Category Archives: religios

Manastirea Vorona (Botosani)

MĂNĂSTIREA VORONA (unde în prezent locuiesc călugăriţe) este cea mai importantă mănăstire din judeţ şi se află la 15 km sud – est de Botoşani. Începuturile sale  datează din jurul anului 1600, când câţiva călugări veniţi din Rusia au construit aici o mică biserică din lemn. În anul 1835, arhimandritul Rafail a construit pe locul acesteia o biserică din zid cu hramul “Naşterea Maicii Domnului”. În preajma mănăstirii mai există încă două biserici, o bibliotecă cu fond de carte religios datând din secolele XVII-XIX şi spaţii de cazare pentru pelerini. Complexul mănăstiresc este situat la marginea unui frumos codru cu suprafaţa de 150 ha

foto: wiki commons

Biserica Fundeni din Campulung Muscel (Arges)

Biserica Fundeni a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, din bolovani de râu şi cărămidă.

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fundeni, in partea de sud a orasului Campulung Muscel, este o biserica ortodoxa aflata pe strada Muzeul Fundeni, nr. 17. Biserica are drept hramuri secundare si sfinti ocrotitori pe Sfantul Nicolae si pe Sfintii Imparati Constantin si Elena. Acestea din urma au fost date bisericii de ctitorii ce au reparat biserica cea veche.

, comenteaza siteul crestinortodox, care precizeaza ca, aparent, este vorba despre o veche biserica de familie. detalii

Manastirea Sfanta Treime (La Meteora)

Manastirea Sfanta Treime este alta manastire construita in varful unei stanci la nord-est de manastirea Sfantul Stefan. 150 de trepte sapate in piatra asigura accesul in manastire. Expertii considera anul 1476 ca fiind cel in care manastirea a fost construita. La sud-vest de stancile Meteorei, langa satul Kastraki se afla manastirea Sfantului Nicolae, construita la sfarsitul secolului XV pe ruinele altei manastiri. Diferitele parti ale manastirii au fost construite pe verticala si nu pe orizontala datorita denivelarilor stancii.

Episcopia Ramnicului (jud. Valcea)

Cuprinde un important complex arhitectonic construit în sec.XVII – XIX, în stil bizantin şi în stilul realismului italian, fiind încadrată pe lista monumentelor istorice în grupa valorilor naţionale, reprezentative pentru România. Renaşterea spirituală se întregeşte în mod fericit cu tipografia de limbă română înfiinţată în anul 1705 pe lângă Episcopia Râmnicului, din iniţiativa lui Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului, judeţul Vâlcea transformându-se într-un centru de iradiere a culturii creştine, atât în ţară, cât şi în sud-estul Europei.

Biserica Greaca din Tulcea

Biserica ortodoxă „Buna Vestire”, Tulcea, numită „Grecească”

Biserica „Buna Vestire”, cunoscută şi sub numele de „Biserica  Grecească”, a fost  construită între 1848 / 1854 – 1869 pe locul unei alte biserici, din lemn, ridicată de comunitatea elenă în 1835, care a fost reşedinţa episcopală cu rang de mitropolie greacă.

Primul titular cunoscut al Mitropoliei de la Tulcea a fost Panaret, fost episcop al Ecumeniei (în Anatolia), atestat în documente începând din 1839.

Urmaşul acestuia a fost Dionisie, ales la o dată ce nu se cunoaşte. Biserica actuală a avut arhitect pe Ştefan Dopron.

Repere pentru un circuit religios

De la Meca la Medina sau de oriunde spre Ierusalim si Roma, lumea veche si cea noua cauta izbavirea în calatorii initiatice. Pelerinajul, cea mai veche forma de turism, a produs, pentru unii, adevarate industrii ale caravanseraiului.

Fata cu tehnologiile turistice ale lumii, pelerinajul la locurile sfinte ale românilor se pastreaza, înca, într-un neproductiv anonimat.

