Category Archives: Personalitati artistice

Anton Ferenschutz (pictor roman)

simezaTalentat pictor, originar din Reşiţa, Anton Ferenschütz este descoperit de cunoscutul Zoltan Faluschy care i-a şi convins pe părinţi să-l lase să urmeze cursuri de desen şi pictură. Al 2-lea Război Mondial şi deportarea în Rusia au încheiat perspectivele sale de a deveni vreodată pictor, dar a purtat ascuns în el bucuria şi interesul pentru pictura care a devenit pentru dânsul un hobby.

S-a născut la Reşiţa, în 10 noiembrie 1927 iar în 1990, când România şi oraşul său natal aveau nevoie de ajutor, a organizat la Banca Municipală din Bielefeld o expoziţie cu scop umanitar: „Ajutor pentru România”, exclusiv cu reproduceri de Nicolae Grigorescu. Tablourile au fost vândute în două zile, ceea ce i-a dat puterea de a continua. O a doua expoziţie de acest gen a avut loc în anul imediat următor.

In 1993 primeşte Diploma de membru de onoare de la Uniunea Artiştilor Plastici din Caraş-Severin iar mai târziu  titlul de Membru de onoare din partea Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa.

Începând cu anul 1992 organizează o serie de expoziţii în Reşiţa, Bielefeld-Jöllebeck sau Duisburg iar multe dintre lucrări pictate sale în pastel se găsesc în Europa, chiar şi în SUA şi Canada.

Întreaga sa activitate ca pictor se bazează pe studiu autodidactic, din cărţi de istorie a picturii, pe studierea operelor diferiţilor pictori precum şi a biografiile lor.

Cartea sa, „Oul de cuc”, a apărut în 1998 împreună cu Marius Barbu, iar în 2006 cartea „Wahn und Wirklichkeit. Erzählung“ la Editura „Banatul Monrtan“ din Reşiţa.

[extras din laudatia de la acordarea titlului de cetatean de onoare in Caras-Severin pentru Anton Ferenschütz]

Ion Stendl (artist plastic)

Personalitate a judeţului Caraş-Severin, domnul Ion Stendl este în prezent profesor la Universitatea Naţionala de Artă din Bucureşti, membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România iar din 2002 doctor în arte vizuale. In portofoliul său figurează atât prestigioase expoziţii personale, cât şi însemnate premii şi distincţii, obţinute în ţară şi peste hotare.

S-a născut în 18 februarie 1939 la Reşiţa unde urmează şcoala primară şi liceul după care se înscrie la cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative, secţia Pictură Monumentală cu profesorii Ion Popescu-Negreni, Ştefan Constantinescu şi Gheorghe Popescu. După finalizarea studiilor este repartizat ca preparator la Catedra de Pictură Monumentală, devine asistent trei ani mai târziu iar în 1973 lector.

Ion_PortraitDin 1965, devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România iar între 1971-1972, Ion Stendl a avut o bursa „DAAD” la Academia de Stat din Düsseldorf la profesorul Rolf Sackernheim. Începând cu anul 1993 este profesor invitat la Academia Internaţională de Vară la Beratzhausen în Bavaria iar în 2002 susţine îşi susţine teza de doctorat la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti cu tema „Desenul – estetica, suporturi, materiale”.

Ion Stendl a organizat peste 150 de expoziţii personale, internaţionale şi de grup iar din 1963 are participări la aproape toate manifestările naţionale precum şi la numeroase expoziţii de artă românească în străinătate.

