Tag Archives: delta dunarii

Parcul National Muntii Macinului (Tulcea)

Munţii Măcinului se încadrează altitudinal între 7 şi 467 m, reprezentând zona cea mai înaltă a Podişului Dobrogean, fiind situaţi în apropierea limitelor vestice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Situaţi într-un climat moderat-continental, sunt caracterizaţi prin temperaturi medii anuale între 10,8 grade C şi 9 grade C, respectiv precipitaţii între 480,4 mm şi 600 mm, fiind cei mai arizi munţi din România.

Parcul Naţional ocupă zona centrală cea mai înaltă a Munţilor Măcin, cuprinzând cea mai mare parte din culmea principală (cunoscută sub denumirea de Culmea Măcinului), precum şi o culme secundară a acestora, respectiv Culmea Pricopanului. Este situat pe teritoriul administrativ al localităţilor: Măcin, Greci (situate în vestul parcului) comuna Cerna (amplasată în vestul şi sud-vestul parcului), comunele Hamcearca şi Luncaviţa (situate în estul acestuia) precum şi Jijila (situată în partea de nord).

Parcul Naţional Munţii Măcinului se întinde pe o suprafaţă de 11.321 ha, din care 3.651 ha reprezintă zonele strict protejate, zonele tampon totalizând 7.670 ha. Astfel, aceasta reprezintă cea mai întinsă suprafaţă disponibilă în prezent, în care se urmăreşte conservarea unui număr maxim de specii, indivizi din fiecare populaţie, clase de vârsta pentru plante şi resurse de hrană, în special pentru prădători. Aceasta ar putea permite persistenţa pe termen lung a ansamblului florei şi faunei, prin evitarea creşterii ratelor de dispariţie datorită fragmentării. Cele mai întinse şi compacte zone strict protejate se află pe rama vestică a culmii Măcinului în zona comunei Greci. Pe suprafeţe ceva mai reduse acestea se regăsesc şi în zona celor mai înalte vârfuri ale Culmii Pricopanului şi în zona Rezervaţiei Valea Fagilor din partea nord-vestică a Culmii Măcinului. În sudul şi mai ales în estul parcului, zonele strict protejate ocupă suprafeţe mai restrânse, având un caracter fragmentat datorită faptului că acestea sunt reprezentate îndeosebi prin pajişti situate pe culmile stâncoase.Ca morfologie, Dobrogea de Nord prezintă relief tipic de peneplena, având ca element caracteristic Munţii Măcinului, erodaţi, rămaşi ca un rudiment al sistemului cutat hercinic. Cota maximă este 458 m în masivul Greci.Reţeaua hidrografică este foarte săracă. Văile sunt foarte largi, unele având numai temporar apă. Produsele de eroziune sunt transportate foarte puţin până la baza pantei şi sunt numai parţial antrenate în lungul unor văi cu apă. Văile largi sunt acoperite cu o cuvertură groasă de depozite loessoide şi deluvial-proluviale, care maschează depozitele mai vechi. Din această cauză, deschiderile se găsesc numai pe crestele dealurilor sau în lungul versanţilor abrupţi.

http://www.parcmacin.ro/

Fosta catedrala din Sulina

Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae”, fostă catedrală , Sulina

Biserica ortodoxă Sf. Nicolae era cunoscută drept Catedrală, fiind prevăzută cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credincioşii bisericii ortodoxe romane şi-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae – patronul marinarilor – în anul 1866, alături de altă biserică veche de lemn pe care, la punerea în funcţiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane şi cărti de ritual.

Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spaţiul respectiv să nu fie călcat de oameni, s-a construit o troiţă monument, având icoana Sf. Nicolae – Hramul bisericii care există şi astăzi. Biserica a fost restaurată în anul 1923 de către Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovată în anul 1956 de către preotul Vasile Andreescu, înmormântat în curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru şi Nicolae.

În biserica ortodoxă Sf. Nicolae nu se mai slujeşte din 05 septembrie 1982, de când a fost sfinţită Biserica Ortodoxă Sfântul Alexandru şi Nicolae, actuala Catedrală.

