Category Archives: cultura

Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca – date biografice

Născut la Lugoj, judeţul Timiş, în 7 iunie 1935, Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca s-a remarcat prin activitatea desfăşurată în cadrul Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin fiind, de altfel şi primul preşedinte al organizaţiei. În prezent este membru al consiliilor de conducere ale organizaţiei germane din Banat şi al celei din Caraş-Severin.

Carol Ludovic Lupşiasca este absolvent al Institutul Politehnic Timişoara, Facultatea de Mecanică, specializarea Maşini Hidraulice (1958) iar în anii ce urmează se remarcă prin activitatea derulată în cadrul Combinatului Metalurgic Reşiţa. Afirmându-se profesional, a fost numit în 1965, prin derogare la vechimea necesară în muncă, inginer proiectant principal şi şeful secţiei de proiectare pentru turbine hidraulice Francis, Pelton şi pompe de acumulare. În vara anului 1966 a fost trimis pentru două luni la Leningrad (St. Petersburg) pentru a participa la elaborarea proiectului tehnic al turbinelor Kaplan destinate centralei hidroelectrice Porţile de Fier. Aici a întocmit şi semnat desenele de proiect tehnic pentru arbore şi butucul rotor. Trei ani mai târziu a fost trimis pentru o lună la firma Neyrpic din Grenoble / Franţa unde se elabora documentaţia de execuţie a turbinelor Pelton şi a pompelor de acumulare pentru sistemul hidroenergetic Lotru. Cu excepţia acestor proiecte, colectivul pe care l-a condus sau coordonat a elaborat toate proiectele de turbine hidraulice Francis şi Pelton ca şi cele pentru pompe de acumulare realizate de UCMR până la pensionarea sa în 1995. Dintre realizările mai importante fac parte turbinele din centralele hidroelectrice Tarniţa, Mărişelu, Gâlceag, Şugag, Remeţi, Munteni, Retezat, Kapulukaya (Turcia), Kilickaia (Turcia), pompele de acumulare pentru staţiile Gâlceag şi Secueu. În toată această perioadă a asigurat şi asistenţă tehnică pentru execuţia în atelierele uzinei ca şi pentru montajul şi punerea în funcţiune pe şantiere. Ca expert în domeniul său de specialitate a făcut deplasări în străinătate la tratative comerciale cu firme din Suedia, Austria, Croaţia şi Cehia, pentru asistenţă tehnică în China şi Turcia, pentru susţinerea unor oferte de export în Noua Zeelandă, Indonezia, India şi Costa Rica.

Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca (in dreapta), la o reuniune a etnicilor germani
Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca (in dreapta), la o reuniune a etnicilor germani

În calitatea de preşedinte al FDGR , cu sprijinul soţiei şi al colaboratorilor celor mai apropiaţi (Erwin Josef Ţigla, Lisa Bell, Werner Kremm, Anton Schulz, Rudolf Mayer, Waldemar König ş.a.) a reuşit să atragă mulţi colaboratori voluntari în diferitele ramuri de activitate şi să instituie o viaţă de asociaţie autentică, activă şi eficientă. Prin sensibilizarea Ambasadei Germane din Bucureşti a reuşit să obţină finanţarea necesară pentru cumpărarea în 1995 unei case din str. Oituzului şi amenajarea ei ca sediu al organizaţiei unde au loc activităţile curente ale forumului şi ale organizaţiilor afiliate (Asociaţiei Foştilor Deportaţi în URSS, Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor) şi unde este adăpostită o bibliotecă internă a forumului cu cărţi obţinute prin diferite donaţii. Conducerea activităţii culturale a lăsat-o aproape în întregime pe seama celui mai capabil colaborator, preşedintele Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor, Erwin Josef Ţigla.

În ciuda responsabilităţilor profesionale mari, Lupşiasca nu a neglijat preocupările sale ca violonist şi istoric amator. Ca violonist a făcut parte din Orchestra Simfonică Muncitorească a Reşiţei (până la desfiinţarea acesteia în 1965) ca şi din cvartetul de casă grupat în jurul preotului romano-catolic Msgr. Paul Lackner. Din anul 1995 face parte din formaţia FDGCS „Banater/Bergland” – Trio, care se străduieşte să popularizeze muzica populară germană şi lucrări ale unor compozitori din Banatul de Munte.

Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca – date biografice

Născut la Lugoj, judeţul Timiş, în 7 iunie 1935, Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca s-a remarcat prin activitatea desfăşurată în cadrul Forumului Democratic al Germanilor din Caraş-Severin fiind, de altfel şi primul preşedinte al organizaţiei. În prezent este membru al consiliilor de conducere ale organizaţiei germane din Banat şi al celei din Caraş-Severin.

Carol Ludovic Lupşiasca este absolvent al Institutul Politehnic Timişoara, Facultatea de Mecanică, specializarea Maşini Hidraulice (1958) iar în anii ce urmează se remarcă prin activitatea derulată în cadrul Combinatului Metalurgic Reşiţa. Afirmându-se profesional, a fost numit în 1965, prin derogare la vechimea necesară în muncă, inginer proiectant principal şi şeful secţiei de proiectare pentru turbine hidraulice Francis, Pelton şi pompe de acumulare. În vara anului 1966 a fost trimis pentru două luni la Leningrad (St. Petersburg) pentru a participa la elaborarea proiectului tehnic al turbinelor Kaplan destinate centralei hidroelectrice Porţile de Fier. Aici a întocmit şi semnat desenele de proiect tehnic pentru arbore şi butucul rotor. Trei ani mai târziu a fost trimis pentru o lună la firma Neyrpic din Grenoble / Franţa unde se elabora documentaţia de execuţie a turbinelor Pelton şi a pompelor de acumulare pentru sistemul hidroenergetic Lotru. Cu excepţia acestor proiecte, colectivul pe care l-a condus sau coordonat a elaborat toate proiectele de turbine hidraulice Francis şi Pelton ca şi cele pentru pompe de acumulare realizate de UCMR până la pensionarea sa în 1995. Dintre realizările mai importante fac parte turbinele din centralele hidroelectrice Tarniţa, Mărişelu, Gâlceag, Şugag, Remeţi, Munteni, Retezat, Kapulukaya (Turcia), Kilickaia (Turcia), pompele de acumulare pentru staţiile Gâlceag şi Secueu. În toată această perioadă a asigurat şi asistenţă tehnică pentru execuţia în atelierele uzinei ca şi pentru montajul şi punerea în funcţiune pe şantiere. Ca expert în domeniul său de specialitate a făcut deplasări în străinătate la tratative comerciale cu firme din Suedia, Austria, Croaţia şi Cehia, pentru asistenţă tehnică în China şi Turcia, pentru susţinerea unor oferte de export în Noua Zeelandă, Indonezia, India şi Costa Rica.

Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca (in dreapta), la o reuniune a etnicilor germani
Carol Ludovic (Karl Ludwig) Lupşiasca (in dreapta), la o reuniune a etnicilor germani

În calitatea de preşedinte al FDGR , cu sprijinul soţiei şi al colaboratorilor celor mai apropiaţi (Erwin Josef Ţigla, Lisa Bell, Werner Kremm, Anton Schulz, Rudolf Mayer, Waldemar König ş.a.) a reuşit să atragă mulţi colaboratori voluntari în diferitele ramuri de activitate şi să instituie o viaţă de asociaţie autentică, activă şi eficientă. Prin sensibilizarea Ambasadei Germane din Bucureşti a reuşit să obţină finanţarea necesară pentru cumpărarea în 1995 unei case din str. Oituzului şi amenajarea ei ca sediu al organizaţiei unde au loc activităţile curente ale forumului şi ale organizaţiilor afiliate (Asociaţiei Foştilor Deportaţi în URSS, Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor) şi unde este adăpostită o bibliotecă internă a forumului cu cărţi obţinute prin diferite donaţii. Conducerea activităţii culturale a lăsat-o aproape în întregime pe seama celui mai capabil colaborator, preşedintele Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor, Erwin Josef Ţigla.

În ciuda responsabilităţilor profesionale mari, Lupşiasca nu a neglijat preocupările sale ca violonist şi istoric amator. Ca violonist a făcut parte din Orchestra Simfonică Muncitorească a Reşiţei (până la desfiinţarea acesteia în 1965) ca şi din cvartetul de casă grupat în jurul preotului romano-catolic Msgr. Paul Lackner. Din anul 1995 face parte din formaţia FDGCS „Banater/Bergland” – Trio, care se străduieşte să popularizeze muzica populară germană şi lucrări ale unor compozitori din Banatul de Munte.