In 1969 ia premiul Bienalei Tineretului de la Paris pentru lucrări de grup,  grup din care mai făceau parte Radu Dragomirescu şi Radu Stoica. In 1970 obţine o medalie la a III-a Bienala de la Cracovia, în 1970 “Medalia de Onoare” – Bansk-Bystrica iar în 1972 premiul al II-lea la Bienala de Arta de la Noto. La Concursul de Desen „Juan Miro”, Barcelona, din 1974 este recompensat cu a III-a Menţiune de Onoare iar în 1977 ia Premiul la Expoziţia Bienala de la Viena. Premiul revistei “Arta” Bucureşti îi este acordat în 1983 iar în 1984 premiul “Ion Andreescu” al Academiei Romane şi Placheta de Aur la Expoziţia Internaţionala de Postere pentru Film, Chicago. Anul 1995 aduce cu sine Premiul Special al U.A.P  iar  în anul 2000 îi este decernat Ordinului Naţional „Serviciul Credincios” în gradul de Ofiţer.

Încă din 1967 Ion Stendl a participat la Bienale de gravură la Tokyo, Ljubljana, Buenos Aires, Geneva, Barcelona, Viena iar în 1972 la cea de-a 36-a Bienală de la Veneţia ce s-a desfăşurat în cadrul unei manifestări colective de grafică..

Legat de locurile sale natale, Ion Stendl donează 21 de lucrări de pictura, desen şi tapiserie Muzeului Banatului Montan din Reşiţa care a amenajat în acest sens două săli pentru a găzdui lucrările lui Ion şi a Teodorei Stendl. Inaugurarea expoziţiei permanente a avut loc în cadrul unui vernisaj festiv ce a avut loc în aprilie 2007.

[extras din laudatia de la acordarea titlului de cetatean de onoare al Judetului Caras-Severin]

site personal: www.stendl.com

Jean Al. Steriadi (pictor roman). Biografia

steriadi-himselfJean Alexandru Steriadi (29 octombrie 1880 – 23 noiembrie 1956), pictor și grafician român

(via araart.ro; pentru rezultatele in licitatii de arta, vezi Jean Alexandru Steriadi, cote de piata; pentru prezenta pe piata internationala, vezi Arcadia)

Jean Alexandru Steriadi(n. 29 octombrie 1880, București, d. 23 noiembrie 1956, București) a fost un pictor și grafician român, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru de onoare al Academiei Române din anul 1948.

Jean Alex. Steriadi (1880-1956) a fost o personalitate marcantă a artelor plastice româneşti din prima jumătate a secolului XX. De origine franceză (după mamă) şi greacă (din partea tatălui) după studii la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, pleacă cu o bursă la Műnchen şi apoi la Paris, unde frecventează Academia Julian şi atelierul lui Lucien Simon.

A studiat la București cu G.D. Mirea, apoi la München și la Paris. A condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de arte plastice din București. Steriadi este inițiatorul și promotorul saloanelor de alb-negru în grafică. În prima perioadă de creație, Steriadi a fost preocupat de compoziția de mari dimensiuni, înfățișând scene din viața oamenilor simpli („Hamali în portul Brăilei”, „Chivuțele în Piața Mare”, „Vânzătoare de dantelă”), și de portret, demostrând o sensibilitate receptivă la vibrațiile sufletului uman. Mai târziu a pictat, cu o emoție uneori învăluită de o ușoară melancolie, peisaje urbane și acvatice, colțuri ale vechiului București, imagini din Dobrogea și din numeroasele sale călătorii. Pictura lui Steriadi, de o luminozitate delicat nuanțată, atestă asimilarea celor mai prețioase trăsături ale impresionismului. Desenator talentat, este autorul a numeroase portrete-schiță (în creion sau în peniță), care ating, în grafica românească, o culme a genului prin precizia caracterizării, spiritul de observație, umorul inteligent. Steriadi a practicat cu succes și litografia.