Conform istoriei ecleziastice, evanghelizarea locuitorilor din nordul Dunarii a fost facuta de Sf. Apostol Andrei, unul dintre ucenicii lui Isus Christos, si apoi de discipolii sai, în secolele I-III d.Ch. Dovezile arheologice probeaza la sfârsitul secolului al IV-lea o puternica viata bisericeasca, cu lacasuri de rugaciune, episcopi, preoti si numerosi credinciosi. De la Biserica Neagra la Manastirea Cozia

Evoluând unitar, desi despartit în trei state diferite, spiritul crestin al românilor s-a dovedit, prin vremi, creator, în cadrul bisericii, de adevarate comori de arhitectura si arta. Astfel, daca în Transilvania medievala ordinele calugaresti catolice, sub influenta evolutiei stilurilor din Europa Occidentala, au impus, succesiv, forme stilistice romanice, renascentiste si baroce (Catedrala romano-catolica din Alba Iulia, Biserica Neagra din Brasov etc.), în satele românesti transilvane, ctitoriile voievodale timpurii contin influentele ambelor stiluri, topite în originale sinteze locale (Bisericile Strei, Sânta Marie Orlea, Densus etc.).

În sudul Carpatilor, arhitectura ecleziastica va perpetua tipologii si tehnici specifice Bizantului (Biserica Domneasca Sf. Nicolae din Curtea de Arges, Manastirea Cozia, Vodita, Tismana, Codmeana).

Manastirile din Nordul Moldovei

Secolele XV si XVI probeaza originalitatea constructiilor bisericesti din Moldova si Valahia, dovedite prin numeroase monumente de exceptie, fara analogii în alte spatii artistice. Momentul major îl constituie bisericile si manastirile ridicate în timpul lui Stefan cel Mare si Sfânt (1457 – 1504). Arhitectura bizantina si mijloacele decorative de inspiratie gotica se armonizeaza într-o conceptie spatiala inedita la Manastirile Putna, Patrauti, Voronet, Moldovita, Sucevita, Hârlau, Dorohoi, Neamt si altele. Tot aici se pot întâlni inegalabilele fresce interioare si exterioare care l-au facut pe marele bizantinolog Andre Grabar sa le considere „o carte ilustrata deschisa la toate paginile ei“.

Domnii Valahiei au ctitorit monumente inegalabile la Manastirea Dealu, biserica episcopala de la Curtea de Arges, biserica Manastirii Snagov, lânga Bucuresti, si multe altele.

Între Galata si Trei Ierarhi

În Moldova secolelor XVII si XVIII, arhitectura religioasa tinde catre noi orientari constructive, reprezentative, fiind în acest sens trei biserici de la sfârsitul secolului al XVI-lea: Manastirea Galata (1584), Biserica Sf. Niculae – Aroneanu (1594) – cu elemente decorative ce sintetizeaza forme ale arhitecturii culte si artei populare – si ctitoria mitropolitului Anastasie Crimca (1608), toate din Iasi. Ele vor stimula ambitiile ecumenice si artistice ale voievodului Vasile Lupu (1634–1653), care a realizat doua biserici unice: Biserica Trei Ierarhi (1637-1639), de o unicitate fastuoasa, cu o cromatica exterioara din aur si lapis lazuli, precum si Manastirea Golia (1652).

Toate aceste repere ale crestinismului românesc, adevarate bijuterii arhitecturale, împodobite cu picturi de o rara frumusete, alaturi de numeroase altele ce împânzesc teritoriul României, structureaza mai multe trasee turistice cu tematica artistic-religioasa. Ele pot fi vazute oricând, în toate cele patru anotimpuri, iar cel ce le cunoaste cu adevarat va deveni, cu siguranta, mai curat în suflet, mai îngaduitor si mai blând. (Nicu Ilie si Gabriel Nastase)

Extrase de preturi din reteaua laica de cazari

Cozia

Hotel Orizont: de la 155 de lei pe noapte * Hotel Casa Româneasca: de la 110 de lei pe noapte

Brasov

Hotel Kolping: de la 240 de lei pe noapte * Hotel City Center: de la 232 de lei pe noapte * Pensiunea Casa Samurai: de la 130 de lei pe noapte

Piatra Neamt

Pensiunea Moldova: de la 80 de lei pe noapte

Iasi

Hotel Unirea: de la 195 de lei pe noapte * Hotel Europa: de la 385 de lei pe noapte * Hotel Amadeo: de la 150 de lei pe noapte * Hotel Concordia: de la 320 de lei pe noapte.
via ghimpele.ro

Schitul Bradet (Valea Valsanului, Arges)

Este un monument istoric datând probabil de la jumătatea secolului al XIV-lea. Prin materialele şi tehnica de construcţie (cărămidă şi piatră brută), aminteşte de Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Pictura interioară a fost restaurată în anul 1761. Schitul Brădet este una dintre cele mai vechi monumente de artă românească medievală, considerată o capodoperă artistică, ctitoria lui Mircea cel Bătrân.

