitii cartierelor. Liviu Palin a prins ca prin minune, cum sespune, ultimul tren. Impreuna cu colegul sau de munca, Mihai, abia aici, pe ultimele locuri din spate, isi gaseste ragazul sa dea gata butelia de vodka strong si tigara aprinsa din statie. Fumeaza pe sub mana, ca pustiul lui de varsta scolii, insa de baut bea haiduceste, in vazul tuturor, cu un zambet umed pe care si-l sterge cu dosul palmei. “Ei, acu’, zice el, si daca nu-l prindeam, ma duceam pa jos. Nu-s decat v’o patru statii, da’ pe scurtatura e mai putin”. Distantele si timpul au alte dimensiuni la 11 noaptea. Alaturi de Liviu, dar pe partea cealalta, un barbat mai puriu, cu sotia si o copila, se intoarce de la cumnata sa. Si el este de aceeasi parere, ca trei-patru kilometri nici nu-i mult, de la Industriilor la Lujerului, au mai facut ei drumul asta si n-au murit nici o data. “In plus, spune, uite, nici nu mai ploua!” Revenind la Livi, acum se considera un om fericit. Nu e vorba de ochii lichizi care ii aluneca prin cap, vorba e ca s-a mutat mai langa fabrica. “Inainte stateam in Colentina. Cand scapam, alergam repede in 336 si-l luam pan’ la cap, in Rosetti. De-acolo o luam la fuga pana-n Mosilor. Daca aveam noroc mai dadeam peste un 21 sau un 66, da’ nici nu mai stiu de cate ori m-am dus pe jos de-acolo. Daca e sa ai unu’ singur sa te duca pan-acasa, mai e cum mai e, da’ sa le-nnozi e moarte de om…”

Teroristii

Nu exista sofer de autobuz sau manipulant de tramvai care sa n aiba cel putin un story in care a fost agresat de calatori. “O zi normala, zice Irina Nedel, port-parolul RATB, ne costa minimm zece geamuri. De scaune rupte nici nu mai vorbim”. “La noi tot mai e cum mai e, spune si Stefan Popescu, manipulant pe linia lui 8, si mie mi-a pus tiganii bolovani pe linii sa opresc, au facut scandal, unu’ odata s-a pisat in vagon, da’ crima e pe linia lu’ 29. Acolo sunt baieti de baieti, sunt deturnari de tramvai mai dese ca alea de avion. Vin aia si-i zic manipulantului: <<La ora cutare esti aici si ma iei>> sau <<Opreste, ma, si asteapta-ma! Sa nu te prind ca pleci cat beau eu o bere, ca dupa aia te prind eu>>”. Vandalismul este si una dintre justificarile pe care le foloseste conducerea RATB pentru a motiva suprimarea transportului publicde noapte. Seful serviciului Exploatare si Miscare, ing. N. Stoia, mai argumenteaza: “In actualele conditii de criza si lipsa de fonduri, societatea nu-si permite sa cheltuiasca ineficient banul public pentru cativa calatori care se inregistreaza noaptea iar regia, la nivelul actualei dotari si a posibilitatilor financiare limitate, nu poate reduce parcul de zi cu 20-30 de autobuze care ar fi necesare asigurarii transportului public de noapte”. In lipsa banilor si potentei, Bucurestiul ramane la mana taximetristilor, care trebuie si ei sa traiasca. Si iata cum, la teanul de argumente, se mai adauga unul; multi responsabili din Primarie si din RATB au propria firma de taxi. Este si cazul directorului sectiei Transporturi din Primaria Mare care, vorba lui: “Am si eu o masina cu un sofer angajat, nu ma compar cu marile companii”.

Organizat pentr prima data la 1 iulie 1966, pe 21 de trasee marcate cu litere de la A la V, cu 50 de autobuze si 8 vagoane de tramvai, transportul public comun a fost suspendat la 1 iulie 1986, prelunginduse in schimb programul liniilir de maxi-taxi pana in jurul orei 1.00-1.30. Ca urmare a numeroaselor cereri, in 20.04.1990 a fost reanfiintat traseul de noapte pe 25 de directii u 28 de autobuze si punct terminus in Piata Unirii. In urma unui trafi deosebit de redus, liniile de noapte au fost suspendate in noiembrie 1991. “Calatoriile de noapte, spun rapoartele RATB scazusera la 1000-1100 pe noapte in anul 1991. Dintre acestea, 39% din calatorii au fost platite, iar 61% din calatorii efectuate de personalul de miscare si control RATB”. Din fericire pentru blatisti, astazi “personalul de control”, nasii, nu mai circula dupa ora 20.00, cand se inchid casele de bilete. Program au pana la ultima cursa, dar isi fac norma de amenzi si s-au retas. Din punctul asta de vedere, calatori ultimului tramvai nu au a se teme, nu le cere nimeni cotizatiie daca nu au bilet. Si totusi: “La ora asta, (22.45), spune Popescu Ioana, soferii nu opres in statii decat daca fluturi o bancnota in fata lor. Eu lucrez in trei schimburi de 27 de ani, asa ca stiu bine problema si am intotdeauna la mine o asemenea h3rtie pregatita pentru zile negre. La ora asta, abonamentele, ti se spune, nu mai sunt valabile”.

