Exploatarea gazelor din rezervele nou-descoperite la Marea Neagră este întârziată de actuala formă a legii offshore, adoptată în 2019 în Parlamentul României, care stabilește prețuri maximale pentru vânzarea cu amănuntul și cote foarte mari pentru consumul intern, în condițiile în care România nu mai are o industrie chimică aptă să valorifice aceste resurse. Cadrul legislativ actual limitează amortizările, impunând eșalonarea lor pe un termen foarte lung, iar investitorii capabili să valorifice aceste resurse au la dispoziție investiții mult mai profitabile și mai flexibile în alte bazine.
Mai mult, unele companii, precum Exxon, intenționează să cedeze licența de la Marea Neagră din motive care țin de strategia pe termen mediu a companiei și mai puțin de incidența politică a cadrului legislativ din România.
Harta de mai sus, preluată de la https://globuc.com/news/black-sea-offshore-projects/ prezintă câmpurile și licențele de exploatare din 2019. OMV Petrom deține singur sau în asociere licența pentru câmpurile Neptun Platforma continentală (Shallow), Neptun Adâncime (Deep) și Histria. A renunțat la platforma Midia Deep pe care o preluase de la Sterling, iar în prezent parcela este nealocată. Petromar, specializat în transport de hidrocarburi, deține câmpurile Cobălcescu și Muridava. Lukoil are participări în platformele Rapsodia și Trident, unde este asociat cu Romgaz. Black Sea Oil&Gas, partener cu Transgaz pentru transport și distribuție, deține parcelele Midia și Pelican (câte două treimi din proiect), care urmează să fie primele date în exploatare, și are participații la platforma Luceafărul. Alte companii care mai dețin licențe la Marea Neagră sunt Petro Ventures Europe, Panatlantic Petroleum, Gas Plus.
Lasă un răspuns