Mânastirea Cetatuia (Muscel, Arges) – poze si prezentare

Mănăstirea Cetăţuia este situată în com. Cetăţeni, jud. Argeş, la 20 km SE de Câmpulung şi 47 km N de Târgovişte. Este clădită pe vârful unei stânci şi atribuită de tradiţie sec. XIII-XIV.

Biserica în stâncă, mică şi cu fragmente de pictură (sec. XIV), a fost refăcută în 1859,1915-1916; în vecinătate, se află urme ale unei vetre de tip urban, cu două biserici datând din sec. XIII, factor activ în consolidarea voievodatului Ţării Româneşti.

Există un grup de biserici rupestre care şi-au menţinut până azi funcţiile de Altar al Domnului situate într-un fel de triunghi tainic, într-o nişă ecologică ocrotitoare a obiceiurilor, datinilor şi tradiţiilor româneşti. Este vorba de zona Muscelului, iar bisericile rupestre în funcţiune sunt: Corbii de Piatră, Nămăeşti şi Cetăţuia Negru Vodă;

De-a lungul timpului ca vechi locaş de cult ce a fost odată dacic iar acum creştin, a avut o existenţă sinusoidală, cunoscând atât perioade de maximă înflorire cât şi perioade adânci de pustiire şi distrugere. Locurile acestea pe lângă marea încărcătură religioasă pe care o au, conţin şi extrem de bogată încărcătură istorică, atât prin poziţia geografică cât şi prin marile personalităţi care şi-au pus amprenta aici printre care enumerăm pe : savantul şi omul politic persan Fazel ol Lah od-Din (1247-1318) care scrie în Djamiot Tevarikh (suma istoriilor) despre luptele tătarilor de pe teritoriile româneşti (Valagh); Paul din Alep etc. [biserica rupestra]

detalii pe siteul oficial al manastirii

Manastirea detine o icoana facatoare de minuni reprezentand pe Fecioara Maria si Pruncul

Manastirea Cetatuia (Negru Voda) a fost locul de consacrare a Sfantului roman, Sf. Ioanichie cel Nou de la Muscel:

Din fragedă tinerete, ascultând chemarea lui Hristos, s-a despărtit de toate plăcerile si ispitele lumii desarte si s-a retras în Mănăstirea Cetătuia, Negru-Vodă, de pe valea Dâmbovitei, unde s-a călugărit si a deprins, de la părintii îmbunătătiti ai asezământului, primele reguli ale vietii ascetice. A cunoscut pe multi dintre sihastrii care locuiau în vremea aceea în jurul mănăstirii. Datorită numărului mare de pustnici, una din vaile ce inconjoara manastirea, era numita, Valea Chiliilor asa cum si astazi pastreaza aceasta denumire..

A fost un sfatuitor al Voievodului Mihai Viteazul care dupa batalia de la Calugareni a poposit 3 luni in Cetatuia lui Negru Voda.

Minunatul Ioanichie, după ce a deprins modul de viată al călugărilor iscusiti, luând binecuvântare, s-a retras într-una din pesterile Muntelui Negru-Vodă, unde s-a nevoit aproape 40 de ani.

In timpul nevointei sale in pestera de langa manastirea actuala, era cautat pentru sfat de Voievodul Matei Basarab , de boierii si de curtenii acestuia.

Petrecând multă vreme în rugăciune si aspră nevointă, Dumnezeu i-a descoperit multe din tainele Sale, care l-au întărit să rabde toate ispitele războiului nevăzut. Cunoscându-si dinainte sfârsitul, minunatul părinte Ioanichie,si-a încrustat anul trecerii la cele vesnice – 1638 pe peretele pesterii sale, apoi culcandu-se pe patul de piatra si-a dat sufletul in mainile Domnului.