Ion Cocora (jurnalist cultural) – date biografice

Născut la Greoni, judeţul Caraş-Severin în 14 noiembrie 1938, criticul de teatru şi poetul Ion Cocora se formează în mediile literare de la Cluj unde urmează cursurile Facultăţii de Filologie. Ajunge, imediat după absolvire, consilier cu probleme de teatru la Comitetul Judeţean de Cultură Cluj, redactor şef de rubrică la revista „Tribuna”, semnatar al cronicii teatrale şi colaborator la toate revistele importante din ţară. Ulterior ajunge redactor şef la Revista „Literatorul” şi comisar al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1981 – 1985).

Cocora-IonCunoscut mai ales ca om de teatru, a desfăşurat o intensă activitate de cronicar teatral şi, timp de 10 ani, director la Theatrum Mundi din Bucureşti, Ion Cocora este şi un excepţional poet care a debutat odată cu al doilea val şaizecist (Palimpsest, 1969), publicând, apoi, în cincisprezece ani, încă patru volume.

Ion Cocora este membru fondator UNITER, membru al Uniunii Scriitorilor, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, al Comitetului Director al Fundaţiei Gellu Naum şi membru în numeroase jurii naţionale.

In 1986 obţine premiul ATM pentru Almanahul „Spectacol”, în 1990 premiul UNITER pentru critică iar premiul „Trofeul Eugen Ionescu” îi este decernat în 2004 pentru Proiectul „Integrala Eugen Ionescu”, realizat parţial, cu o serie de patru spectacole, la Theatrum Mundi. Premiul UNITER pentru întreaga activitate îl primeşte în 2008.

Nicolae Dumitru Vlădulescu (Doru Vladulescu) – date biografice

doruOriginar din localitatea Prilipeţ, judeţul Caraş-Severin, artistul plastic Nicolae Dumitru Vlădulescu, în prezent director al teatrului reşiţean „G.A. Petculescu” este unul dintre puţinii pictori români care a intrat în circuitul internaţional al artei. Tablourile sale sunt expuse permanent la Soho Gallery din New York şi s-au regăsit de-a lungul timpului la Internaţional Art Show Berlin (1985) sau în expoziţia itinerantă din Europa ce a inclus ţări precum Franţa, Germania sau Austria (1990 – 1991).

In 2005 a fost invitat să participe la Bienala de artă contemporană de la Florenţa iar în anul următor s-a alăturat artiştilor europeni într-o expoziţie itinerantă care a inclus oraşe precum Atena, Madrid şi Lisabona. A mai avut expoziţii personale la Pancevo, Serbia (1986); Art Gallery în Guelph-Ontario (1992, 1994, 1997) fără a le include pe acelea din oraşe româneşti precum : Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca sau Reşiţa.

N.D. Văldulescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Secţiei de critică teatrală a UNITER.

Olga Delia Mateescu (actrita) – date biografice

            Olga Delia Mateescu, născută în 6 noiembrie 1949 la Bistriţa Năsăud, este actriţa şi scriitoare, societara de onoare a Teatrului Naţional I.L. Caragiale, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi UNITER, distinsă cu numeroase premii şi distincţii pentru activitatea sa artistică.

odm           Între 1968 – 1969 este studenta la Facultatea de Filologie, Secţia Limbi romanice şi clasice. În aceeaşi perioada începe activitatea la teatrul studenţesc “Podul”, apoi va urma studiile teatrale la I.A.T.C. absolvind în 1973. După Revoluţia din 1989 decide să îşi continue studiile şi obţine doctoratul în Istoria Teatrului (1999) sub conducerea prof. univ. Ileana Berlogea, în cadrul UATC.

Olga Delia Mateescu a scris un volum de proza scurta, 2 romane şi 18 piese de teatru, publicate sub forma a 9 volume la editurile Unitext, Cartea Româneasca, Universalia şi MLR (Muzeul Literaturii Romane).