Plaja din Sulina (Litoralul Marii Negre)

În urma unei investitii recente a Consiliului Judetean Tulcea, plaja Sulina a fost amenajata si modernizata la standarde optime, având în dotare o scena tip amfiteatru, locuri de joaca, dusuri, un punct salvamar, un drum de acces care leaga localitatea de plaja cu o pista de biciclisti din pavele, o alee pietonala din pavele din lemn, o parcare la intrarea pe pod, sase module chiosc – administrativ – comert si spatiu închiriat obiecte de plaja, doua grupuri sanitare de plaja, doua pasarele acvatice amplasate la 50 de metri de la tarm, reteaua de alimentare cu apa potabila, reteaua de canalizare si reteaua de alimentare cu energie electrica în incinta amenajata, banchete din lemn, umbrare acoperite cu stuf, cosuri de gunoi.

Plaja Sulina este cea mai lată porţiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre si are cel mai fin nisip. Este situată la 2 km de oraş, iar în ceea ce priveşte apa mării, din 30 în 30 de metri sunt bancuri de nisip bune, în special pentru copii, evitându-se astfel riscul ca aceştia să meargă la adâncime mai mare dacă nu depăşesc primul banc de nisip. Plaja Sulina este o zonă de importanţă ecologică, deoarece aici se dezvoltă Volbura de nisip, o plantă aflată pe lista roşie a speciilor protejate. Obiectivele turistice te aşteaptă în fiecare zi să-ţi vorbească despre istoria, natura, cultura, tradiţia oraşului.

Biserica Sf. Nicolae construită între 1863-1868 şi refăcută în 1923.

Farul observator (sau Farul Vechi), construit în perioada Comisiei Europene a Dunării, este cel la care s-au realizat filmări pentru filmul “Toate pânzele sus”. Fascinant este faptul că încă mai păstrează inscripţiile celor care au participat la construcţia sa.

Muzeul şi Farul de aterizare a fost construit după înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării prin “Actul public privind navigaţia la Dunăre”, emis la 2 noiembrie 1865 la Galaţi. Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului.

Cimitirul maritim, la ieşirea din oraş, se prezintă ca un ansamblu de trei cimitire: cimitirul creştin, cimitirul musulman şi cimitirul evreiesc. Printre mormintele de ofiţeri şi comandanţi poate fi găsit mormântul Prinţesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza, născută la Istanbul dar care şi-a găsit sfârşitul la Sulina şi mormântul lui William Simpson, omul de încredere al inginerului şef al Comisiei Europene a Dunării.
Sulina deţine statutul de Zonă de Interes Naţional şi în luna iulie a fiecărui an, oraşul găzduieşte Festivalul Concurs Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală Sulina (anul acesta, ediţia a XIV-a).

Casa de Cultură Sulina îşi propune în acest an o serie de manifestări culturale şi educative printre care:

  • “Ziua Dunării”(29.062011);
  • “Cântecele mării”: spectacol-concurs pe malul mării (09.07.2011);
  • “Tulcea Folkest” – festival concurs naţional de muzică folk, ediţia a IV-a (29-30.07.2011);
  • “Serbările Deltei” – festivalul naţional al minorităţilor naţionale, ediţia a XI-a (12-14.08.2011);
  • “Ziua marinei” (15.08.2011);
  • “Tinereţe fără bătrâneţe” – ziua internaţională a seniorilor, spectacol dedicat seniorilor oraşului Sulina (01.10.2011).

Manastirea Stipoc (Schitul Sf. Atanasie din Delta Dunarii)

Mănăstirea Stipoc (Schitul Sfântul Atanasie) este singura mănăstire situată în Delta Dunării, amplasată pe grindul Stipoc, în apropiere de Chilia.