Cel mai tare taxi

110 este renumit printre bucuresteni ca fiind autobuzul fantoma; Il vezi o data pe luna, apare cand nici nu te astepti, gol sau aproape gol, si dispare te si intrebi unde. Intr-o noapte, la Gara de Nord, am prins un asemenea autobuz. Soferul era cu o draguta. M-a privit inciudat, dar n-a indraznit sa-mi zica sa cobor. M-a intrebat in schimb unde stau, a inchis usile si ataiat-o pe scurtaturi, pacalind statie cu statie. M-a dus direct acasa. Asa am calatoit cu cel mai tare taxi din Europa: ditamai DAF-ul. Ce Mercedes? ce limuzina?…

Dar, una peste alta, dreptate (sau nedreptate) este si in tabara calatorilor, mai mlt afumati si vandali la ultima ora a zilei, si in tabara conducatorilor de vehicule, romanasi de-ai nostri, de graba dornici a se cara acasa si, de ce nu, sa prinda ultimul tramvai care se retrage catre zona de domiciliu. Altfel ar fi aratat un reportaj facut cu nemti, care ar fi executat pana si penultimul traseu din foaie si s-ar fi retras dupa grafic, cu masinile de serviciu, la ora 1.30, dupa verifivarea fiecarui vehicul in parte, nu la 12.15 cum se intampla. Dar, la urma urmelor, nu suntem roboti si o ora de somn valoreaza mult pentru cine nu e robot.

In vagonul de serviciu, cel cu “Se retrage la depou”, isi mai gaseste loc si cate un ne-reatebist daca e imbracat curat, nu pare beat si in niciun caz nu e tigan. La mijloc nu e nici un fel de discriminare, conducatori acestei super-ultime curse pur si simplu nu vor necazuri. Ajunsi la capatul-capat, “pilotii” mai stau sa mai bea o tigara si apoi isi vad de ale lor. “Tanti, tanti!”, face un copil spre dispecerul de capat din Zetarilor, care are ca atributii controlul din toate punctele de vedere al conducatorilor de vehicule, “tanti, un sofer a vandut motorina!” “Fugi, ma, de-aci cu prostiile”, ii raspunde vigilenta femeia. “Nu, tanti”, se incapataneaza pustiul stahanovist, “l-am vazut eu’. ” Ti s-a parut”, contracareaza femeia. “Nu, tanti, era 2599…”. “Ia mai termina ma cu prostiile, il ia la rost un sofer sferoid de pe 139 si ii da una, tac’tu nu face la fel?” Imaginea RATB a fost salvata.

Radiografia

O calatorie cu ultimul tramvai tine de zanele bune si de norocul pe care ti l-au ursit. Dar, daca ai noroc, o calatorie de la un capat la celalalt este cel mai bun rezumat care se poate face unui oras. La capat, in zona industriala, urca muncitorii intarziati, cu urme de sapun in par datorita dusului prost si iute. In primul cartier urca tineri in retragere, ori cu prietena, ori cu sticla. Daca sunt cu tovarasa, sunt discreti si atenti, daca usnt cu sticla sunt volubilii si “fiare”, dar de fapt se tem de scandal. La doua-trei statii se preda stafeta. Aceeasi cinci-zece oameni se schimba intre ei, mai mult fetele decat genul. Din cand in cand urca si cate o familie, inapoi spre casa, din vizite, de la rude. lipsesc total obisnuitii transportului de noapte din filmele americane: studenti care sa se intoarca de la bibliotecele de noapte (dar biblioteci deschise noapte numai in filmele americane gasesti), tineri impecabili care au lucrat pana tarziu la un proiect (tinerii din Romania nu au nevoie de proiecte), oameni din middle-class care au luat masa in oras (la noi carciumi gasesti langa blocul tau, in orice cartier). Cat priveste RATB, acesteia nici nu stii cum sa i te adresezi: ca unei societati comerciale, cu care discuti numai in termeni de rentabilitate, sau ca unui serviciu comunal, caruia sa-i ceri sa nu te lase, ca ai nevoie de el. Oricum, de platit il platim de doua ori, si prin bilet, si prin buget.

2 thoughts on “Regia Autonoma a Ultimului Tramvai”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.