Tag Archives: conac

Ruinile conacului Balaceanu Hrizea

Siteul arheologic “Curtea întărită a Bălăcenilor” este situat în centrul localităţii, pe un vechi drum comercial ce făcea legatura între Dunăre şi munţi. Satul Tătărăştii de Sus este atestat documentar pentru prima dată în anul 1538. Boierii Bălăceni, proprietari de moşie în aceste locuri, sunt menţionaţi mult mai târziu, spre sfârşitul sec. al XVIII+lea, prin Ioniţă Bălăceanu. Deşi începuturile lucrărilor de edificare a curţii rămân aproape necunoscute, este sigur că ele au fost terminate de Zoiţa Bălăceanu înainte de 1798, când îşi îngroapă soţul, pe Anghelache Amiras, în biserica de la Tătăraştii de Sus.Mai târziu, în anul 1817, ea cedează drepturile de proprietate asupra curţii de la Tătăraştii de Sus lui Ştefan Bellu, cu condiţia îngrijirii lor şi a unei rente pentru donatoare. Neîndeplinirea condiţiilor de către epitrop va conduce la un şir de procese şi ruinarea acestei reşedinte boiereşti. (citeste amanunte pe Romania pe 2 roti)

Conacul familiei Balaceanu – Stolnici (Lunca Corbului, Arges)

Pornind din Piteşti, pe DN 65, se ajunge în localitatea Lunca Corbului şi de aici, mergând spre sud, pe DJ 679, se ajunge la Stolnici, comună în care se află Ansamblul conacului familiei Bălăceanu – Stolnici, construit la începutul secolului al XIX-lea. Din ansamblu mai fac parte: biserica, zidul de incintă şi anexele, toate monumente aflate în patrimoniul cultural naţional. Familia boierească Bălăceanu a jucat un rol important în istoria Ţării Româneşti în epoca feudală şi modernă. La Stolnici, Lunca Corbului şi Mârghia, căluşul (cunoscut dans popular românesc) are tradiţii vechi, fiind specific satelor din zona de câmpie. Căluşarii merg din sat în sat, din curte în curte şi desfăşoară un joc foarte rapid şi fac incantaţii împotriva farmecelor. În anul 1935, căluşarii din această zonă au dus faima României peste hotare, cucerind laurii concursului internaţional de la Londra. Astăzi există ansambluri de căluşari în toate aceste localităţi, iar la sărbătoarea religioasă a Înălţării Domnului Iisus Hristos are loc, la Stolnici, Festivalul judeţean al formaţiilor de căluşari.

Conacul familiei Perticari – Davila (jud. Arges)

În centrul comunei Izvoru, situată pe drumul ce leagă municipiul Piteşti de oraşul Alexandria, se află Conacul familiei Perticari – Davila. Complexul de clădiri este amplasat în mijlocul unui frumos parc, amenajat încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Conacul a fost construit în anul 1927 de către generalul Ioan Perticari şi soţia sa, Elena, fiica generalului Carol Davila. Complexul a constituit un adevărat centru cultural şi social, atât la nivel regional, cât şi naţional, prin eforturile proprietarilor înfiinţându-se în zonă spitale, şcoli, grădiniţă, cantină pentru săraci, şcoală de arte şi meserii. Numele conacului este cunoscut şi pentru faptul că aici, Carol al II-lea, viitor rege al României, a fost introdus în arta mânuirii armelor de către generalul Perticari.

Conacele Frater si Draveszky din Galospetru, Tarcea

Frater - 1

conacul Frater din Galospetru

În comuna Tarcea, în satul Galospetreu, se afla doua conace, ambele acum din nou în proprietate privata. Unul dintre ele, conacul Frater, a fost reabilitat si în prezent este orfelinat care gazduieste peste 20 de copii. Celalalt însa, conacul Draveszky, este lasat în autodemolare. Mai multe informatii despre ele ia de unde nu-s? Singurele lucruri pe care Kerezsi Attila Sándor, viceprimarul comunei Tarcea, le stie despre cele doua foste resedinte de boiernasi: ca nu-s ale primariei pe care el o conduce. Aflat în proprietatea unui cetatean din Alba Iulia, conacul sta ascuns într-o mare de verdeata, iar în jurul lui o alta mare… de porumb. (via Ghimpele de Bihor: Autodemolarea…)

Dravesky - 9

Casa Dravesky, aflata in ruina

“Biserica turcilor” din Batar (Bihor)

Batar - 21

Un monument istoric cu un trecut despre care Bondar Gheorghe, primarul comunei Batar, îsi aminteste cu placere, pentru ca a facut parte din copilaria lui, este „Biserica turcilor”. Însa a trecut mult timp de-atunci, iar acum din ea nu s-a mai ales decât o movila. Usor dezamagit, spune ca nu prea are ce sa vorbeasca despre ea. „Îmi amintesc ca, prin clasa a VI-a, am facut niste sapaturi si am gasit acolo doua schelete umane, dar am fost oprit de catre autoritati sa mai continui sa sap”, povesteste acesta. „Nu mai avem ce sa reabilitam, pentru ca nu a mai ramas nimic”, adauga primarul. Tot în Batar, la iesirea din comuna, se afla si un conac renumit pentru încaperile colorate în functie de florile amplasate în ele si pentru parcul dendrologic imens de care dispune cladirea. (sursa: Ghimpele de Bihor, Autodemolarea: un nou concept de conservare a patrimoniului)

Batar - 20

Batar - 19