Category Archives: turism medieval

Strigoii din Carpati 3 – Regatul

Venit intr-o vizita in Moldova, Alexandre Dumas a locuit un timp in Ceahlau unde Palatul Cnejilor de sub statiunea Durau i-a inspirat un roman: “Strigoii Carpatilor”. Nu e printre cele mai bune ale sale dar chiar si asa acest titlu poate fi luat drept sigla pentru tot ce se petrece la noi cu intariturile si constructiile medievale: acestea sunt transformate in strigoi. Chiar cele care nu sunt deja ruine devin, rapid, in zilele noastre.

Moldova si Valahia n-au prea fost tari in care sa stea piatra pe piatra. In mai toate orasele vechiului regat cele mai vechi cladiri sunt bisericile. Dar chiar daca sunt mai rare castelele, aceasta nu inseamna ca sunt mai bine intretinute. A se vedea Cetatea Neamtului si Cetatea Targovistei. Alte castele precum Poienari pe Arges, sunt cunoscute mai mult turistilor straini decat celor romani. Cu exceptii, in Moldova si Tara Romaneasca nici nu s-a prea purtat protortipul de castel, ci acela de “curte”, respectiv un conac sau un palat inconjurat la distanta de ziduri nu foarte inalte, ca de cetate. Ansambluri arhitectonice de acest tip au ramas numai Sucevita in Nordul Moldovei sau Plumbuita in nordul Bucurestiului. In unele situatii doar zidurile de incinta au fost prabusite, dar palatele din “curti” s-au pastrat, asa cum e cazul Ghica-Tei din Bucuresti cau Cetatea Baniei din Craiova. In marea lor majoritate, insa, “curtile domnesti” au disparut cu totul, asa cum s-a intamplat la Curtea Arsa si la Curtea Veche din Bucuresti sau la majoritatea caselor domnesti pe care Stefan cel Mare le ridicase in Moldova, din Suceava la Vaslui si de la  Husi la Piatra Nemt. In Capitala, Muzeul Curtea Veche este o creatie a anilor ‘60, excavat practic piatra cu piatra. Dupa ce sute de ani a fost resedinta domneasca a Valahiei si a fost infumusetat si extins de Constantin Brancoveanu incat zidurile lui se intindeau pana in Piata Universitatii de astazi, dupa 1700 vechea curte a fost parasita treptat in favoarea unor resedinte provizorii iar ruinele sale au fost scoase la mezat, vandute la metru patrat. Peste temeliile palatului brancovenesc a fost construit un intreg cartier, cu peste 20 de strazi si pasaje: Sepcari, Selari, Lipsacni, Covaci. Nimic, absolut nimic nu mai ramasese in picioare din vechea cetatuie si chiar si astazi este imposibil de reconstituit un plan, oricat de aproximativ al vechii constructii. Actualul muzeu Curtea Veche a fost realizat prin desfiintarea unei strazi intregi, strada Soarelui, ale carei case negustoresti pastrasera aproximativ in stare de folosinta pivnitele curtii domnesti, ridicand peste acestea zidurile mai noilor pravalii, ba chiar si la etajele superioare folosind uneori pereti intregi ai constructiei medievale, prinsi cu tencuiala de peretii mai noi. Strada Soarelui a fost complet desfiintata si de sub temeliile ei a fost scoasa la lumina partea care trebuie sa fi fost cea mai importanta a casei domnesti: beciurile vistieriei si podeaua (plus o colonada) salii tronului. Chiar si in ciuda acestor descoperiri si chiar daca, in temeliile a zeci de case din areal au fost identificate alte fragmente din constructia domneasca, planul Curtii Vechi ramane unul total necunoscut iar machetele construite de istorici si de arheologi sunt catalogate toate drept fanteziste.

Dintre toate cladirile fortificate ale Bucurestiului, una singura se mentine aproape inegral: una complet necunoscuta bucurestenilor, netrecuta in nici un ghid si complet ignorata din punct de vedere turistic. Este vorba despre Curtea Dudesti-Cioplea, amplasata in fata scolii de soferi Ilioara, in care functioneaza mai multe fabricute si depozite. Cladirea, care dateaza de la 1700, se pastreaza in intregime, inclusiv zidurile de incinta, chiar daca in curtea vechiului conac macarele uriase au inlocuit vechile acareturi, parcuri si helestee. Totul este anonim, plin de rugina si de uleiuri, decrepit, dezolant.