În schit locuiesc acum 9 călugări. Toţi sunt din zona Moldovei. Lăcaşul este alcătuit dintr-o bisericuţă mică din lemn (construită în stil moldovenesc), câteva chilii, trapeza (locul unde se ia masa), iar în spate o grădină şi o mică seră. Pe drumul care se intră în curtea mănăstirii sunt plantate sute de flori.

Lăcaşul este păstorit în rit vechi ortodox.

Traseul Constanta – Ovidiu – Gura Dobrogei – Casian – Istria

Pentru toti cei atrasi de turismul ecologic si cel istoric, traseul format din localitatile Constanta, Ovidiu, Gura Dobrogei, Casian si Istria este unul care ar trebui marcat cu majuscule.

Iar acest lucru se datoreaza faptului ca acest traseu ofera posibilitatea ca, pe langa vizitarea Muzeului si a Cetatii Histria, turistul sa poata cunoaste secretele si specificitatea ecologica a Complexului Lacunar Razelm – Sinoe si a Rezervatiei ornitologice Histria – Sinoe, inclusa in marea Rezervatie Ecologica a Deltei Dunarii

Intre satul Cheia si Comuna Targusor se afla Pestera „Sf. Ioan Cassian“. Pe aceste meleaguri s-a nascut si a trait unul dintre Sfintii Parinti ai Bisericii, Ioan Cassian, despre care se stie ca a intemeiat monahismul in Franta, el fiind, de altfel, inmormantat la Marsilia. Istoricii au stabilit ca pestera a constituit loc de rugaciune pentru comunitatile crestine din secolele IV – X.

Comunitatea italienilor din Delta Dunarii

Demararea lucrărilor de exploatare industrială a graniţelor din Turcoaia şi Greci, la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, a atras contingente însemnate de locuitori din satele din jur dar şi de la distanţe mai mari, inclusiv venirea unor colonii de pietrari italieni, în mai multe etape, începând cu 1870. Cei mai mulţi italieni au locuit în Iacob-Deal, după cum arată statisticile oficiale realizate până în anul 1913. Apogeul l-a reprezentat anul 1910, după care numărul lor a scăzut, cei mai mulţi părăsind România, mai ales înaintea celui de-al doilea război mondial. În 1928, I. Simionescu, vizitând satul Turcoaia, mai găsea o colonie de italieni, redusă numericeşte, dar la fel de interesantă. Cea mai importantă colonie de pietrari italieni, care s-a menţinut până în zilele noas­tre, a fost cea din Greci, urmată de cea din Turcoaia şi mai ales cătunul Iacob-Deal, unde a funcţionat o importantă carieră de granit. Alături de pietrari au venit şi alte categorii de muncitori şi ţărani, care au locuit vremelnic în câteva sate tulcene (în special Cataloi), cultivând pământul, după care, în perioada tulbure dintre cele două războaie mondiale, cei mai mulţi s-au întors în ţara natală.

Italienii din Turcoaia sunt semnalaţi începând cu anul 1897, când au sosit circa 100 familii (302 persoane), cei mai mulţi fiind bărbaţii alungaţi de sărăcia de acasă, care sperau într-un câştig mai rapid, pe pământ străin, departe de familie şi casă. La vremea respectivă, în jurul satului Turcoaia mai exis­tau câteva cătune (Iacob-Deal, Igliţa, Blasova), colonii munci­toreşti, care au avut o viaţă efe­meră, dispărând în timp sau fiind înglobate în vatra satului actual, care s-a extins pe măsura creşterii numărului de locuitori.
Vestimentaţia tradiţională a italienilor este o dovadă a venirii lor dintr-o ţară în care industria textilă era puternic dezvoltată, astfel încât materialele pentru îmbrăcăminte erau, deja, la acea dată, sfârşitul secolului al XX-lea, procurate din comerţ. Distingem vesta (la bărbaţi), fustele lungi, negre, basmalele (la femei). Bărbaţii nu ieşeau pe stradă fără pălărie, iar la petreceri nu le lipseau gulerele tari şi papioanele. Femeile purtau „balcana” (rochii lungi şi înfoiate cu mâneci încreţite pe umeri) sau „gonere” (fuste de stofă de culoare închisă, croite în mulţi clini, lungi şi ample, tivite cu alice de oţel ca să stea drepte şi înzestrate cu buzunare adânci), bluzele erau albe, întotdeauna cu mâneci largi şi închise sobru până sub bărbie, împodobite doar cu pliuri şi dantelă cât se poate de discretă.

