Prin cenusa imperiilor

Revista Cultura va publica in numarul viitor un dosar despre imperialism si raportul acestui concept cu lumea moderna. Intrucat am avut un oarecare rol in alegerea acestei teme de dezbatere, mi s-a solicitat si mie un raspuns. Ma asteptam sa fie dificil, pentru ca este atata istorie, atata propoaganda si atat moloz ideologic incat punctele de privire pot fi nelimitate – iar realitatile sunt sensibile. Marea problema era aceea ca – in doar 5000 de semne – sa spui ce conteaza, ce impact are si sa nu fii reductionist. Sunt cateva carti clasice care trateaza chestiunea, toate de mai multe sute de pagini, dar si ele s-au simtit nevoite (sau si-au creat nevoia) sa fie reductioniste. Si eu am fost reductionist si profit de acest blog pentru a face unele completari si precizari.

Imperialismul e un concept comunist, legat cel mai puternic de Lenin si Trotchi. Prin ei a diseminat in tot blocul socialist si a starnit ceva replici si in sfera socialismului occidental, anticolonialist. Termenul era folosit pentru a desemna toate realitatile legate de comertul international, interdependenta politica si economica, pozitia unor state de a fi mai independente decat alte state independente, exportul de moduri de viata si cel al modelelor culturale. Facand trimitere la un etalon de putere discretionara – imperiul – termenul era mult mai puternic decat alti posibili substituti ai sai, precum colonialism si globalizare, pe care ii si inlocuieste la adversarii curentelor transnationale. Astfel, chiar daca multi dintre autori vorbesc strict de realitati coloniale sau postcoloniale, ei folosesc “imperialism” pentru ca li se pare mai repulsiv.

Actualitatea termenului pare sa fie intr-un plin proces de adaptare: manifestantii care ies in strada pentru a obstructiona diverse reuniuni mondiale protesteaza azi impotriva globalizarii. Distingem asadar trei abordari radicale (care corespund in parte si unor faze istorice) ale fenomenului transnational si ale impactului sau in diferite modele politice: imperialism, colonialism si globalizm.

In primul rand imperialismul. Nici unul dintre autorii care trateaza tema nu pune accent pe Roma antica sau pe Egiptul faraonic, ci pe era industriala. Fenomenul intereseaza asadar din epoca in care a devenit mondial, pe de o parte, iar pe de alta parte din perioada cand a capatat un termen de opozitie, acela de stat national si suveran.

In raspunsul dat pentru revista Cultura concluzionam, urmandu-l pe Eric Wolf, ca imperialismul este modalitatea prin care statele se implica efectiv, cu structura statala, in activitatea economica si politica a altor state, dominate sau colonii. “Economia cu steag”, spune Wolf, “Respublica in machina” am spus eu pentru a accentua o anume imanenta a fenomenului trans-etatist. Pe de alta parte – si modelul care i se opune, cel de stat national – are, sau avea pe timpul lui Lenin si al succesorilor lui, aceeasi imanenta, poate una mult mai mare, a statului in treburile economice. Comunismul pur si simplu asta a fost. Si aici vorbesc doar la nivel teoretic, asa cum se vede din diversele studii programatice: realitatea a fost mult mai dura.

Imperialismul e definit astfel ca “statul care contureaza ecoonomia” numai pentru a-l separa de globalizare. In fenomenul condamnat azi prin diverse piete din lume sunt contestate “transnationalele”, companiile care au ajuns mai puternice si mai organizate decat unele dintre state. Imaginati-va o lume in care exista 1000 de Companii ale Indiilor de Est. Daca asta ar fi lumea de azi, prin paralela, protestatarii n-ar avea nimic azi cu imperiul britanic, ci doar cu mia de guvernatori-viceregi care conduc aceste industrii.

voi reveni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.