UPDATE: SURSA 2 – www.gorjeanul.ro: [extrase din viata privata]

Participă pentru prima oară la Expoziţia Societăţii Tinerimea Artistică din 1904 (al cărei preşedinte va fi ales ulterior) şi are cea dintâi expoziţie personală la Ateneu în 1906. De la acea dată se înscrie pe o traiectorie profesională mereu ascendentă, devenind un nume cu greutate în pictura şi învăţământul artistic românesc. Având numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate (la Paris, Bruxelles, Haga, Amsterdam, Geneva, Veneţia etc), va urca treptele ierarhiei universitare până la demnitatea de rector al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. În perioada 1944-1949 este director al Muzeelor Aman şi Kalinderu. Pentru activitatea sa artistică va fi încununat cu numeroase premii şi distincţii (Premiul Naţional de Pictură în 1930, membru de onoare al Academiei – 1948, Laureat al Premiului de Stat, în 1952, Artist al Poporului, în 1954 etc). Jean Al. Steriadi este autorul unor lucrări de pictură şi grafică de o deosebită valoare, care atestă asimilarea celor mai preţioase trăsături ale impresionismului european şi care cunosc cote deosebit de ridicate în licitaţiile de artă. Cele două scrisori pe care le dăm mai jos publicităţii datează din perioade diferite ale existenţei artistului. Astfel, prima este o carte poştală ilustrată, din anul 1907, adresată lui Fritz (Frederic) Storck (1872-1942), în care Steriadi, aflat la Brăila, îl roagă pe prietenul său să ia parte la căsătoria sa cu Nora Condrus. Aceasta, gorjeancă de origine, născută în Cartiu, comuna Turcineşti, din apropierea Târgu-Jiului, va deveni un artist decorator cu reputaţie, care, după studii la Paris, la Academie de la Grande Chaumière, are numeroase expoziţii în ţară şi străinătate. După moartea sa în 1948, Steriadi se căsătoreşte, în acelaşi an, cu Laetiţia Lucasievici, şi ea o cunoscută artistă plastică. [articolul inextesno]

Alexandra Nechita (Micuta Picasso, date biografice)

Cotatã printre cei mai mari artişti în viaţã, Alexandra Nechita s-a nãscut în august 1985, în oraşul Vaslui, la trei luni dupã ce tatãl ei fugise în SUA. Alexandra şi mama sa au reuşit sã i se alãture un an şi jumãtate mai târziu, când au primit aprobarea sã plece la Los Angeles. De micã, fetiţa a dovedit un talent deosebit la desen. Picturile ei abstracte, în care se îmbinã cubismul caracteristic operei lui Picasso cu culorile vii ale lui Matisse, au încântat criticii de artã, precum şi numeroasele personalitãţi ale lumii (regina Angliei, împãratul Japoniei) care i-au cumpãrat tablourile. Alexandra a devenit celebrã la vârsta de nouã ani, când a fost descoperitã de un agent, care-i vãzuse picturile expuse într-o librãrie. În cartea sa „Outside the Lines“, publicatã în 1996, Alexandra povesteşte cu emoţie şi duioşie momentele petrecute cu bunicii ei, la ţarã, în judeţul Vaslui, unde aceştia au o gospodãrie şi o vie. În amintirea vacanţei petrecute în România, în 1994, ea a pictat pânza „Vara în Europa“ şi a afirmat „am fost atât de plinã de bucurie în România, încât n-am vrut sã plec“. Deşi a primit o ofertã de 350.000 de dolari pentru acest tablou, Alexandra nu l-a vândut, pentru cã îi este mult prea drag.

Constantin Tanase (date biografice)

Constantin Tãnase (1880–1945) actor, creatorul teatrului românesc de revistã, s-a nãscut la Vaslui şi a absolvit Conservatorul din Bucureşti. În 1919 a înfiinţat teatrul de revistã „Cãrãbuş“, care îi va aduce o meritatã faimã naţionalã şi chiar europeanã, prin spectacolele pline de umor şi foarte critice la adresa realitãţilor vremii.