Comunitatea italienilor de la Greci şi-a conservat religia catolică, limba, canţonetele, mâncărurile tradiţionale şi calendarul sărbătorilor, într-un mod impresionant. Duminică, de „Santa Lucia“ sau la marile sărbători religioase, ei se întâlnesc la „Salon“ – „Cabanone“ – şi aduc de acasă „pastasuta“ ori „menestra“, două feluri de mâncare pe bază de paste fainoase, cu sosuri foarte picante, ale căror reţete datează de vreo trei sute de ani. La fel de vechi sunt reţetele salamului italian „de casă“ şi „prosciutto“, adică pulpa porcului uscată în pod şi afumată după o tehnică anume. Sunt mari băutori de vinuri roşii şi de ţuică de caise dublu distilată. Nici o masă nu se încheie fără prune conservate în ţuică şi „formento“, o cafea facută din grâu prăjit şi măcinat, amestecat cu puţină cacao şi miere.

Petrecerea de Santa Lucia avea şi îşi mai păstrează şi astăzi un farmec aparte ce are darul de a-i atrage pe majoritatea ce-şi au rădăcinile aici şi de a-i reuni pentru câteva ceasuri, aşa, ca pe timpuri.

Alte sărbători importante ale italienilor este Joia Verde, „Corfus Domini”, în a cincea zi după Înviere. Familiile înălţau la răspântii mici altare de lemn pe care le împodobeau cu statuete, ţesături şi ramuri verzi. Se făceau procesiuni la care participau, îmbrăcaţi în imaculate haine de sărbătoare, toţi copiii şi adolescenţiicare care primeau confirmarea din partea episcopului. Sărbătoarea pe care italienii o evocă astăzi în modul cel mai emoţionant era „Ultimo de Carnaval”, ultima săptămână dinaintea Postului Mare. Poate mai mult decât celelalte tradiţii carnavalul era o emblemă a comunităţii pentru că le punea în valoare firea veselă şi încrezătoare. [articol publicat de siteul Consiliului Judetean Tulcea in colaborare cu Comunitatea Italienilor]

Cetatea Halmiris (Dobrogea)

http://www.fotodelta.ro/wp-content/uploads/2008/11/halmyris4.jpg

In apropiere de Murighiol (”lacul violet” in toponimia turca datorita nuantelor sale ciudate) tinuturile sunt strajuite de ruinele antice ale cetatii Halmyris. In acest colt indepartat al Dobrogei sapaturile recente scot la iveala vestigii ale crestinatatii. Identificarea osemintelor misterioase descoperite in aceste locuri a dus la concluzia ca aici odihneau moastele a doi martiri crestini, Sfintii Mucenici Epictet preotul si Astion monahul. Rezultatele expertizei antropologice confirma faptele mentionate in cea mai veche culegere de acte martirice (“Faptele Sfintilor”) scrisa de preotul iezuit olandez Jean Bolland (1596-1664).

Locatie:
La 2 km de satul Murighiol, pe soseaua spre Dunavat, in punctul cunoscut sub numele de “Bataraia”, denumire data de ucrainieni sau  “Geneviz -Kaleh” adica Cetatea Genoveza , “Cetatea” sau “Cetatuia” gasim ruinele cetatii Halmyris.

Prezentare Halmiris pe siteul Fotodelta (credit foto)

Cetatea Enisala (Delta Dunarii)

enisala_19

Enisala este situata in zona Deltei Dunarii, intre lacurile Babadag si Razelm. Pe una dintre culmile strajuite de aceste doua lacuri se afla cetatea Enisala, fascinanta prin istoria sa. Mormintele dacice, aproximativ patru sute, par a o data in secolul patru i.e.n. Cu toate acestea, uneltele de piatra slefuita, ceramica si chiar oasele unui mamut trimit originea sa in vremuri imemoriale. A fost reconstruita in secolul al douasprezecelea de catre genovezi.

