Category Archives: turism cultural

Fortificatiile de la gurile Dunarii

An de an Dobrogea atrage turistii ca un magnet. Undele reci si involburate ale Marii Negre precum si peisajele salbatice, de inceput al lumii sunt tintele preferate ale celor care vor sa-si petreaca vacanta de vara in aceste locuri. Scapati de agitatia marilor orase, oamenii vin aici sa se bucure de atingerea soarelui, de plaja, de mare, de pescuit, de noptile albe si de tot ceea ce le poate oferi litoralul romanesc si delta. Atat cat tine sezonul estival, timpul isi pierde definitia fireasca. Noptile devin zile si de la Constanta pana la Vama Veche, de la Tulcea si pana la gurile Dunarii totul este intr-o continua miscare.

Dar Dobrogea inseamna mult mai mult. Turistii de astazi nu sunt descoperitorii acestui tinut care are una dintre cele mai prestigioase istorii dintre regiunile Romaniei. Rand pe rand, greci, romani si bizantini au inaltat aici cetati, orase si monumente impresionante. Genovezii au lasat farul de la Tomis care le-a imortalizat prezenta pe aceste meleaguri. Aici se dadea batalia care avea sa incline definitiv sortii de partea romanilor in lupta cu dacii condusi de ultimul lor rege, Decebal. Si tot aici avea sa fie trimis Sfantul Apostol Andrei, intaiul chemat de catre Iisus, pentru a raspandi invatatura crestina.

Tinut misterios , Dobrogea uimeste prin descoperirile care se fac aici in fiecare an si care contureaza o istorie in parte neexplicata pana azi. Unul dintre aspectele care ii dau un aer de unicitate sunt fascinantele fortificatii antice si medievale de pe Dunare. O mina de aur pentru arheologi, ele reprezinta si ingredientele unei vacante de neuitat pentru cei care se incumeta sa le viziteze.

Martore ale unui trecut zbuciumat, fortificatiile pastreaza inca semetia din vremurile de odinioara. Dintre ruinele lor macinate de ani razbat pana azi ecourile luptelor de demult, a grandorii dar si a decaderii sub vremuri.

Doar o veriga dintr-un lant de cetati si castre ce se intindeau din nordul Bulgariei, de la Durostorum (Silistra de azi), tinand linia Dunarii pana la varsarea in Marea Neagra, batrana cetate Vicina este prima care se infatiseaza privirii. Construita, se pare, in 971 de catre bizantini pe insula Pacuiul lui Soare, cu al carei nume se confunda, cetatea avea initial rolul de baza navala. Ulterior ea urma sa devina cel mai important centru economic, politic si mai ales religios din nordul Imperiului bizantin. Ca o dovada a acestui fapt, primul mitropolit al Tarii Romanesti avea sa fie Iachint de Vicina. Situata intr-un cadru natural feeric, pe Dunarea veche, la aproape 20 km de Calarasi, ruinele cetatii ii incanta si azi pe cei care se ambitioneaza sa ajunga pana aici. Tabloul oferit este unul impresionant. Pietrele care odata formau zidurile si turnurile monumentale ale orasului acum sunt pe jumatate inghitite de apele Dunarii. Vegetatia specifica deltei inconjoara vestigile ramase, marturisind trecerea nemiloasa a vremii.

Inaintand cu barca pe linia Dunarii sau cu masina pe soseaua care strabate tinutul de o frumusete rar intalnita, candva strajuit de antica cetate Altinum (Oltina), al carei nume, “cea mareata “, era evocat cu mandrie de romani, te poti indrepta spre zidurile tacute ale unei cetati misterioase.

