Tag Archives: judetul vaslui

Turism religios in judetul Vaslui

Principalele lacase de cult din Vaslui sunt mãnãstirile Fâstâci, Moreni, Floresti si bisericile de lemn din Pârvesti, Lipovãt, Giurcani, Ivãnesti, Dragomiresti. Mãnãstirea Fâstâci, din comuna Delesti, la 20 de kilometri de Vaslui, a fost realizatã în stil baroc monumental, în 1721, de domnitorul Constantin Racovitã Cehan. Biserica este înconjuratã de case ecumenice si de un zid. Mãnãstirea Moreni, la 10 kilometri de Vaslui, adãposteste moastele sfintilor Tarahie, Prov si Andronic, aduse de la Ierusalim în 1996.

Printre cele mai impresionante lãcasuri de cult figureazã bisericile de lemn de pe Valea Racovei, între Vaslui si Mãlinesti. Aici, astfel de biserici au fost înãltate aproape în fiecare localitate. Dintre ele se evidentiazã Biserica Sf. Nicolae – Gologofta, din Ivãnesti, care a fost construitã din stejar, pe temelie de piatrã, având catapeteasma pictatã. Schitul de lemn Sf. Voievozi, din Mãlinesti-Gârceni, are o turlã zveltã si elegantã si se aflã într-o zonã care a cunoscut, dupã 1999, un reviriment al vietii monahale, aici fiind ridicate multe lãcasuri noi de cult. Bisericile de lemn din Valea Racovei întrunesc o serie de caracteristici: sunt asezate pe „tãlpoaie“ de lemn sau pietre mari de râu, bârnele sunt prinse în „chiotori“, „coadã de rândunicã“, cuie „tigãnesti“ (forjate). Acoperisurile în patru ape, cu coamã lungã, erau, de regulã, din sindrilã.

Manastirea Floresti (Vaslui)

Mãnãstirea Floresti este unul dintre cele mai importante asezãminte monahale din judet si are hramul Sf. Ilie. În momentul de fatã, mãnãstirea, ctitoritã la 1590, pe locul unui lãcas de cult din lemn, din vremea lui Stefan cel Mare, este restauratã cu fonduri de la institutiile europene si mondiale. În 1806 mãnãstirea a fost închinatã unui lãcas de la muntele Athos, Esfigmenul.

Centrul balnear Ghermanesti (jud. Vaslui)

Judetul Vaslui dispune de un centru balnear la Ghermãnesti, situat la aproximativ 25 de kilometri de Husi, care capteazã apa de la izvoarele minerale sulfuroase aflate în apropiere. Apele de la Ghermãnesti sunt indicate pentru tratarea diferitelor afectiuni, cum ar fi cele ale aparatului locomotor (reumatism degenerativ-artrite, artroze, spondilite), afectiuni ginecologice, gastrointestinale (gastrite, colite cronice, afectiuni biliare), boli de nutritie (diabet simplu). Întregul centru necesitã investitii în renovare, în plantarea unei perdele arboricole de protectie contra vânturilor pe cornisa unde se aflã clãdirea, precum si în amenajarea unor spatii pentru hidro-termoterapie, helioterapie (pe verandã si în parc), kinetoterapie si electroterapie. Printr-un parteneriat public-privat, la Ghermãnesti poate fi creatã o statiune balnearã profitabilã.

Unitatea [medicala] a fost construită în 1912, când au fost descoperite puțuri cu ape sulfuroase, clorurate, iodo-bromurate, sodice-magneziene, folositoare pentru multe afecțiuni. Pe vremuri, sătenii din zonă erau cei mai fericiți. Aveau un remediu pentru o multitudine de afecțiuni la doar câțiva pași de casă. Regele Carol I a fost cel care a decis că acest potențial trebuie valorificat și a construit spitalul care îi poartă numele. Au urmat ani buni în care mii de persoane din toate zonele țării veneau la Ghermănești pentru a se trata. În anul 1999, s-a constatat că, din punct de vedere calitativ, apele minerale de la Ghermănești sunt superioare celor de la Băile Herculane.  (cf. Obiectiv de Vaslui)

Manastirea Bujoreni / Schitul Magaru (Vaslui)

Manastirea Bujoreni este un lacas de cult ortodox situat in comuna Zorleni din judetul Vaslui.
In trecut denumita “Schitul Magaru”, manastirea a fost pentru prima data atestata documentar la data de 27 martie 1602.