Octav Bancila (pictor)

Octav Băncilă (1872 – 1944)

Născut la Corni, în judeţul Botoşani, Octav Băncilă (fiul lui Vasile Băncilă şi al Profirei N. Neculce, descendentă a cronicarului Ion Neculce) a rămas orfan de tată încă de la vârsta de 4 ani, lucru care nu l-a împiedicat să-şi urmeze chemarea pe drumul artei.
Printre dascălii care i-au îndrumat paşii viitorului pictor s-au aflat G. Panaitescu-Bardasare, C.D. Stahi şi Emanoil Bardasare. La vârsta de 19 va câştiga o bursă în străinătate. Studiază la Academia de Arte Frumoase din München (1894-1898), lucrează în atelierele pictorilor Haschbe şi Lenbach şi îşi expune lucrările realizate în această perioadă la Glaspalast şi Kunstverein. Călătoreşte în Franţa şi Italia.
Revine în ţară, unde îşi organizează atelierul de creaţie la Gimnaziul “Ştefan cel Mare”, şi deschide, în anul 1900,  prima expoziţie personală în sala de decoruri a Teatrului Naţional, unde prezintă circa 100 de lucrări. Este cunoscut prin ciclul de lucrări 1907,  în care abordează tema revoltelor ţărăneşti care au avut loc în ţară dar nu a uitat să presare, peste amintirea timpurilor, momente de repaos în mijlocul naturii, peisaje, portrete, naturi statice şi flori.

Octav Băncilă a fost profesor de desen și caligrafie la Școala normală „Vasile Lupu” (1901) și la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Școala de Belle Arte” din Iași. În perioada 1908-1935 și-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziții deschise la Iași și București, singur sau alături de alți mari artiști ai vremii, Gheorghe Petraşcu, Jean Alexandru Steriadi, Paul Verona. În anul 1942 a participat la expoziția colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Național.

Deşi a avut o poziţie controversată în timpul vieţii, a fost ironizat, criticat şi chiar arestat, după moartea sa a fost elogiat ca pictor de valoare, lăsând în urma sa o impresionantă operă, a cărei principală caracteristică este realismul. (cf prezentarii dintr-o licitatie Goldart).

Siteul casei de licitatii cita bibliografia:

Anton Coman : Octav Băncilă; Editura de Stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1954
Mircea Deac : Lexicon critic şi documentar; Editura Medra, Bucureşti, 2008
Mircea Deac : 230 pictori români 1890-1945; Editura Medra, Bucureşti

v si Eliza Zdru, Va mai amintiti de Bancila? pe siteul Adevarul.ro

 

Maria Deac Poienaru (artist popular)

Maria Deac Poienaru, membră a Academiei Artelor Tradiţionale din România; tezaur uman viu.

Valea Sebeşului este şi astăzi dependentă de activitatea zugravilor Lazului. Orice periplu turistic prin zonă e legat de trecerea prin satul Poienarilor. E o invitaţie care greu poate fi refuzată de cineva ! Mai ales atunci când gazda casei cu nr. 72, cu pereţii pictaţi cu arhangheli este Maria Deac Poienaru, din păcate ultima descendentă a familiei. Întotdeauna binevoitoare, doamna Maria repetă cu răbdare istoria familiei ei, neezitând să-ţi arate lucrurile vechi păstrate de la bunicul şi tatăl său, dar şi mulţimea creaţiilor sale, nu doar icoanele pe sticlă care-i umplu atelierul amenajat în veranda casei, ci şi cusăturile şi ţesăturile realizate în urmă cu câteva decenii. La anii săi, pictează încă, doar pe sticlă, folosind vechile modele preluate după piesele rămase de la antecesorii săi, dar şi teme noi, păstrând, prin prezenţa şi activitatea sa, prin casa îngrijită, memoria strămoşilor. Din 1962 Maria Deac Poienaru expune pe pereţii camerei de jos ai casei icoane pe sticlă adunate din pivniţele lăzenilor şi săsciorenilor. Alături de ele, a atârnat căncee, prosoape, a aşezat un război de ţesut, un colţar, un dulap de lemn pictat de bunicul său, Ilie I Poienaru, dar şi câteva dintre creaţiile sale proprii. Cruci de lemn pictate de Ilie II Poienaru şi alte câteva doar sculptate de acesta, pregătite pentru zugrăvire, sunt păstrate cu grijă pe un raft din camera-muzeu. Un caiet de impresii păstrează semnăturile specialiştilor şi ale pasionaţilor acestei arte ce au trecut prin casa Poienarilor, iar un album, decupate, o parte din articolele referitoare la zugrăvitul de icoane în centrul Laz şi la familia sa, apărute în diferite reviste de specialitate. Alături de icoanele pictate de zugravii Lazului se păstrează şi icoane realizate în centrele de pictură pe sticlă de la Nicula, Gherla, Lancrăm şi Şcheii Braşovului.

Erich Bergel (muzician)

Erich Bergel a fost condamnat de regimul comunist la sapte ani de inchisoare, pentru ca a interpretat concerte de orga si oratoriu in biserica, pe cind era dirijor la Filarmonica din Cluj. Un mare dirijor, cu o biografie fracturata, un mare artist ce a trecut si suportat regimul penitenciar din Romania. Opera lui Erich Bergel (1930-1998), unul din marii muzicieni ai secolului XX, se distinge prin cartile Bach, die Kunst der Fuge (Bonn, 1980), Bachs letzte Fuge (Bonn, 1985) si prin reconstructia orchestrata a Artei fugii (Partition, 1997).

Cosmin Plesa (regizor)

Dorli Blaga Cosmin Pleşa

Regizorul Cosmin Pleşa a câştigat un echivalent al Oscarului pentru teatru, la Moscova. O trupă formată din artişti ai Teatrului Naţional Timişoara, ai Operei Naţionale a oferit publicului festivalului, spectacolul „Manole”, după opera marelui poet Lucian Blaga. Cu o viziune ieşită din standardele obişnuite, reprezentaţia a impresionat prin ideile mai puţin abordate în teatru de azi. Aflat la confluenţa dintre teologie şi regie de teatru, pornind de la un text classic, Cosmin Pleşa încearcă transpunerea pe scenă a unei viziuni ce ţine de Credinţă şi de configurarea fiinţei interioare.

Titluri din presa:

Andrei Arsenievici Tarkovski: opt decenii de la naştere

(…) la fel ca şi în cazul cinematecii de la Universitatea de Vest, în lumea reală există şi miracole, astfel că Marina Arsenievna şi soţul ei Alexandr Gordon, coleg cu Andrei Tarkovski, au sosit…

Cultură

Un succes binemeritat

După cum este deja cunoscut, o trupă de teatru condusă de Cosmin Pleşa, cadru didactic la Universitatea de Vest din Timişoara, a participat acum câteva zile la un prestigios festival teatral organizat…

Cultură

„Manole” – un spectacol care trimite la valorile româneşti şi cele creştine

Spectacolul semnat de regizorul Cosmin Pleşa, realizat după piesa „Meşterul Manole, de Lucian Blaga, a pus accent pe valorile tradiţionalismului românesc şi ale creştinismului ortodox.

Adina Nanu (profesor)

ADINA NANU este profesor de peste 50 de ani şi predă cursuri de Istoria Artelor, Istoria Stilurilor si a Costumului la Universitatea Naţională de Arte şi la Universitatea Naţională de Arta Teatrala si Cinematografică, din Bucuresti. A semnat peste 30 de volume . Câteva titluri mai recente:  “Arta pe om” (Editura Compania, 2001), “Vezi?  Comunicarea prin imagine” (Editura Vizual, 2002) si “Arta, Stil, Costum”(Editura Noi Media Print, 2007. Este autoarea singurei istorii a costumului, publicata în Romania, “Arta, stil costum”.

In 2010, printr-o initiativa ICR, a reprezentat cu costume Romania in celebrul Carnaval de la Venetia. Fotografia ce ilustreaza materialul a fost facuta la acel eveniment.

Maria Radu (cantareata)

Conform siteului personal al cantaretei Maria Radu, la 14 ani ea sustinea primul concert pe stadionul Progresul cu formatia Solaris.

Urmeaza timp de 2 ani Scoala Populara de Arta din Bucuresti, sectia canto (timp in care participa la numeroase festivaluri si castiga numeroase premii).

In 1993, incepe colaborarea (ca backing vocal) cu formatia Directia 5.

In 1995, colaboreaza cu formatia Timpuri Noi – canta in deschiderea concertului “Rockmania” cu Joe Cocker, Rod Stewart si Eros Ramazzoti. Participa la “Cerbul de aur”.

In 1996, incepe colaborarea cu Romeo Vanica jr. si infiinteaza formatia Van Noizz (2 albume, numeroase hituri: “Vara in doi”, “Nu renunta” (prima piesa romaneasca care a ajuns pe locul 1 in top 50 Radio Contact), “Pas cu Pas”, “Iubire, bibelou de portelan”. Videoclipuri pentru piesele “Pas cu pas” si “De-atatea ori”

In 2000, colaboreaza cu Vank. Piesa “Langa inima mea, vine inima ta” devine hit si imnul indragostitilor (Valentine’s day)

In 2004, ocupa locul II la Selectia Nationala pentru Eurovision cu melodia “All this time” (compozitie proprie).

In 2006, apare primul album solo intitulat “M-am indragostit un pic”. Incepe turneu de promovare alaturi de 5 instrumentisti. Realizeaza videoclipuri pentru piesele “All this time”, “M-am indragostit un pic”, “Dorul”. Aparitia la nenumarate emisiuni TV (printre care Canal 50-Italia).

Stiri despre Maria Radu:

Viata rock ‘n’ roll s-a dovedit fatala multor artisti, dar putini au captat in asemenea masura atentia publicului precum controversata Amy Winehouse. vazi si stirea de pe Romportal Vocea nazala, spiritul ascutit, licentios, talentul urias si felul ei diferit de a fi, adesea neinteles, pana si imperfectiunile combinate cu vulnerabilitatea atat de aparenta i-au adus […]

Site oficial: Link

Amza Pellea (actor)

A fost cel mai mare actor din cinematografia romana maestrul si celebrul Amza Pellea s-a nascut la data de 07 aprilie 1931 la Bailesti, intr-o familie cu cinci copii, tatal sau s-a numit tot Amza Pellea, fiind directorul cooperativei “Munca Noastra” din Bailesti in anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului National Carol I din Craiova fiind un reprezentant al promotiei de aur a teatrului romaanesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul National din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie si Teatrul National din Bucuresti, unde s–a impus ca unul dintre actorii consacrati ai scenei romanesti.
In perioada 22 martie 1973 – 24 septembrie 1974 a fost Director al Teatrului National Craiov. A fost profesor la I.A.T.C. La Festivalul de Film de la Moscova, din 1977, a castigat premiul pentru cel mai bun actor (premiul pentru interpretare masculina) pentru rolul lui Manlache Preda din filmul Osanda o ecranizare de Sergiu Nicolaescu dupa “Velerim si Veler Doamne” de Victor Ion Popa. Ramas probabil in constiinta publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul si prin rolul comic al lui Nea Marin, reuseste in Atunci i-am condamnat pe toti la moarte sa atinga ambele personaje, umilul, si cateodata veselul Ipu recapata, in finalul filmului, figura darza si tragica a soldatului taran din primul razboi mondial. A decedat in conditii nici astazi pe deplin cunoscute, la varsta de 52 de ani.
Din unele surse se afirma faptul ca marele actor ar fi decedat din cauza cancerului pulmonar provocat de fumat, iar altele sustin ca ar fi fost ucis de Securitate fiindca in scheciurile sale, ironiza regimul comunist. Este inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.

