Cum s-au aliat hipsterii cu radicalismul religios pentru a genera o mișcare antivaccinistă

Despre neîncrederea în științe trebuie făcută o discuție specială. În primul rând, oamenii de știință au, fundamental, o atitudine circumspectă față de oricare dintre descoperirile științei. Atitudinea pozitivistă în asta constă – în ideea că oricare dintre adevăruri se poate dovedi fals la o analiză mai atentă, după colectarea de noi date sau după schimbarea unei paradigme. Spre deosebire de această atitudine, care se bazează pe date, argument, logică și gândire critică, există și un alt val de neîncredere în științe – unul bazat pe ignoranță și obscurantism. Pentru acest curent de gândire nu contează niciun argument dacă el contrazice convingerea deja formată.

Pe lângă asemenea ipoteze, mai există o alta, tot mai sesizabilă și care la un moment va primi un nume grecesc. Cum ar fi astathmetofobia. Frica de instabil, incert, imponderabil, volatil, imprevizibil. Miile de mari și mici schimbări ale lumii noastre – de la tehnologii la relații socio-economice, de la device-uri la fizica fundamentală și la cosmogonii, de la cuvinte și fonduri lexicale la legi și norme – au provocat un șir nesfârșit de crize cognitive, iar mulți consideră adaptarea, la toate acestea sau la fiecare în parte, ca fiind mult prea solicitantă și prea costisitoare. Crizele economice, apărute cu mare forță în anii din urmă și globalizate, au dat un chip concret acestor schimbări amenințătoare. Pandemia s-a adăugat peste toate acestea. În România încă vorbim de reforme strict necesare, de reforme întârziate, de nevoia de reformă. Nu facem decât, cu toată amenda metaforei, să răsucim cuțitul în rană pentru toate aceste categorii de populație, împinse să trăiască în volatil și impredictibil, pe termen nedefinit, până la epuizare. Pandemia a accelerat implementarea unor schimbări, cum ar fi digitalizarea; iar gradul mare de improvizație datorat acestei accelerări a dus la rezultate submediocre, cum sunt cele din învățământul online, și a accentuat și mai mult frica de instabil și de nou. Respingerea vaccinului și a regulilor sanitare, negarea pandemiei și a gravității ei sunt, cel mai probabil, nu un obiectiv în sine, ci o expresie a unei atitudini antipozitiviste, antiștiințifice, provocată de faptul că toate schimbările sunt originate în cunoașterea științifică. Chiar dacă multe dintre tehnologii sunt larg adoptate și au devenit de nerefuzat, ceea ce împiedică un luddism de stil vechi, tocmai acel spirit pozitivist din care provine întreg valul schimbărilor este cel care provoacă fobia socială a momentului. Vaccinul este efigia acestui spirit. 

articolul complet