In 1997 primeşte Premiul UNITER  pentru “Cea mai buna piesa a anului”, pentru piesa <Capricii>” şi premiul „I.C. Brătianu”  la Concursul Naţional de Literatura “Nihil Sine Deo”, Brasov, pentru piesa “Fantoma de la Coventry”. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie pentru volumul “Ferma de Struti” îl obţine în 2002 iar în acest an şi-a adăugat şi Premiul II la Concursul de Comedie Romaneasca din cadrul Festivalului Comediei Romaneşti – festCO pentru piesa “Canapeaua”;

Carte de memorii – top 10 vanzari la elefant.ro

Topul de vanzari al sectiunii Memorialistica din libraria online elefant.ro:

1

-25% Joseph Anton. Memorii
Joseph Anton. Memorii

Salman Rushdie
Produs publicat in 2012la Polirom
Colectia BIBLIOTECA POLIROM
Pret vechi: 67.95 lei
50.96 lei

2

-30% Indragostita de un masai. Editia 2012
Indragostita de un masai. Editia 2012

Corinne Hofmann
Produs publicat in 2012la All
Colectia CARTI ADEVARATE
Pret vechi: 34.9 lei
24.43 lei

3

-25% Omul fara chip. Incredibila ascensiune a lui Vladimir Putin
Omul fara chip. Incredibila ascensiune a lui Vladimir Putin

Masha Gessen
Produs publicat in 2012la Pandora M
Colectia Reality Shock
Pret vechi: 35 lei
26.25 lei

4

-25% Povestile Reginei Maria a Romaniei
Povestile Reginei Maria a Romaniei

Regina Maria a Romaniei
Produs publicat in 2011la Curtea Veche
Colectia IN AFARA COLECTIILOR
Pret vechi: 40 lei
30.00 lei

5

Despre omul frumos
Despre omul frumos

Dan Puric
Produs publicat in 2009la Sophia & Supergraph
22.00 lei

6

-25% Necredincioasa
Necredincioasa

Ayaan Hirsi Ali
Produs publicat in 2011la RAO
Colectia Biblioteca RAO
Pret vechi: 39.99 lei
29.99 lei

7

-25% Lumea secreta a nomenclaturii. Amintiri, dezvaluiri, portrete
Lumea secreta a nomenclaturii. Amintiri, dezvaluiri, portrete

Vladimir Tismaneanu
Produs publicat in 2012la Humanitas
Colectia Memorii, Jurnale, Corespondenta
Pret vechi: 35 lei
26.25 lei

8

-25% Confesiunile unui cafegiu
Confesiunile unui cafegiu

Gheorghe Florescu
Produs publicat in 2008la Humanitas
Colectia Memorii. Jurnale
Pret vechi: 49 lei
36.75 lei

9

-35% Jurnal berlinez ’38
Jurnal berlinez ’38

Martha Bibescu
Produs publicat in 2009la Vivaldi
Pret vechi: 20 lei
13.00 lei

10

-25% Dialoguri cu Paulo Coelho
Dialoguri cu Paulo Coelho

Juan Arias
Produs publicat in 2011la Philobia
Colectia Portrete
Pret vechi: 27 lei
20.25 lei

Mircea Deac (critic de arta)

deac_n. 1921, Oltenita

Mircea Deac este critic de artă, expert în arta românească. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie cu Tudor Vianu și George Oprescu și Academia de Arte cu Camil Ressu și Alexandru Ciucurencu. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” și Director al Artelor și Oficiului de Expoziții din Ministerul Culturii. Este membru al Uniunii ziariștilor profesioniști din România, membru fondator și vicepreședinte al Societății Colecționarilor de Artă din România și codirector la revista Pro Arte.

pagina wiki

Mircea Deac (critic de arta)

deac_n. 1921, Oltenita

Mircea Deac este critic de artă, expert în arta românească. A urmat Facultatea de Litere si Filozofie cu Tudor Vianu și George Oprescu și Academia de Arte cu Camil Ressu și Alexandru Ciucurencu. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” și Director al Artelor și Oficiului de Expoziții din Ministerul Culturii. Este membru al Uniunii ziariștilor profesioniști din România, membru fondator și vicepreședinte al Societății Colecționarilor de Artă din România și codirector la revista Pro Arte.

pagina wiki

Top articole pe siteul de biografii Oameni.Regionis.info

  1. Mircea Eliade (1907-1986). Biografie
  2. Liviu Dragnea, CV (politician)
  3. Dimitrie Cantemir – viata si opera
  4. Ionut Negoita – Biografie
  5. Constantin Brancusi (1876-1957). Biografie
  6. Nicolaie Titulescu (1882-1941). Biografie
  7. Nelu Iordache (patronul BlueAir) – Biografie
  8. Simona Gherghe
  9. Dimitrie Cantemir (biografia)
  10. Emil Racovita (1868-1947). Biografie