Legenda schitului Mãgaru – Legenda spune cã acest schit a fost ridicat în secolul al XVI-lea pe mosia Zorleni, pe vremea boierului Bujoreanu, când se aduceau pãstori strãini. Acestia aveau grijã de oi, dar si de mãgari. Într-una din zile, un mãgar a dispãrut; a fost gãsit în pãdure, lângã rãdãcina unui stejar mare, câteva zile mai târziu. Disparitia s-a repetat trei ani la rând, mãgarul fiind gãsit de fiecare datã în acelasi loc. Povestea spune cã în cel de-al treilea an, mãgarul stãtea lângã stejar, în fata a trei lumini. Considerând prezenta luminilor si repetarea locului disparitiei un semn divin, stãpânul turmei a hotãrât sã ridice o bisericã în acel loc, folosind lemnul stejarului. Ulterior, în 1840, pe locul schitului a fost ridicatã mãnãstirea Bujoreni.

Husi – obiective turistice

Înconjurat de podgorii mult apreciate de Dimitrie Cantemir, oraşul Huşi este un centru viticol de tradiţie şi, totodatã, sediul unei vechi episcopii şi al unor Curţi Domneşti din secolul al XV-lea, ale cãror fundaţii şi biserici au fost scoase la luminã în 1964, în urma sãpãturilor arheologice. Poate fi admirat Palatul Episcopal, construit de Ieremia Movilã în 1595, care gãzduieşte astãzi un excepţional muzeu de artã religioasã şi carte veche. Biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, catedrala episcopalã din Huşi, a fost înãlţatã în 1495 de Ştefan cel Mare, domnitorul care a clãdit zeci de mãnãstiri şi biserici, ca mulţumire adusã Domnului pentru victoriile sale în rãzboaie. Meritã vizitate Muzeul Huşi, cu secţiile sale de arheologie şi etnografie, şi Liceul agricol cu profil viticol, una dintre cele mai vechi şi mai prestigioase instituţii de acest gen din ţarã. Liceul deţine vinoteci valoroase, un muzeu de profil şi poate organiza seri de degustãri de vinuri pentru specialişti şi turişti. Vinoteca a fost iniţial înfiinţatã în 1909, dar distrusã de al doilea rãzboi mondial. Actuala colecţie de vinuri, care numãrã 22.000 de sticle, dateazã din 1949 şi conţine soiuri reprezentative ale podgoriei Huşi, dar şi din alte pãrţi ale României şi chiar din strãinãtate. Muzeul din Huşi gãzduieşte colecţii importante de arheologie, istorie şi etnografie. Alãturi de piese de ceramicã, unelte de piatrã, bronz şi fier, se aflã şi podoabe de aur şi argint, colecţii de ţesãturi şi instrumente folosite de-a lungul timpului pentru fabricarea vinului. Pentru cã în istoria Huşilor cartea a jucat un rol esenţial, nu putem sã nu amintim, printre aşezãmintele de culturã, şi Biblioteca „Mihai Ralea“.
La 12 kilometri de oraşul Huşi, pe drumul ce duce spre punctul de frontierã Albiţa, se aflã misterioasa Movilã a Rãbâiei, despre care domnitorul Dimitrie Cantemir scria cã ar fi mormântul unei regine a sciţilor. Ridicatã de mâna omului, având un diametru de peste un kilometru şi fiind înconjuratã de un val de pãmânt, Movila Rãbâiei a suscitat interesul multor cãlãtori strãini care au trecut prin zonã. Din pãcate, pânã în prezent nu au fost realizate sãpãturi arheologice sistematice, ci numai sondaje. În 1975 au fost semnalate blocuri de piatrã dispuse circular în jurul movilei, la distanţe egale între ele, ceea ce pare a indica existenţa unui mormânt regal, ridicat în secolele V-III î.H., aşa cum a presupus Dimitrie Cantemir.