Din rânduială dumnezeiască, moastele lui s-au aflat în anul 1944 de catre egumenul schitului Pimen Barbieru si de monahul Isidor, care observand grota suspendata pe munte, s-au coborat pe o franghie si astfel au descoperit pe cuviosul. . În timpul comunismului s-a dat dispozitie să fie îngropate moastele Sfântului în cimitirul mănăstirii.

După 1990 Biserica recăpătând libertatea de a-si manifesta misiunea în rândul credinciosilor, staretul reînfiintatei mănăstiri Cetătuia Negru Vodă, împreună cu tot soborul, au redescoperit moastele Sfântului Cuvios Ioanichie Schimonahul si le-a reasezat spre închinarea credinciosilor în biserica mare a mănăstirii.

Sfântul Cuvios Ioanichie este considerat un sfant ocrotitor al familiilor si un mijlocitor al acelora ce vor a avea copii.

Athos, muntele sfânt

În nordul Mării Egee, între golful Salonic şi Dardanele, peninsula Calcidică îşi îndreaptă către miazăzi cele trei limbi lungi. Odinioară, pe timpul strălucirii sale, Grecia Antică împodobise aceste meleaguri cu colonii înfloritoare şi istoria leagă pe veci memoria Olintei şi a Potideii de numele lui Tucidide şi al lui Demostene. Azi nu mai rămâne decât amintirea acestor cetăţi dispărute, iar în Calcidia pustie, nici o urmă de viaţă nu ar mai atrage atenţia asupra sa, dacă evul mediu grecesc nu ar fi lăsat una dintre cele mai uluitoare creaţii ale sale pe limba răsăriteană, altădată cea mai sălbatică şi mai puţin populată.

Călătorul care străbate apele septentrionale ale arhipeleagului, zăreşte din depărtare, profilându-se pe cerul senin, deasupra mării albastre, un munte piramidal masiv, de aproape 2000 de metri înălţime, cu piscuri înzăpezite, cu codri de pini şi stejari, iar, la malul mării unde şesuri înguste ce şi fac drum printre ultimele contraforturi ale munţilor, vaste mânăstiri paşnice îşi oglindesc zidurile pitoreşti şi cupole aurite; altele, aidoma cetăţilor feudale, agaţă de coasta colinelor abrupte platoşa lor de ziduri roşiatice şi coroana turnurilor crenelate; printre falezele râpoase se înalţă schituri inaccesibile aurolate de o deosebită sfinţenie; de la un capăt la altul al admirabilei şi paşnicei peninsule, pe o întindere de vreo patruzeci de kilometri, mânăstirile se ţin lanţ – o lume închisă în sine, legată de pământ de un istm îngust şi, din punct de vedere moral, şi mai izolată, de restul omenirii, rămânând în veacul nostru ca un martor lipsit de grai al timpurilor apuse. De secole şi secole supravieţuiesc acolo datini ieşite din uz, moravurile ciudate, disciplina austeră a societăţii călugăreşti, Bizanţul mistic şi evlavios, cu pitoreştile sale figuri de sihaştri şi asceţi, cu straniile splendori ale artei religioase. Astăzi este nucleul unei vieţi spirituale foarte intense, precum şi centrul unei vieţi artistice remarcabile.

[tb_google_map]