Asezata pe un platou din dreptul insulei Hinog, pe partea dreapta a Dunarii, la circa 3 km sud de podul Cernavoda, Axiopolis a fost o cetate cu un rol vital in economia Scythiei Minor (Dobrogea de azi). A fost fondata de generalul Lisimah cu scopul de a facilita legaturile cu Tomisul, fapt care a dus la transformarea acesteia din urma dintr-o escala neinsemnata intr-o cetate prospera. Sapaturile efectuate aici inca din secolul al XIX-lea au scos la iveala asezarile romana si bizantina care au urmat celei elenistice. Foarte interesanta este descoperirea din 1947 a unor inscriptii in limba greaca in care sunt amintite numele a trei martiri crestini: Chindeas, Chiril si Fastos (Dasius). Un punct de atractie il constituie si valul de piatra din secolul al zecelea care incepe aici si se sfarseste la Tomis, separand sudul Dobrogei de nordul agitat. Strans legata prin asezarea sa de alte doua cetati antice, Capidava si Carsium, Axiopolis forma impreuna cu acestea un triunghi renumit in nordul Imperiului roman. Documentele vremii, cum ar fi Tabula Peutingeriana, le mentioneaza atent vadind importanta lor pentru cei ce aveau sa devina cuceritorii lumii antice.

Cetatea Capidava se inscrie intr-un traseu turistic dobrogean caruia i se adauga Histria si Harsova. Acesta poate fi strabatut pe drumul dinspre Harsova (E 61), sau pe autostrada Fetesti-Cernavoda. Soseaua care leaga orasele Cernavoda si Harsova trece chiar pe langa zidurile cetatii, ridicata pe malul drept al Dunarii. Capidava este o cetate unica in felul sau. Este unul din acele locuri in care istoria pluteste in aer. Ridicata de imparatul Traian pe un loc de un avantaj strategic deosebit, Capidava incanta azi prin peisajul fermecator oferit privitorului. De aici , de langa zidurile cetatii, apusurile de soare sunt fara pereche. Spectacolul soarelui care coboara in Dunare generand o adevarata orchestratie de lumini si culori creeaza o stare de vraja care te cheama si te leaga de trecutul tumultos al castrului. Deosebit de interesanta este descoperirea in aceste locuri a unui vas de lut datat la granita dintre primul si al doilea mileniu pe care se afla inscriptionat primul onomastic in forma lui romaneasca, numele „Petre”.

Ultima din aceasta veriga este cetatea Carsium. Asezare situata la un stravechi vad al Dunarii , anticul Carsium a fost acoperit aproape in intregime de orasul Harsova. Primele vestigii care il intampina pe calatorul ce a strabatut centrul orasului si a urcat dealul printre casele asezate aici sunt zidurile scunde, ramasite ale unor incinte concentrice. In mijlocul acestora, ceva mai bine conservat se inalta un centru romano-bizantin. Informatiile gasite in aceasta zona precum si la Axiopolis si Capidava ne ofera imaginea unei cetati puternice ale carei ziduri aveau pana la 6-7 metri inaltime. Pastrata si consolidata pana tarziu, in secolul al XIX-lea, cetatea a fost martora unor intamplari al caror ecou a razbatut veacurile pana azi. A fost martora retragerii lui Iancu de Hunedoara din 1444 dupa infrangerea de la Varna, a fost cucerita de Mihai Viteazul si a jucat un rol important in vremea razboaielor ruso-turce din 1809,1828,1835-1856.

In nordul Dobrogei, mai aproape de gurile fluviului, cetatile si fortificatiile ofera o particularitate unica. Zona strategica deosebit de importanta dar si bogatia deltei au determinat aparitia asezarilor dace a caror origine se pierde in negura timpului. Cucerite rand pe rand de catre romani, acestea aveau sa fie transformate in puternice centre de aparare impotriva invadatorilor, multe dintre ele pastrand aceasta misiune pana in evul mediu. Originile pierdute ale acestora si continuitatea lor fac ca istoria sa se simta aici in fiecare piatra a cetatilor mai mult decat oriunde altundeva.

