Category Archives: religios

Cripta martirilor din Niculitel

Bazilica paleocreştină Niculiţel

Monumentul paleocreştin de la Niculiţel este situat în partea de nord-est a localităţii, la baza dealului Piatra Roşie. Este constituit dintr-o bazilică cu trei nave şi absidă semicirculară, construită în timpul domniei lui Valens şi refăcută în vremea împăratului Theodosius II. Sub altar a fost ridicată, în aceeaşi perioadă cu bazilica, o criptă martirică cu ziduri laterale înalte şi acoperiş sub formă de cupolă hemisferică, ce conţinea osemintele a şase martiri: patru dintre aceştia – Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos – au fost identificaţi într-un sicriu colectiv, în partea superioară a criptei; alţi doi fuseseră depuşi în partea inferioară fără a li se preciza numele. Inscripţiile descoperite în criptă atestă sacrificiul lor suprem pentru credinţă. Cei patru martiri au fost canonizaţi şi figurează în calendarul creştin ortodox la data de 6 iunie. [via CJ Tulcea]

Biserica Bohari (jud. Arges)

Obiectiv turistic din zona Raului Valsan

Biserica Bohari este construită în 1641 sub domnia Voievodului Matei Basarab şi e ctitorită de jupânul Mitrea, Marele Sifar de Târgovişte. Pisania bisericii, scrisă în româneşte, oferă date privind anul construcţiei şi numele ctitorilor. Biserica ridicată de Mitrea Sufariu, probabil opera unor meşteri locali, este construită în formă de navă, din cărămidă şi var negru, pictată în frescă la interior. Din punct de vedere arhitectural, se înscrie tipicului arhitectural al secolului XVII.

1942 – Biserica este declarata monument istoric. 1995 – Tampla este achizitionata de Muzeul Taranului Roman (MTR), dupa ce fusese descoperita de Horia Bernea, intrucat enoriasii din Bohari isi doreau o catapeteasma noua.

Biserica ortodoxa „Sf. Athanasie” de la Niculitel

Biserica „Sf. Atanasie” a fost ridicată în prima jumătate a sec. XIV ca biserică a unei curţi feudale;  avea dimensiunile iniţiale de 11,5 x 6,5 m şi un altar semicircular acoperit cu o semicalotă. În primele decenii ale sec. XV biserica îşi încetează activitatea; este redată cultului la începutul sec. XVI – ca biserică a comunităţii parohiale din zonă –, moment când au loc şi primele modificări: limita vestică a pronaosului a fost extinsă cu 1,3 m şi s-a refăcut zidul absidei altarului.

În cursul sec. XVII pronaosul este din nou mărit spre vest cu 1 m. În jurul anului 1880 au loc ultimele intervenţii şi transformări: zidul despărţitor dintre naos şi pronaos a fost demolat parţial şi înlocuit cu o arcadă, s-a refăcut şarpanta şi învelitoarea, iar la extremitatea vestică a lăcaşului s-a adăugat o turlă-clopotniţă din lemn. În prezent biserica funcţionează ca biserică de cult.

Geamia din Babadag

Geamia şi mormântul lui Ali Gazî Paşa, Babadag

Geamia lui Ali Gazi-Paşa (Babadag) a fost ridicată la începutul sec. XVII  de către generalul de corp de armată Ali Gazi Paşa.

Este cel mai vechi monument de artă musulmană din România, cu plan dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade şi minaret înalt de 21 m. Cercetările arheologice efectuate în curtea geamiei în anii 1994-1996 au dus la dezvelirea parţială a vestigiilor unui han de mari dimensiuni, cu intrare monumentală şi curte interioară – probabil un caravansaray. Acest han a funcţionat până la 1771, an când Babadagul în întregime a fost ruinat în urma asediului de către trupele ruseşti în contextul conflictului ruso-austro-turc.

În curtea Geamiei se află Mormântul lui Ali Gazi Paşa, de formă hexagonală, datând din sec. XVII. Reparaţiile din 1910 şi 1994-1997 asupra celor două monumente au schimbat aspectul lor iniţial.

Manastirea Agafton (Botosani)

MĂNĂSTIREA AGAFTON – CURTEŞTI, (la 4 km sud-vest de Botoşani), datează din secolul XVI

Agafton este un sat în comuna Curtești, Botoșani. Satul Agafton se află în partea de vest a județului Botoșani, la poalele estice ale Colinelor Bour-Vorona.

