Tag Archives: cilic

Manastirea Saon (Tulcea)

Înfiinţată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic – Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul „Înălţarea Domnului” şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului. Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin în 1957. Picturile murale îi redau pe Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Ştefan, Sf. Gheorghe, Sf. Prooroc Daniil, Sf. Trifon, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Zosima, Sf. Varvara, Sf. Paraschiva, Sf. Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sf. Prooroc Ilie şi Sf. Prooroc Ilie hrănit de corb. În timpul stareţului Filimon (1889 – 1905), schitul a fost distrus de un incendiu, doar biserica ramânând neatinsă de flăcări. În anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu trece temporar schitul sub administrarea Mănăstirii Cocoş. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon pune temelia bisericii noi cu hramul “Acoperamântul Maicii Domnului” zidită din cărămidă şi piatră, cu trei turle. În 1916 Saonul redevine de sine stătător, iar în 1930 se transformă în mănăstire de maici. Primul război mondial şi cutremurul din 1940, când turlele s-au prăbuşit, au întrerupt lucrările de construcţie. După anul 1956, în timpul P.S. Episcop Chesarie Păunescu s-au reconstruit turlele şi a fost executată pictura bisericească. În anul 1959 a fost săvârşită slujba de sfinţire, lăcaşul fiind redat cultului. În acelaşi an, mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist, bunurile fiind trecute sub administraţia Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, pentru ca în 1972 să se înfiinţeze ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos Galaţi. Prin grija IPS Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, redevine mănăstire de sine stătătoare în anul 1990. (cf Cj Tulcea)

Manastirea Celic Dere (Dobrogea)

Mănăstirea Celic (Cilic), situată la 28 km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa, pe valea Cilicului a fost întemeiată între 1841-1844 de către Athanasie Lisavenco, arhimandrit, şi Paisie, schimonah, ca mănăstire mixtă. A fost părăsită apoi timp de 10 ani şi distrusă în timpul Războiului Crimeei, când arhimandritul s-a refugiat în sudul Basarabiei, de unde venise iniţial. În 1846 călugărilor li se construieşte un schit la Cilicul de Jos (actuala mănăstire Saun), Celicul rămânând mănăstire de călugăriţe. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a mănăstirii, ridicată în forma actuală la începutul sec. XX, operă a arhitectului Toma Dobrescu, este printre puţinele construcţii etajate de acest gen din România, cu o biserică de iarnă la demisol şi biserică de vară la parter.
Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării împrăştiate, în care se remarcă în mod deosebit casa stăreţiei şi casa ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică;  muzeul mănăstirii, organizat în fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, este deţinătorul unui important tezaur de obiecte de cult, între care peste 50 de exemplare de carte veche românească din sec. XVII-începutul sec. XIX, între care, cele mai valoroase sunt, neîndoielnic, Cazania lui Varlaam (1643) şi Biblia de la Bucureşti (1688). În curtea mănăstirii se află o moară de vânt, monument de arhitectură.