Adevăratul ctitor, primul legislator al comunităţii athonite, al Muntelui Sfânt este pustnicul Atanase, care în 963 a zidit  prima mânăstire – Lavra. În jurul acestei mânăstiri în curând se ridicară şi altele. Atraşi de renumele de sanctitate dobândit de Athos încă din acea vreme, marii feudali georgieni îşi părăsiră îndepărtatul Caucaz şi înfiinţară, spre 980, mânăstirea Iviron saul al Iberilor; cam în aceeaşi vreme, ceva mai la nord, se ridică abaţia Vatopedi.Apoi, din veac în veac, ctitoriile se înmulţiră. Comnenii şi Paleologii, împăraţii Bizanţului şi Trapezuntului, ţarii Serbiei şi Bulgariei se întreceau în a zidi mânăstiri şi a le dota din belşug. Şi, din veac în veac, în tot răsăritul creştin, chemarea vieţii călugăreşti ducea către Athos mulţimi tot mai numeroase, încovoind capetele cele mai auguste sub aspra lege a Sfântului Atanase. Astfel, se ridicară rând pe rând, în veacul al XII-lea, Esfigmenu, Dokiariu, Filoteu, Karakallu, Xenofon şi încă altele. La sfârşitul secolului al XII-lea, Ştefan Nemanya, primul rege al Serbiei independente, înfiinţă frumoasa mânăstire Hilandri, unde avea să-şi sfârşească zilele în pietate sub rasa neagră a cenobiţilor, împreună cu fiul său Sfântul Sava, părintele bisericii naţionale Sârbeşti. cam în aceeaşi vreme, călugării ruşi se stabileau în Mânăstirea Pantelimon; în secolul XIII, bulgarii întemeiau Zografu; în veacul al XIV-lea, un principe sârb ridică Simopetra, Muntele având în acea vreme treizeci de mânăstiri. Astăzi mai sunt douăzeci de mânăstiri principake, având fiecare în dependenţa sa câteva sate şi sihăstrii, douăsprezece skit-uri, ai căror locuitori practică o disciplină religioasă mai severă, se supun unor ;legi mai ascetice şi mai riguroase, nu fără a fabrica mărunte obiecte de artă.

În cuida unor deosebiri secundare, mai toate mânăstirile se aseamănă – cu înalte ziduri crenelate şi turnuri falnice, cu vasta curte interioară în centrul căreia se ridică biserica cu paraclise minuscule răspândite sub umbra mândrilor copaci, cu fântâni adăpostite sub cupole, cu chioşcuri în care toaca de bronz îi cheamă pe călugări laliturghie, cu vasta trapeză din faţa bisericii, unde monahii se întâlnesc la masă. Pretutindeni, decorarea bisericilor vădeşte aceeaşi bogăţie: lespezi de mozaic vechi ca la Iviron sau Vartopedi, catapetesme împodobite cu delicate sculpturi ca la Lavra sau Xeropotamu, rămăşiţe ale unor mozaicuri decorative, lungi cicluri de fresce acoperind zidurile, cupolele, bolţile dând naştere unor efecte stranii şi uimitoare, în biblioteci aurărie scânteietoare, miniaturi şi pergamente. Singura notă modernă o prezintă, în exterior, vechile ziduri ce sunt încununate cu terase şi belevedere.

Înintând încet în acest peisaj admirabil, trecând prin bolţile întunecoase, închinându-se şi rugându-se în bisericile umbroase într-o atmosferă contagioasă de pietate şi smerenie, pelerinii merg din mânăstire în mânăstire, de la Simopetra la citadela ce se înalţă la Sfântul Dionisie sau Sfântul Pavel, de la Lavra la Iviron, de la Pontocrator, unde cupole roşii se desfac deasupra zidurilor, aidoma unor flori de purpură, la minunăţiile păstrate la Vatopedi sau Hilandri şi cu sufletul plutind, eliberat de pismă, răutate, nevoi, sau boală părăsesc pentru moment viaţa lumească pentru a căuta uitarea şi pacea.

Manastirea Stavropoleos (Bucuresti), comunitatea ecumenica actuala

[tb_google_map]

Despre Comunitatea Mănăstirii Stavropoleos, un aşezămând de cultură şi credinţă ce consacră în spaţiul bucureştean Iubirea de Dumnezeu. În viaţa de fiecare zi vietuitorii de aici îmbină slujbele cu munca si studiul. Maicile restaurează cărţi vechi şi icoane mostenite sau primite de-a lungul anilor. Veşmintele şi broderia liturgică au devenit o preocupare constantă; maicile şi surorile au învăţat sub îndrumarea unor artişti şi restauratori lucrând împreună la restaurarea unor veşminte preoţeşti şi odoare liturgice. Tot aici au fost recondiţionate şi vechi broderii, două epitrahile din secolul al XIX-lea, aflate in prezent în colecţia Mănăstirii, alaturi de icoane, obiecte liturgice şi fragmente de frescă recuperate de la biserici demolate. Icoanele pictate aici şi obiectele confecţionate sunt canonice, în spiritul tradiţiei autentice. Sânt icoane pe lemn, pe sticlă sau în tehnica mozaicului şi cruci din metal sau lemn, toate înscriindu-se în tradiţia Bisericii Răsăritului. Două dintre surori pictează icoane pe sticlă după modele vechi, tradiţionale.Editarea cartilor este una dintre activităţile importante ale Mănăstirii. După 10 ani de recuperare din arhive şi din muzee a documentelor şi inscripţiilor pentru a reface istoria acestui lăcaş, s-a reuşit punerea la un loc cu cercetările unor specialişti în istoria şi arta secolului al XVIII-lea. Toate aceste eforturi au dus în final la tipărirea în două volume a monografiei Aşezământului Stavro-poleos. Colectivul de autori a fost coordonat de ierom. Iustin Marchis. Studiul lui Dan Mohanu care a coordonat lucrările de restaurare ale picturii murale conţine deopotriva date tehnice şi aspecte istorice necesare pentru a înţelege metoda de restaurare adoptată pentru a recupera valorosul ansamblu pictural al secolului al XVIII-lea.