Top 10 artapluscultura

Emil Cioran (filosof)

EMIL CIORAN s-a nascut în 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Rasinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaza, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924.

emil-cioran
Între 1928 si 1932 urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publica articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd sa obtina astfel o bursa în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica înca patru carti în tara, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933 si 1935 se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reîntors în tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. În 1936 pleaca la Paris cu o bursa a Institutului francez din Bucuresti, care i se va prelungi pîna în 1944. În 1940 începe sa scrie Îndreptar patimas, ultima sa carte în limba româna, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pîna în 1991) a fi încheiata în 1945, an cînd se stabileste definitiv în Franta. Dupa 1945 începe sa scrie în limba franceza, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pîna în 1987, înca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
SCRIERI: Pe culmile disperarii (Bucuresti, 1934; 1990; 1993); Cartea amagirilor (Bucuresti, 1936; 1991); Schimbarea la fata a României (Bucuresti, 1936; 1941; editii revazute 1990, 1993); Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucuresti, 1991); Îndreptar patimas (Bucuresti, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) – Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) – Silogismele amaraciunii (Bucuresti, 1992); La Tentation d’exister (Paris, 1956) – Ispita de a exista (Bucuresti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) – Istorie si utopie (Bucuresti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964) – Caderea în timp (Bucuresti, 1994); Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d’admiration (Paris, 1986) – Exercitii de admiratie (Bucuresti, 1993); Aveux et anathèmes (Paris, 1987) – Marturisiri si anateme (Bucuresti, 1994).

Emil Cioran (filosof)

EMIL CIORAN s-a nascut în 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Rasinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaza, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924.

emil-cioran
Între 1928 si 1932 urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publica articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o teza de licenta asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd sa obtina astfel o bursa în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica înca patru carti în tara, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933 si 1935 se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Reîntors în tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. În 1936 pleaca la Paris cu o bursa a Institutului francez din Bucuresti, care i se va prelungi pîna în 1944. În 1940 începe sa scrie Îndreptar patimas, ultima sa carte în limba româna, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pîna în 1991) a fi încheiata în 1945, an cînd se stabileste definitiv în Franta. Dupa 1945 începe sa scrie în limba franceza, iar în 1949 îi apare la Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pîna în 1987, înca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Premiului Rivarol, care i se confera în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
SCRIERI: Pe culmile disperarii (Bucuresti, 1934; 1990; 1993); Cartea amagirilor (Bucuresti, 1936; 1991); Schimbarea la fata a României (Bucuresti, 1936; 1941; editii revazute 1990, 1993); Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucuresti, 1991); Îndreptar patimas (Bucuresti, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) – Tratat de descompunere (Bucuresti, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) – Silogismele amaraciunii (Bucuresti, 1992); La Tentation d’exister (Paris, 1956) – Ispita de a exista (Bucuresti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) – Istorie si utopie (Bucuresti, 1992); La chute dans le temps (Paris, 1964) – Caderea în timp (Bucuresti, 1994); Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d’admiration (Paris, 1986) – Exercitii de admiratie (Bucuresti, 1993); Aveux et anathèmes (Paris, 1987) – Marturisiri si anateme (Bucuresti, 1994).

David Prodan (istoric)

DAVID PRODAN a fost istoric, arhivist, bibliotecar, academician,
specialist în istoria Transilvaniei.
· S-a născut la 13 martie 1902, în satul Cioara (azi Săliştea), judeţul Alba.
· S-a stins din viaţă la 11 iunie 1992, la Cluj-Napoca.

STUDII: urmează liceul la Orăştie, iar apoi Facultatea de Istorie şi Geografie din Cluj în 1924;
doctor în istorie (1938).

ACTIVITATE: arhivist la Arhivele Statului Cluj (1924-1938); arhivar (1938), bibliotecar principal, bibliotecar-şef la Biblioteca Centrală Universitară (1943-1948), profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii clujene (1948-1962); şef de secţie la Institutul de Istorie Naţională Cluj-Sibiu (1943-1948); Şef de secţie la Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj (1948-1972). Membru corespondent (1948) şi titular al Academiei Române (1955). Preşedinte de onoare al „Centrului de Studii Transilvane” (1991-1992). Membru al Asociaţiei Istoricilor Americani pe locul rămas liber la
moartea lui Fernand Braudel.