Biserica “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către pustnicul Agafton, fondatorul schitului. Ea este confecționată în totalitate din bârne groase de stejar.

După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost construită o nouă biserică de zid, cu hramul “Pogorârea Sf. Duh”. Noua biserică a devenit biserica principală a mănăstirii, bisericuța din lemn preluând funcția de biserică de cimitir. Aici se află și mormintele celor trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile.

Pereții interiori ai bisericii vechi au fost pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan (1912-1980). Bârnele de stejar ale edificiului au fost placate cu scânduri vopsite în culoarea albastră. Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă. wiki

Turism religios in judetul Vaslui

Principalele lacase de cult din Vaslui sunt mãnãstirile Fâstâci, Moreni, Floresti si bisericile de lemn din Pârvesti, Lipovãt, Giurcani, Ivãnesti, Dragomiresti. Mãnãstirea Fâstâci, din comuna Delesti, la 20 de kilometri de Vaslui, a fost realizatã în stil baroc monumental, în 1721, de domnitorul Constantin Racovitã Cehan. Biserica este înconjuratã de case ecumenice si de un zid. Mãnãstirea Moreni, la 10 kilometri de Vaslui, adãposteste moastele sfintilor Tarahie, Prov si Andronic, aduse de la Ierusalim în 1996.

Printre cele mai impresionante lãcasuri de cult figureazã bisericile de lemn de pe Valea Racovei, între Vaslui si Mãlinesti. Aici, astfel de biserici au fost înãltate aproape în fiecare localitate. Dintre ele se evidentiazã Biserica Sf. Nicolae – Gologofta, din Ivãnesti, care a fost construitã din stejar, pe temelie de piatrã, având catapeteasma pictatã. Schitul de lemn Sf. Voievozi, din Mãlinesti-Gârceni, are o turlã zveltã si elegantã si se aflã într-o zonã care a cunoscut, dupã 1999, un reviriment al vietii monahale, aici fiind ridicate multe lãcasuri noi de cult. Bisericile de lemn din Valea Racovei întrunesc o serie de caracteristici: sunt asezate pe „tãlpoaie“ de lemn sau pietre mari de râu, bârnele sunt prinse în „chiotori“, „coadã de rândunicã“, cuie „tigãnesti“ (forjate). Acoperisurile în patru ape, cu coamã lungã, erau, de regulã, din sindrilã.

Biserica Subesti din Campulung Muscel

Biserica Şubeşti, care şi-a luat numele de la breasla şubarilor, este una dintre cele mai frumoase din oraş. A fost construită între anii 1551-1552 şi reconstruită din temelie în anul 1770.

Biserica numita „Popa Ene” sau „Subesti”, de la numele bresleei ce a ctitorit-o, este cunoscuta si sub denumirea de Biserica Sfantul Spiridon, desi hramul ei principal este Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. Posibil ca primul hram sa fi fost al bisericii celei vechi.

Biserica actuala este cea ridicata in anul 1779, in vremea lui Alexandru Ipsilanti, de catre arhimandritul Dositei, egumen al Manastirii Negru Voda – Campulung. Alaturi de egumen, cel de-al doilea ctitor este logofatul manastirii, Trandafir. Acestea sunt consemnate in pisania de piatra, asezata deasupra usii principale de intrare in biserica.  alte detalii

Pentru cele mai vechi biserici din Campulung, vezi tagul orasului pe siteul Cetati din Europa si din Romania

Manastirea Saon (Tulcea)

Înfiinţată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic – Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul „Înălţarea Domnului” şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului. Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin în 1957. Picturile murale îi redau pe Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Ştefan, Sf. Gheorghe, Sf. Prooroc Daniil, Sf. Trifon, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Zosima, Sf. Varvara, Sf. Paraschiva, Sf. Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sf. Prooroc Ilie şi Sf. Prooroc Ilie hrănit de corb. În timpul stareţului Filimon (1889 – 1905), schitul a fost distrus de un incendiu, doar biserica ramânând neatinsă de flăcări. În anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu trece temporar schitul sub administrarea Mănăstirii Cocoş. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon pune temelia bisericii noi cu hramul “Acoperamântul Maicii Domnului” zidită din cărămidă şi piatră, cu trei turle. În 1916 Saonul redevine de sine stătător, iar în 1930 se transformă în mănăstire de maici. Primul război mondial şi cutremurul din 1940, când turlele s-au prăbuşit, au întrerupt lucrările de construcţie. După anul 1956, în timpul P.S. Episcop Chesarie Păunescu s-au reconstruit turlele şi a fost executată pictura bisericească. În anul 1959 a fost săvârşită slujba de sfinţire, lăcaşul fiind redat cultului. În acelaşi an, mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist, bunurile fiind trecute sub administraţia Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, pentru ca în 1972 să se înfiinţeze ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos Galaţi. Prin grija IPS Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, redevine mănăstire de sine stătătoare în anul 1990. (cf Cj Tulcea)

