Category Archives: destinatii turistice

Tanger, o capitala a Marocului, o Spanie mai murdara

Pleci din Benalmadena la 6. În Tarifa urci pe vapor la 9. Ajungi în Tanger la 7.30. Sunt diferente de fus orar sau, mai ales, de ora oficiala. Tanger aste al cincilea oras marocan si resedinta de vara pentru regele de aici.

Atmosfera se schimba total în jumatatea de ora cat parcurgi Atlanticul. În Tanger arhitectura are coordonate comune cu sudul Spaniei, dar totul este mai murdar, mai sarac, mai lipsit de estetic. Medina, centrul fortificat al oraselor musulmane, este locul unde localnicii încep „vanatoarea“ grupurilor de turisti straini. Aceasta continua si devine agasanta în centru comercial, vechiul cartier negustoresc, dominat de
casute înghesuite, medievale, pe strazi încurcate, stramte, pitoresti în esenta, picturale – daca ar fi mai bine îngrijite. „Vanatorii“ sunt comerciantii marocani. Toate casele sunt, în cei o suta de centimetri de fatada, mici pravalii de unde micii vulturi, slabi si amarati, se reped sa-si vanda marfa. Se tin dupa tine pe strada, negociaza oricat de neinteresat te arati, sunt agasanti si te privesc cu suspiciune. Esti alb: nu cumva esti american? Nimeni, sau aproape nimeni, nu îti ia banii din buzunar sau nu cerseste, dar sirul nesfarsit de comercianti, toti guralivi, oboseste si debusoleaza. Nu exista mercurial si preturile se fac dupa fata clientului. Dolarul merge mult mai bine ca euro, un produs care în moneda americana face un dolar este echivalat la un euro jumate. Orasul în sine scapa din vedere, mascat de fructe proaspete si bijuterii spoite, de artizanate si nimicuri, toale traditionale si instrumente artefactuate. Marimea si importanta sa sunt
mai evidente în zona rezidentiala, langa palatul regal, pe un deal panoramic unde turistii pot calari pe camile, sau în afara orasului, la Coloanele lui Hercule, locul unde eroul s-a batut cu titanii si a creat un capat lumii antice, panorama de asta data pentru Atlantic, cu delfini care vin pana foarte aproape de tarm si cu ton urias care sparge brizantii. (Nicu Ilie, via Ghimpele)