DINTRE OPERELE SALE:
· David Prodan, Supplex Libellus Valachorum (lucrare fundamentală). Prima ediţie: 1948; reeditări: 1967, 1984, 1998 etc.
· David Prodan, Încă un Supplex Libellus românesc – 1804, Cluj 1970.

BIOGRAFIE:

Istoricul David Prodan s-a născut la 13 martie 1902 în comuna Cioara, azi Sălişte din judeţul Alba, dintr-o familie formată din părinţii Ilie Prodan şi Ana Moţ, ţărani mijlocaşi, care au mai avut trei copii, pe Ana, Saveta şi Ion, care a murit foarte tânăr. Şcoala primară de patru clase a urmat-o în sat la şcoala confesională unde învăţătorul şi preotul l-au sfătuit să urmeze restul studiilor la un liceu maghiar din Sebeş. A urmat apoi Liceul Kun din Orăştie şi Liceul Aurel Vlaicu tot din Orăştie, unde şi-a dat şi examenul de maturitate. A luat drumul Clujului angajându-se translator la Direcţia Generală a Cărţii Funduare timp în care se înscrie la Facultatea de Litere – secţia română-istorie a Universităţii Dacia Superioară absolvind în 1924 cu licenţă în istorie şi arheologie. Teza sa de doctorat a fost “Răscoala lui Horea în comitatul Cluj şi Turda”, teză ce a stat la baza lucrării sale de căpătâi ce avea să poarte acelaşi titlu şi care avea la bază ani de studii şi cercetări minuţioase asupra vieţii iobagilor din Transilvania şi asupra evenimentelor din timpul răscoalei de la 1784.Odată cu studiile universitare şi-a însuşit cunoştinţe din domeniile: literatura istorică română şi maghiară, paleografie, cronologie, heraldică şi sigilografie. După absolvire a lucrat la Arhivele Statului din Cluj, la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj şi mai apoi la Sibiu, unde a fost nevoit să se refugieze între anii 1940-1944. Începând din 1948 a fost profesor universitar şi şef de secţie la Institutul de istorie şi arheologie din Cluj. Din 1948 a fost şi membru corespondent iar din 1955 titular al Academiei Române. A fost ales membru al Asociaţiei Istoricilor Americani pe locul rămas liber la moartea lui Fernand Braudel. Din 1991 şi până în 1992 la moartea sa, a fost preşedinte de onoare la Centrul de Studii Transilvane din Cluj.

Ca semn de preţuire pentru opera lui şi valoarea sa ca istoric, cercetător şi om de ştiinţă, numele său a primit nemurirea prin atribuirea unor instituţii de învăţământ şi a unor instituţii culturale din ţară, numele de David Prodan.

Istoricul s-a stins din viaţă la 11 iunie 1992 la vârsta de 90 de ani şi a fost înmormântat la Cluj-Napoca. A fost unul din cei mai mari istorici români, încă din anii tinereţii a fost martorul primului război mondial iar mai apoi la vârsta maturităţii depline a trecut din nou prin cel de-al doilea război mondial. A urcat rând pe rând treptele consacrării sale ştiinţifice, profesionale, universitare, şi academice.

David Prodan şi-a dedicat o bună parte din timp, cercetării evenimentelor istorice strâns legate de satul natal, de teritoriul judeţului Alba şi de istoria Transilvaniei. A scris o amplă monografie a Răscoalei lui Horea ( despre care a afirmat în repetate rânduri că este marea sa lucrare). Ca un adevărat istoric ce era, întreaga sa lucrare se baza pe o bază documentară solidă, inedită, de arhivă, reconstituind faptele şi evenimentele aşa cum au fost. De altfel el a şi spus referitor la această lucrare “Previn că lucrarea nu oferă o lectură comodă, confortabilă… Mai ales că nu am înţeles să îndulcesc sau să ocolesc nimic din ceea ce s-a petrecut”. O extraordinară lecţie ştiinţifică ce ar trebui să fie un jalon şi în lumea cercetării istorice de azi.