Geamia Azyzyie din Tulcea

Geamia / Moscheea Azizyie, Tulcea

Geamia Azizyie a fost construită în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele.

Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85 cm, are în dotare un număr impresionant de ferestre (32), amplasamentul lor fiind de 18 în zona superioară şi asigurând iluminarea naturală pentru terasa interioară ce împrejmuieşte geamia pe trei laturi şi un număr de 14 ferestre în zona inferioară.

De la început, pe lângă geamie a funcţionat o şcoală turcească, care îşi avea sediul în imobilul din (actuala) str. Independenţei nr. 4, existent şi astăzi. Minaretul geamiei vizibil în zilele noastre datează din anul 1897, când a fost reconstruit  din fonduri puse la dispoziţie de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

Manastirea Floresti (Vaslui)

Mãnãstirea Floresti este unul dintre cele mai importante asezãminte monahale din judet si are hramul Sf. Ilie. În momentul de fatã, mãnãstirea, ctitoritã la 1590, pe locul unui lãcas de cult din lemn, din vremea lui Stefan cel Mare, este restauratã cu fonduri de la institutiile europene si mondiale. În 1806 mãnãstirea a fost închinatã unui lãcas de la muntele Athos, Esfigmenul.

Biserica Armeneasca din Botosani

BISERICA ARMENEASCĂ „Sf. MARIA”BOTOŞANI (1350)- cea mai veche biserică din Botoşani.

Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului.

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost recladita pe temeliile unei vechi biserici armenesti, construita de comunitatea armeana in preajma anului 1350. In timp, aceasta a suferit numeroase modificari: in anul 1625, aceasta este restaurata, iar la 1775 se adauga pridvorul, care ulterior devine pronaosul bisericii; in 1776 se adauga turnul clopotelor, iar la 1825 este restaurata in intregime.
Ultima restaurarea a acestei biserici s-a incheiat recent, reusindu-se salvarea ei de la procesul de degradare si repunerea sa in valoare, fiind un castig atat pentru comunitatea armeana, cat si pentru intreg patrimoniul cultural al Botosaniului. (cf siteului  de promovare turistica Botosani LINK)

Chiar daca in prezent comunitatea armeana din Botosani numara mai putin de 100 de persoane, nu trebuie uitat ca in sec. al XIX erau aproximativ 2000 de armeni, la o populatie totala de 40 000 de locuitori ai Botosaniului, si totodata contributia acestei comunitati de-a lungul istoriei la dezvoltarea Botosaniului.
Armenii se aseaza in Botosani in secolul XIV, in apropierea centrului vechi, in zona actualei strazi Armene, iar prima biserica a comunitatii, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, este atestata in anul 1350.

O alta biserica armeneasca din Botosani este Sfanta Treime.

Schitul Frumisica din Botosani

SCHITUL FRUMUSICA (BALŞ)- Storeşti, Frumuşica. A fost înfiinţat de boierul Grigore Balş, în 1776, dar în acelaşi an i s-a dat foc, fiind graniţă între moşii. Biserica actuală a fost construită de Lascăr Sturdza şi Evghenia Ursachi în 1819. Închisă în 1870 de boierul Mavrocordat, aceasta a fost redeschisă abia în 1945, pentru puţin timp, întrucât comuniştii au închis-o din nou în 1959. Biserica şi schitul devin din nou loc de pelerinaj pentru enoriaşi după căderea comunismului.

