Tag Archives: manastirea cocos

Manastirea Saon (Tulcea)

Înfiinţată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic – Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul „Înălţarea Domnului” şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului. Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin în 1957. Picturile murale îi redau pe Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Ştefan, Sf. Gheorghe, Sf. Prooroc Daniil, Sf. Trifon, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Zosima, Sf. Varvara, Sf. Paraschiva, Sf. Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sf. Prooroc Ilie şi Sf. Prooroc Ilie hrănit de corb. În timpul stareţului Filimon (1889 – 1905), schitul a fost distrus de un incendiu, doar biserica ramânând neatinsă de flăcări. În anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu trece temporar schitul sub administrarea Mănăstirii Cocoş. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon pune temelia bisericii noi cu hramul “Acoperamântul Maicii Domnului” zidită din cărămidă şi piatră, cu trei turle. În 1916 Saonul redevine de sine stătător, iar în 1930 se transformă în mănăstire de maici. Primul război mondial şi cutremurul din 1940, când turlele s-au prăbuşit, au întrerupt lucrările de construcţie. După anul 1956, în timpul P.S. Episcop Chesarie Păunescu s-au reconstruit turlele şi a fost executată pictura bisericească. În anul 1959 a fost săvârşită slujba de sfinţire, lăcaşul fiind redat cultului. În acelaşi an, mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist, bunurile fiind trecute sub administraţia Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, pentru ca în 1972 să se înfiinţeze ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos Galaţi. Prin grija IPS Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, redevine mănăstire de sine stătătoare în anul 1990. (cf Cj Tulcea)

Manastirea Cocos (Tulcea)

Mănăstirea Cocoş, situată la  a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români veniţi de la Muntele Athos:  Visarion (fost ieromonah la Mănăstirea Neamţ), Gherontie şi Isaiia, pe spezele mocanulu transhumant Nicolae Hagi Ghiţă Poenaru. Prima biserică a mănăstirii a fost reparată în 1842 şi 1846 şi s-a păstrat până în 1910 când a fost demolată pentru a se putea construi biserica actuală. În 1853 s-a construit o a doua biserică, de dimensiuni mai mari decât prima, cu hramul „Sf. Treime”. Şi aceasta a fost demolată în primăvara anului 1911 pentru a face loc noului lăcaş. Actuala biserică s-a construit între anii 1911-1913 după planurile arhitectului Toma Dobrescu. Pictura a fost executată între anii 1913-1916 de către italianul F. de Biasse, cu excepţia pridvorului pictat de iconograful local Geo Cardaş. Turnul-clopotniţă de la intrarea în mănăstire a fost ridicat între anii 1864-1883. Corpul estic de chilii a fost construit începând cu 1905, iar între anii 1910-1911 s-a ridicat corpul de nord (unde se află în prezent muzeul mănăstirii). Între 1926-1929 se construieşte corpul de chilii din dreapta turnului-clopotniţă. Mănăstirea a fost afectată puternic de cutremurul din 1940 şi de incendiul din iulie 1947 (când a ars clopotniţa şi s-au topit clopotele) şi restaurată între 1954-1956 şi 1957-1959.
Mănăstirea Cocoş  are o colecţie importantă de carte de cult, adunată din toate parohiile judeţului Tulcea.