În afară de Răscoala lui Horea, o altă lucrare de referinţă a marelui istoric este şi Supplex Libellus Valachorum, începută sub formă de articole în presă, aceasta avea să devină cea mai editată lucrare de istorie de la noi (trei ediţii în limba română şi câte una în engleză şi germană). Tematica favorită rămâne însă problema iobăgiei din Transilvania, drept care între anii 1938 şi 1992 va edita lucrările: Răscoala lui Horea în comitatele Cluj şi Turda (1938), Teoria imigraţiei românilor din Principatele Române în Transilvania (1944), Iobăgia în domeniul Băii de Arieş la 1770, (1948), Supplex Libellus Valachorum (1948), Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI-lea- 3 vol. (1967- 1968), încă un Supplex Libellus românesc – 1804 (1970), Urbariile Ţării Făgăraşului, vol. l şi 2 (1986, 1987), Răscoala lui Horea, vol. 1 şi 2 (1979 şi 1984), Problema iobăgiei în Transilvaniei (1989), Din istoria Transilvaniei (1991), Transilvania şi din nou Transilvania (1992 şi 1996).

Postum, în anul 1993, i-au fost publicate memoriile într-un volum intitulat chiar aşa, Memorii, în care îşi prezintă întreaga viaţă despre care David Prodan a afirmat în repetate rânduri că “N-am avut o viaţă de suferinţe, de mizerii care să impresioneze, nici o viaţă de aventură care să stârnească vreun interes deosebit. N-am făcut nici eforturi spectaculoase pentru a deveni. Am avut o viaţă ca nenumărate altele. Am pornit de jos, dar am urcat scara destul de normal, treaptă cu treaptă. N-am avut o viaţă uşoară dar nici prea grea. N-au lipsit nici umilirile sau invidiile dar poate ele au fost omagiul calităţii, în viaţă nu am fost ocolit nici de boli, nici de numeroase ameninţări datorate probabil consecvenţei şi tenacităţii cu care am abordat cercetarea istorică”.

Aşadar David Prodan a îmbrăţişat o problematică fundamentală a istoriei Transilvaniei de la sfârşitul evului mediu şi începutul celui modern – iobăgia. Cercetările lui au deschis doar un drum punând temeinice baze cercetărilor viitoare, care, sperăm noi, vor fi la fel de corecte şi tranşante şi vor putea să scoată mult mai multe adevăruri la lumină.

La 13 martie 2007, la împlinirea a 105 ani de la naşterea academicianului David Prodan (1902- 1992), comuna Sălişte, comuna natală a marelui istoric, a găzduit o amplă manifestare de omagiere a celui care a înnobilat trecutul acestui neam cu pagini de intens adevăr istoric. La manifestare au participat reprezentanţii Consiliului Judeţean Alba, Consiliului Local şi Primăriei Sălişte, membrii Fundaţiei “Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, care editează şi revista “Dacoromania”, reprezentanţi ai Bibliotecii Judeţene “Lucian Blaga” Alba şi ai altor instituţii de cultură, oameni de cultură şi artă din Alba Iulia, Cugir şi Sălişte şi nu în ultimul rând elevii de la şcoala generală din localitate şi de la Colegiul “David Prodan” din Cugir. Dintre cei care au dorit să omagieze numele marelui luptător pentru cunoaşterea adevăratei istorii a Transilvaniei , au rostit câteva cuvinte la ceas de mare sărbătoare publicistul Ioan Bâscă, poetul Ion Mărgineanu, redactorul şef al revistei “Dacoromania” – Ioan Străjan, prof Daniela Floroian, prof. Ioan Bur, prof. Ilie Furduiu şi primarul comunei Sălişte, Aurel Emil Stănilă. Personalitatea lui David Prodan a fost evocată într-o scurtă prezentare de către învăţătorul Ionel Bozeşan care este şi custodele Muzeului de Etnografie din Sălişte. Dacă manifestarea a început cu o vizită la casa natală a istoricului David Prodan, finalul a aparţinut copiilor adunaţi în curtea şcolii la umbra bustului marelui academician unde elevii prezenţi la manifestare au depus coroane de flori şi au prezentat un scurt program artistic.