Manastirea Clococicov (Judetul Olt)

Situatã în partea de sud a orasului Slatina, într-o depresiune flancatã de doi versanti pozitie la al cãrei pitoresc contribuie si larga priveliste, ce se deschide spre râul Olt mânãstirea Clocociov strãjuieste de veacuri în aceste locuri.
clococicovO prefacere esentialã din trecutul monumentului, este cea din timpul domniei lui Matei Basarab, act ce se pãstreazã consemnat, prin textul pisaniei din pridvor, de deasupra intrãrii.
În 1862 a avut loc repictarea bisericii, lucrare consemnatã într-o inscriptie, existenta încã din 1934, deasupra usii pronaosului, care aratã cã “s-au zugrãvit si împodobit…prin osardia…osteneala preacuviosului Atanasie, egumenul mânãstirii Clocociov la 23 iulie 1862”. Astãzi aici se aflã depozitul judetean al bunurilor din patrimoniul cultural national si un muzeu al civilizatiei medievale.

Biserica din Rancaciov (Arges)

În satul Râncăciov din comuna Călineşti, la poalele unei păduri seculare de fagi, se află biserica mânăstirii Râncăciov, construită în secolul al XV-lea.

Mânăstirea Râncăciov este situată în estul satului Râncăciov, la 7 km nord de vechea şosea naţională Bucureşti-Piteşti, judeţul Argeş.

Biserica mare poartă hramul “Intrarea în Biserica a Maicii Domnului”, iar biserica de lemn poartă hramurile “Buna Vestire” și “Sfântul Ilie”.

Mânăstirea Râncăciov este atestată pentru prima dată în hrisovul lui Radu cel Mare din 19 iulie 1498 prin care întăreşte ocine şi venituri date de Vlad Călugăru domnitorul Tarii Romanesti (1481; 1482-1495) şi fiul său, Radu. Cea de-a doua mărturie o regăsim în secolul al XVI-lea, în hrisovul lui Radu Paisie prin care facea mânăstirii mai multe danii.

O altă mărturie o constituie scrierea cu litere săpate în piatră de deasupra uşii de la intrarea în biserică, de unde reiese faptul ca mânăstirea a fost rezidită de capitanul de paharnicei Arsenie Soimul şi soţia sa, Ana între 10 iunie 1647 şi 17 septembrie 1648.

[prezentarea preia fragmente de pe siteul visitarges unde puteti gasi detalii despre aceasta biserica]

Fosta catedrala din Sulina

Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae”, fostă catedrală , Sulina

Biserica ortodoxă Sf. Nicolae era cunoscută drept Catedrală, fiind prevăzută cu Amvon. Deoarece erau multe etnii care se adunau aici, credincioşii bisericii ortodoxe romane şi-au construit biserica cu hramul Sf. Nicolae – patronul marinarilor – în anul 1866, alături de altă biserică veche de lemn pe care, la punerea în funcţiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane şi cărti de ritual.

Pe locul Sf. Mese din altarul bisericii vechi, ca spaţiul respectiv să nu fie călcat de oameni, s-a construit o troiţă monument, având icoana Sf. Nicolae – Hramul bisericii care există şi astăzi. Biserica a fost restaurată în anul 1923 de către Arhim Calenic, parohul de atunci al bisericii, renovată în anul 1956 de către preotul Vasile Andreescu, înmormântat în curtea bisericii ortodoxe Sf. Alexandru şi Nicolae.

În biserica ortodoxă Sf. Nicolae nu se mai slujeşte din 05 septembrie 1982, de când a fost sfinţită Biserica Ortodoxă Sfântul Alexandru şi Nicolae, actuala Catedrală.

Sihastria Voronei (judetul Botosani)

SIHĂSTRIA VORONEI – Situat la 3 km sud-est de mănăstirea Vorona, în mijlocul unei păduri de stejari, fagi, ulmi şi frasini, aceasta reprezintă un schit de călugări. Biserica schitului a fost construită între anii 1830 – 1868, sub îndrumarea stareţului Rafail. Biserica de aici cu haramul “Buna vestire” are o frumoasă pictură originală, iar catapeteasma reprezintă o valoroasă operă de artă.

Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2 km de satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona.

Printre monahii renumiți care au viețuit la Mănăstirea Vorona se numără și Cuviosul Onufrie (1700-1789). El era rus de origine și a fost guvernator al unei provincii.  În anul 1749, din cauza persecuțiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit în Moldova, unde s-a călugărit la Mănăstirea Dragomirna.

În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9 septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la Mănăstirea Sihăstria Voronei.

În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc