Category Archives: turism medieval

Culele romanesti

Culele sunt marturii ale simtului artistic si ale indemanarii mesterilor, care au preluat elemente din arhitectura caselor boieresti intarite si au stiut sa le contopeasca cu trasaturile casei taranesti, intr-o sinteza originala.

Cladiri inalte, cu ziduri varuite si strapunse de metereze, mici cetati croite pentru nevoile unei familii, culele isi trag numele de la turcescul „kule“ care inseamna „turn“.

Turnul – care a jucat un rol important in arhitectura medievala – avea ca scop apararea. Unele turnuri puteau fi locuinte, dar numai temporar. Astazi, termenul de cule (turn) s-a restrans doar la cele locuite permanent. Caracteristicile unei cule sunt parter inalt, masiv, luminat prin deschideri foarte inguste si scara interioara. Culele sunt raspandite in tot spatiul balcanic si se pare ca arhitectura culelor a inceput la noi in jurul anului 1650. Momentul coincide cu agravarea dominatiei otomane asupra Tarilor Romane, cand autoritatea statului slabise si boierii, mai mici sau mai mari, incercau sa-si apere bunurile de navalitori prin forte proprii.

Trasaturile generale ale caselor-cule, premergatoare culelor asa cum le cunoastem noi astazi, sunt aceleasi: parter folosit ca beci, scara interioara si etajul, unde era locuinta propriu-zisa. O astfel de casa-cula se gaseste la Glogova, localitate situata la 20 de kilometri de Tismana si la 60 de kilometri de Turnu Severin.

Constructia este armonioasa si pare a fi una tipic boiereasca, dar parterul are ziduri groase tipice culei, bine lucrate. Beciul, aflat la parter, este alcatuit din doua incaperi cu bolti cilindrice intarite prin arce. Usa beciului este dubla, facuta din stejar, cu stalp despartitor si prevazuta cu guri de tragere.

Casa-cula are doua iesinduri. Cel din fata cuprinde intrarea si scara de acces la etaj, iar deasupra lui se afla un foisor sprijinit pe stalpi de lemn si pe un parapet de zid strapuns de metereze. Iesindul din spate forma un corp de garda si deasupra lui se afla sacnasiul caracteristic caselor boieresti de secolul 18.

La sfarsitul secolului 19 s-au adus modificari la aspectul initial al casei-cula: s-au largit ferestrele si s-au inlocuit stalpii foisorului. Se presupune ca, desi casa a avut scara exterioara, in urma amenajarilor ulterioare, ea ar fi fost incorporata in cladire. Desi casa Glogova nu este o cula propriu-zisa, ea ramane o constructie puternic intarita.

Alta casa-hibrid se gaseste la Budeasa si, pana in urma cu 50 de ani, astfel de case se mai gaseau si la Crainici pe Valea Motrului si la Vladaia – aceasta din urma se presupune ca ar fi fost ridicata de Preda Buzescu, in ultimii ani ai secolului 16.

Culele sunt raspandite in toata Oltenia, dar si in partea de vest a Munteniei. In aceeasi perioada si pentru aceleasi scopuri – acelea de aparare – in Transilvania s-au intemeiat cetati taranesti unde se adapostea tot satul in caz de nevoie, iar in Moldova s-au construit mai multe manastiri, majoritatea cu ziduri de protectie. Alte trasaturi caracteristice ale culelor sunt planul patrat, sau aproape patrat, decorul exterior reprezentat de panouri dreptunghiulare si invelitoare de sita (shitza). Se presupune ca unele cule aveau iesiri secrete, prin tunele, intocmai ca fortaretele medievale. O alta caracteristica, dar numai a culelor oltenesti este cerdacul, care ocupa intreaga fatada a etajului superior. Cerdacul are arcade trilobate sprijinite pe coloane cilindrice, scunde si groase, de zid. De aici, din cerdac, se putea supraveghea intreaga gospodarie, dar ele reprezentau si un punct slab in caz de atac. Cerdacul s-a dezvoltat sub influenta prispei taranesti si a arhitecturii brancovenesti din epoca. La culele din Arges nu exista cerdac, iar parterul este izolat. Desi s-a incercat de mai multe ori clasificarea culelor, cea mai potrivita este cea facuta dupa numarul de etaje. (Elena Stoica, Turism Club)