Top 10 cele mai vorbite limbi pe glob

1. Limba mandarina – circa 1,4 miliarde de vorbitori

Mandarina, limba oficiala in China si Taiwan, este, de departe, cea mai vorbita limba de glob, depasind engleza, din punct de vedere al numarului de vorbitori, intr-un raport de cel putin 2 la 1.
Nici nu este de mirare, daca ne gandim ca majoritatea populatiei chineze (cea mai numeroasa de pe glob) vorbeste mandarina. De asemenea, mandarina mai este vorbita in Singapore, Indonezia, Macau, Filipine si in puternice comunitati chineze din SUA, Australia, Peru, Canada, Mauritius sau Rusia. Si, cu toate acestea, mandarina este una dintre cele mai dificile limbaje de pe glob, un incepator fiind incapabil sa inteleaga fiecare nuanta a cuvintelor rostite de un nativ. Spre exemplu, fiecare cuvant poate fi exprimat in cel putin 4 moduri (sau tonuri), putand insemna altceva in functie de modul in care este pronuntat si de felul in care sunt accentuate sunetele.

2. Limba engleza – cca 508 de milioane de vorbitori

Chiar daca numarul nativilor vorbitori de engleza (cca 350 de milioane) este depasit de cel al vorbitorilor de limba spaniola, numarul celor care au imbratisat engleza ca a doua limba este unul covarsitor.

Continue reading Top 10 cele mai vorbite limbi pe glob

Alina Mungiu-Pippidi (activist social)

Alina Mungiu-Pippidi (n. 1964), doctor in psihologie sociala al Universitatii din Iasi, este una dintre cele mai cunoscute voci ale societatii civile din Romania si o personalitate academica recunoscuta peste hotare, fiind de mai multe ori invitata sa conferentieze la universitati ca Harvard, Oxford, Stanford si European University Institute. In prezent este profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin, presedinte fondator al Societatii Academice din Romania si expert al Comisiei Europene. Printre cele mai importante carti ale sale se numara: A Tale of Two Villages (CEU Press, 2010), Ottomans into Europeans (cu Wim van Meurs, Columbia University Press, 2010) si Romanii dupa ’89 (Humanitas, 1995). La Editura Polirom au aparut: Doctrine politice. Concepte universale si realitati romanesti (1998), Introducere in politologie. Manual optional pentru liceu (2000), Secera si buldozerul. Scornicesti si Nucsoara. Mecanisme de aservire a taranului roman (cu Gerard Althabe, 2002). In 2006 a fost republicata la Cartea Romaneasca Evanghelistii (Premiul UNITER pentru cea mai buna piesa a anului 1993).

Top articole revista Cultura, sezonul 2011-2012

  1. Pasarile prevestitoare
  2. Pasarile prevestitoare. Cioara si Cucul
  3. Obiectele din casa. Semne si prevestiri (II)
  4. Rãspuns domnului Gabriel Liiceanu
  5. Marin Sorescu – „La Lilieci“
  6. Obiectele din casa. Semne si prevestiri
  7. Portret Mircea Ivanescu. Un esec ireparabil
  8. Prevestiri de ieri în lumea de azi
  9. Despre etnobotanisti, cu incredere
  10. Tare. Orchestra Romana de Tineret la Ateneul Roman, sub bagheta lui Christian Badea

Top 10 Historipedia (2012)

  1. Stema Romaniei (si a Principatelor Unite) – perioada antebelica si interbelica
  2. Balcic – Pictorii si istoria
  3. Tara Romaneasca – Heraldica
  4. Istoria metalurgiei in Orient, Levant si in Romania
  5. Stema Moldovei – Heraldica
  6. Date esentiale din istoria romanilor
  7. Stema Romaniei Mari – Heraldica
  8. Azerbaijan – istoria
  9. Spartanii (date istorice si legenda)
  10. Stema Romaniei comuniste – Heraldica

Top personalitati (2012) pe Biopedia

  1. Simona Gherghe
  2. Nicolaie Titulescu (1882-1941). Biografie
  3. Mircea Eliade (1907-1986). Biografie
  4. Alexandra Stoicescu
  5. Ionut Negoita – Biografie
  6. Constantin Brancusi (1876-1957). Biografie
  7. Nelu Iordache (patronul BlueAir) – Biografie
  8. Emil Racovita (1868-1947). Biografie
  9. Gabriel Oprea – Biografie
  10. Principesa Ana de Bourbon-Parma (biografia oficiala)