Manastirea Stavropoleos a fost intemeiata la anul 1724 de  arhimandritul grec Ioanichie, el a ridicat biserica si un han care va dainui insa doar pina la sfirsitul veacului al XIX-lea. Acum din ansamblul manastiresc fac parte biserica si incinta care imprejmuieste curtea interioara, ea a fost construita la inceputul secolului al XX-lea in stil neo-romanesc, dupa planurile arhitectului Ion Mincu.

Aici s-au amenajat trapeza, biblioteca si colectia de obiecte vechi bisericesti, din care unele recuperate de la bisericile darimate in timpul regimului comunist. Pentru buna rinduiala a vietii de obste tot in incinta s-au amenajat chiliile, staretia si spatiul pentru preotul duhovnic.

Patru monahii, trei surori si un preot duhovnic sunt vietuitorii acestei manastiri ocrotita de Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, de Sfintul Iustin Martirul si Filosoful, de Sfintul Ierarh Atanasie si de Sfintul Mucenic Haralambie.

Viata de obste a monahiilor ce traiesc aici se imparte intre rugaciune, lucru si studiu. Se restaureaza carti vechi, icoane, vesminte si broderii liturgice, se scriu si editeaza carti, se scrie muzica psaltica  si se lucreaza pentru a  trece pe suport digital fondul de manuscrise si carte veche a bibliotecii.

 

Meteora

Manastirea cunoscuta sub numele de “Marea Meteora” este situata pe o stanca la o inaltime de 613 m deasupra nivelului marii, 115 trepte neregulate conducandu-ne spre intrarea manastirii. Aceast asezamant de cult a fost construit prin munca si pe cheltuiala binecuvantatilor Athanasius si Ioasaph in anul 1388. Inainte vreme nu existau cai de acces in manastire si aprovizionarea se facea cu ajutorul unui scripete, cu funii si cosuri pe care calugarii le coborau pentru a fi umplute cu cele necesare de catre negustorii care se aflau la poalele stancilor. In interiorul manastirii se afla mormimtele celor doi fondatori precum si o picturea cu acestia tinand pe maini biserica. Lacasul de cult din interiorul manastirii are peretii acoperiti cu icoane ortodoxe, expresive, in culori vii. Manastirea mai cuprinde inca doua mici biserici construite la date diferite: biserica Sfantul Ion Baptistul, construita in secolul XVI si acoperita cu superbe picturi murale si biserica Sfintilor Constantin si Elena construita in anul 1789.

In momentul in care numarul calugarilor a cescut, s-a pus problema infiintarii unui loc pentru a lua masa, devenit astazi muzeu. Aici se afla minunate icoane precum cea a Fecioarei Maria intre ingerii Mihail si Gavril, vesminte, manuscrise, etc.

Manastirea Cernica (poze)

Fotografii de la manastirea Cernica, langa Bucuresti. Manastirea Cernica, situata pe malul lacului cu acelasi nume si in vacinatatea unei paduri tinere, este una din cele mai frumoase manastiri din Muntenia. Ea are si o mare traditie monahala, mandrindu-se cu nume precum Antim Ivireanu, Galla Galaction sau Tudor Arghezi.

via RoPortal: Poza zilei
Continue reading Manastirea Cernica (poze)