Probabil cea mai importanta dintre toate, Aegyssus (Tulcea) dateaza ca oras inca din secolul al saptelea i.e.n. Izvoarele arheologice dovedesc insa existenta unei societati stabile care a evoluat din preistorie pana azi. Citadela a lumii geto-dace, Aegyssus este cucerita devreme de romani (12-15 i.e.n.) devenind avanpostul apararii granitelor imperiului si o importanta baza navala. Insusi poetul Ovidiu o mentioneaza in scrierile sale precizand ca aceasta a luat numele celui care a intemeiat-o, getul Carpyus Aegyssus. Marturii ale acestui edificiu ne stau astazi zidurile de incinta si turnurile de aparare ale acropolei orasului. Aflat in drum spre delta sau spre baltile amenajate pentru pescuit nu vei avea decat de castigat daca te vei opri pret de cateva minute pentru a te lasa cuprins de vraja pe care o emana aceste ruine durate cu vieti si suflete omenesti. Iar daca te indrepti spre mare, te poti abate putin spre lacurile Babadag si Razelm. Pe una dintre culmile strajuite de aceste doua lacuri se afla cetatea Enisala, fascinanta prin istoria sa. Mormintele dacice, aproximativ patru sute, par a o data in secolul patru i.e.n. Cu toate acestea, uneltele de piatra slefuita, ceramica si chiar oasele unui mamut trimit originea sa in vremuri imemoriale. Reconstruita in secolul al douasprezecelea de catre genovezi, Enisala pare rupta dintr-un basm de demult. Din cand in cand, flacari ciudate apar dinspre pestera in care locuia odinioara sfetnicul tainic al conducatorului acestei cetati iar pe una dintre stancile din imprejurimi se pot vedea urmele unui animal din timpuri apuse. Acest spatiu in care realitatea se intrepatrunde cu fantasticul iti da impresia ca un vis etern al umanitatii, calatoriile atemporale, poate fi indeplinit.

Ceva mai sus, in apropiere de Murighiol (“lacul violet’’ in toponimia turca datorita nuantelor sale ciudate) tinuturile sunt strajuite de ruinele antice ale cetatii Halmyris. In acest colt indepartat al Dobrogei sapaturile recente scot la iveala vestigii ale crestinatatii. Identificarea osemintelor misterioase descoperite in aceste locuri a dus la concluzia ca aici odihneau moastele a doi martiri crestini, Sfintii Mucenici Epictet preotul si Astion monahul. Rezultatele expertizei antropologice confirma faptele mentionate in cea mai veche culegere de acte martirice („Faptele Sfintilor”) scrisa de preotul iezuit olandez Jean Bolland (1596-1664).

La numai 8 km de Murighiol, la Mahmudia se afla cetatea Salsovia. Centru al cultului soarelui pe vremea imparatilor Luciniu si Iulian Apostatul, cetatea avea sa dainuie pana in secolul al noualea in ciuda distrugerii ei de catre goti in secolul al patrulea. In incinta Salsoviei se consuma actul final al dramei imparatului Luciniu (263-324 e.n.). Asociat la domnie cu Constantin cel Mare , acesta avea sa fie omorat din ordinul celui din urma. Refugiul si moartea acestuia au fost amintite de Mihail Sadoveanu in „Umbrele trecutului”.

Si asta nu e tot . Spre miazanoapte, locul cel mai afectat de atacurile navalitorilor barbari, se afla ruinele unor cetati monumentale, probabil ca mai solida si mai bine protejata de pe tot intinsul Dunarii.

Beroe, Troesmis, Arrubium, Novoidunum sunt doar cateva din fortificatiile de la granita imperiului al caror rol in apararea Scythiei avea sa influenteze istoria pentru totdeauna. Loc de interactiune al atator popoare infloritoare, Dobrogea este un tinut cosmopolit. Ceea ce ramane caracteristic ei este continua schimbare si asimilare a tuturor formelor de civilizatie intr-un singur intreg. Vestigiile antichitatii permit celor ce le viziteaza sa fie mai aproape de inceputuri, mai aproape de figurile regilor si imparatilor al caror nume a intrat in legenda.

Caci numai o zi daca strabati malurile Dunarii, infruntand timpul si pasind pe istorie, poti avea parte de acea experienta unica, a celui ce a trait real o poveste intorcandu-se in timp cale de peste trei mii de ani.

Adrian Nicolae

articol aparut in Turism Club