Continue reading Cetatea Enisala (Delta Dunarii)

Cetatea Salsovia (Dobrogea)

http://www.fotodelta.ro/wp-content/uploads/2008/11/halmyris1.jpg

La numai 8 km de Murighiol, la Mahmudia se afla cetatea Salsovia. Centru al cultului soarelui pe vremea imparatilor Luciniu si Iulian Apostatul, cetatea avea sa dainuie pana in secolul al noualea in ciuda distrugerii ei de catre goti in secolul al patrulea. In incinta Salsoviei se consuma actul final al dramei imparatului Luciniu (263-324 e.n.). Asociat la domnie cu Constantin cel Mare , acesta avea sa fie omorat din ordinul celui din urma. Refugiul si moartea acestuia au fost amintite de Mihail Sadoveanu in “Umbrele trecutului”.

Continue reading Cetatea Salsovia (Dobrogea)

Delta Dunarii (prezentare)

Delta Dunarii gazduieste peste 1200 de varietati de copaci si plante, 300 de specii de pasari si 100 de specii de pesti. “Poarta” spre acest paradis al apelor este orasul Tulcea.

Considerata a doua ca marime din Europa (3.446 kmp) Delta Dunarii-rezervatie a biosferei-este numita pe drept cuvant “Paradisul pasarilor”. Grindul Letea, rezervatia de colonii de pasari de la Perisor-Zatoane, Uzlina-Crisana, Golovita si Insulele Sacalin sunt locuri unice ce atrag in fiecare an turisti din cele mai indepartate colturi ale lumii.

Istoria locuitorilor Deltei  se pierde in indepartate timpuri. Urmele de viata, descoperite pe acest teritoriu se aseamana foarte mult cu cele ale culturii Hamangia, demonstrand ca aici a fost o civilizatie inca din perioada paleolitica. Obiecte si vestigii geto-dacice au fost descoperite la Enisala si Mahmudia. O multime de culturi si de civilizatii (romana, greaca, bizantina) si-au lasat amprenta asupra locuitorilor din Chilia Veche, Tulcea, Sulina si Babadag. Grupuri etnice de bulgari, ucrainieni, lipoveni, amestecati de-a lungul timpului cu moldoveni si ciobani transilvaneni, formeaza o cultura si o civilizatie speciala rurala. Fiecare dintre cei stabiliti pe aceste locuri si-au pastrat obiceiurile, religia si stilul de viata intr-o convietuire ce dureaza de sute de ani.

O expeditie in Delta Dunarii inseamna descoperirea Grindului Letea, cu copacii ei cunoscuti ca asimetrici. De asemenea inseamna descoperirea “Paradisului Pasarilor”, parcul natural si coloniile de pasari ca de exemplu Petrisor, Zatoane, Uslina-Crisan, Golobovita si Insula Sahalin.

Pestele este specialitatea culinara locala si aici poti gasi o varietate larga de mancaruri din peste, din care trebuie nu trebuie omisa ciorba de peste locala. Delta trebuie explorata cu vaporasul, salupa, barcile de pescuit, sau caiacul.

Romania – Zona de lunca (geografia)

Terenurile Romaniei cu cea mai joasa altitudine se gasesc pe latura nordica o regiunii Dobrogei in Delta Dunarii. Delta este o zona triunghiulara formata din mlastini, stuf, mici insule si bancuri de nisip, unde Dunarea isi incheie cursul de peste 3000 de kilometric si se imparte in trei brate inainte de a se varsa in Marea Neagra. Delta Dunarii ofera o mare parte a productiei nationale de peste, iar stuful este folosit in fabricarea celulozei. Regiunea foloseste de asemeni ca rezervatie naturala pentru specii rare de plante si animale incluzand pasari migratoare.