Manastirea Turnu

Mai putin de un kilometru desparte manastirea Turnu de Cozia, dar distanta, care include si latimea Oltului, este suficienta pentru a crea un val de ignoranta si uitare. Asta in ciuda faptului ca, din punctul de vedere al activitatii monahale, Turnu este o manastire deosebit de activa.

A fost infiintata de doi calugari plecati de la Cozia pentru a gasi linistea pe celalalt versant al muntelui, in gura unei vai scurte, abrupte, naprasnice. Mas, cum se zicea atunci, hotel, cum se spune acum, si-au gasit pe stanca sura a muntelui, in care si-au cioplit, probabil in cativa ani de munca, o chilie care impresioneaza si azi, putin afumata, cu peretii scrijeliti de uneltele de mana cu care a fost scobita intreaga constructie de cativa metri cubi. Printre dintii de dalta care isi pastreaza amprenta pe toti peretii chiliei, chiar si dupa atatea sute de ani, ramane o icoana abia scrijelita-n perete, cu mult mai multa mila decat in manuirea daltei la fabricarea peretilor insisi.

In jurul chiliei s-a strans treptat manastire si cei doi calugari, care au raposat dupa 20 de ani marcati de juramantul tacerii, au fost inlocuiti de generatii multe, nu prea vorbarete nici una, iar chilia sculptata in munte a lasat loc altor locuinte si altor locuri de inchinaciune. Ea a ramas acum doar ca aducere aminte pentru monahii de azi si loc de minunare pentru turistii rar rataciti pe aici.

Trei sunt bisericile de care dispune astazi manastirea, desi nu are un numar prea mare de locatari. Una dintre ele, cea mai recenta, este una care intriga, fiind amenajata intr-o sala de mese la parterul unei cladiri ale carei nivele superioare fac loc economatului si unor incaperi de locuit. Acest plasament inedit al bisericii, cu locuinte si camere deasupra altarului, creaza nedumerire, iar preotii dau doar explicatii confuze despre motivele care au stat la baza unei asemenea decizii. Cert este ca aceasta biserica trapeza este si cea in care se fac de regula slujbele, cu pictura ei noua si stralucitoare, cu sfinti pictati in culori care aduc aminte de realismul socialist.

Izolarea manastirii Turnu a fost data de inaccesibilitatea ei. Pe celalalt mal al Oltului, fata de Cozia si de drumul ce trece in Transilvania, in cheile Oltului, chiar vizavi de viaduct, timp de secole nici un drum de pamant nu lega biserica de lume. Singurul drum era peste apa. Nici acum soseaua sa nu e prea mare, in parte doar un drum pietruit. Dar accesul se face acum, dupa amenajarea Oltului, pe soseaua care trece peste barajul de la Cozia, pe langa vechiul castru roman Arutela. Ruinele acestuia, reconstruite dupa inundarea locatiei originale de marile lucrari hidrotehnice, sunt vizibile in drumul spre Turnu, dar si de peste soseaua catre Sibiu. Arutela este insa un loc in care, ca si la Turnu, turistii opresc doar din greseala.

Oltul reuseste astfel sa pastreze chiar si pe cea mai frumoasa si mai cunoscuta parte a cursului sau, locuri inedite si drumuri secrete, secole si milenii de coabitare cu omul a caror spectaculozitate si al caror har peisagistic le pastreaza ca pe lucruri intime, ferite de coloana aproape nesfarsita de automobile si autotrenuri pe care o priveste curgand pe langa el.

Nicu Ilie

Articol publicat in ciclul “Romania secreta” in revista Turism Club

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.