. (via IPEDIA)

Cristian Mungiu (regizor)

S-a născut la Iaşi în familia unui medic, profesor universitar. Este fratele politologului Alina Mungiu-Pippidi. Cristian Mungiu a studiat limba si literatura engleză; a lucrat o perioadă ca profesor dar şi ca ziarist, moderator de radio şi televiziune. În anul 1998 a absolvit cursurile Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti. A fost regizor secund la filmele Le Capitaine Conan (1996, regia Bertrand Tavernier) şi Train de Vie (1998, regia Radu Mihăileanu).
Dupa realizarea mai multor scurtmetraje, este premiat pentru cel mai bun regizor, la Festivalul Dakino, în anul 2000, pentru Zapping. Lungmetrajul Occident (2002) a fost prezentat în cadrul secţiunii Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes, obţinând Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film Transilvania.

Consacrarea i-a adus-o filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, catigator a numeroase premii internationale, inclusiv Palme d’Or. De asemenea, filmul s-a aflat in cursa pentru Oscar, sectiunea Cel mai bun film strain.

Filme regizate de Cristian Mungiu:

  • Povestiri din Epoca de Aur (2009)
  • 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007)
  • Lost and Found (episodul Turkey Girl, 2005)
  • Occident (2002)
  • Corul pompierilor (short, 2000)
  • Nicio intamplare (short, 2000)
  • Zapping (short, 2000)

Andrei Vieru (muzician)

Andrei Vieru s-a nascut in 1958 in Romania intr-o familie de muzicieni (tatal sau este compozitorul Anatol Vieru, mama sa este muzicolog) Traieste de douazeci de ani in Franta. Inca de mic a fost pasionat de muzica, matematica pictura si psihologie. Dupa studiile la Conservatorul din Bucuresti se perfectioneaza cu Carlo Zecchi la Salzbourg si Lev Naoumov la Moscova. Cariera sa in tara ramine limitata pina reuseste sa se instaleze in Franta in 1989, unde sustine un prim recital salutat de presa la Grand Auditorium in Maison Radio France. Concertele care urmeaza la l’Auditorium des Halles, la Salle Gaveau sau la Théâtre de la Ville, ca si cele din Anglia, Germania, Italia, Belgia atrag atentia publicului si unui numar din ce in ce mai mare de critici muzicologi.
In Franta participa la numeroase festivaluri cum ar fi: La Roque d’Anthéron, Saint-Riquier, “Piano en Valois”, la l’Opéra de Vichy sau la manifestari precum la Folle Journée Schubert là Nantes (fébruarie 97). Interpretarile sale sint inregistrate de France Musique, Radio Classique, France 3, le Sender Freies Berlin sau la TVR – Bucaresti. In noiembrie 1996, Andrei Vieru a primit din partea Academiei de Arte Frumoase franceze premiul Nadia si Lili Boulanger.
Din inregistrarile sale ramin notabile; Variatiunile Goldberg, Arta Fugii, Variatiunile Diabelli, Tablouri dintr-o expozitie iar recent Clavecinul bine temperat a fost primit de critica de specialitate cu entuziasm. A colaborat la Cahiers de l’Herne si la Magazine littéraire. Este comparat frecvent cu ilustrii pianisti romani Dinu Lipati si Radu Lupu.

Mihai Sarbulescu si grupul Prolog

Nascut in 23-02-1957 in Bucuresti.
Traieste si lucreaza la Bucuresti.

Studii : Academia de Arte Bucuresti 1981
Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania
Membru Fondator al Grupului Prolog
Din 1985 participa la intemeierea grupului PROLOG impreuna cu Paul Gherasim Constantan Flondor, Cristian Paraschiv si Horea Pastina. Expozitile acestui grup au continuat si in anii urmatori.
Grupul PROLOG expune in 1994, la Bologna, “Arte Fiera”, sectiunea “Seduzione della differenza” iar la Venetia, “Venise en abame”; in 1995 la Limassol, Cipru (impreuna cu grupul expun Ioana Batrinu si Mircea Tohatan). In 2003 la Bithonvallaers, Franta (impreuna cu grupul expune Matei Lazarescu).

Unul din cei mai importanti pictori romani ai generatiei ’80, Mihai Sarbulescu isi trage sursele artei sale din insurgenta radicala a neoexpresionismului.  Rezultatul este un “clasicism” nou, original si postmodern, in care functia expresiva a imaginii poarta sensuri si atitudini de rezonanta etica si religioasa.

Edvard Grieg

Edvard Grieg s-a născut la Bergen în 15 iunie 1843. Din timpul vieţii şi-a câştigat recunoaştere internaţională ca şi compozitor. Deşi era scund, avea un suflet mare de artist, dedicat dreptăţii, adevărului şi solidarităţii. Se gândea să creeze o cultură naţională norvegiană puternică prin rafinarea muzicii populare norvegiene. Astăzi, mulţi norvegieni şi mulţi străini consideră muzica lui Grieg parte integrantă a identităţii naţionale a Norvegiei.

Dorinţa de libertate a lui Grieg
Dacă Grieg ar fi trăit astăzi, într-o ţară care tocmai a sărbătorit un secol de independenţă faţă de Suedia, într-o ţară care are o cu totul altă poziţie în lume decât avea la sfârşitul secolului XIX, dorinţele lui şi concepţia lui muzicală ar fi fost foarte probabil diferite.  Totuşi, în timpul vieţii lui Grieg, Norvegia era o ţară săracă, care ar putea fi comparată din mult puncte de vedere cu acele ţări care doresc astăzi să se elibereze din uniunile cu alte ţări. Tocmai această dorinţă de a vedea Norvegia liberă l-a modelat pe Grieg ca şi compozitor.

Grieg Romanticul
Grieg se considera un romantic, un copil al timpului său. Deşi Ibsen şi Bjørnson se îndreptaseră amândoi către Realism spre sfârşitul secolului XIX, Grieg credea că ar demonstra slăbiciune sau laşitate dacă şi-ar suprima Romantismul. Ca toţi romanticii, Grieg era un mitic. El căuta frumosul – frumosul în natură şi frumosul în adevăr. Pornind de la educaţia sa germană, şcoala Schumann, şi de la ideea sa de a picta imagini ale naturii norvegiene în muzica sa, el şi-a găsit paleta mistică în armoniile ascunse ale muzicii populare norvegiene. Acestea creau o lume de vis în care el căuta identitatea norvegiană. Grieg pretindea că exista o legătură misterioasă între modul cum utiliza el armoniile şi tradiţia cântecelor populare norvegiene. În adâncurile întunecate ale cântecului popular norvegian el a găsit, „ca din întâmplare”, o bogăţie de oportunităţi armonice  nedescoperite. Grieg a putut astfel să creeze o nouă perspectivă armonică, ce a rămas multă vreme unică în muzica europeană şi pe care şi Debussy şi Bartôk şi-au întemeiat opera.

Rolul muzicii în societate
Grieg credea cu tărie în importanţa muzicii în societate. El a concertat în mai multe rânduri gratis pentru muncitori şi pentru săraci, şi, după unul dintre aceste concerte scria: „Această seară reprezintă încoronarea visului meu din tinereţe: acela că, asemenea Greciei antice, arta trebuie să ajungă la toţi, tocmai pentru că … aceasta comunică de la suflet la suflet […] Fie ca arta să aparţină poporului!” Grieg susţinea că nu există clase superioare sau inferioare în artă şi că arta ar putea de aceea să aibă un efect educativ asupra societăţii.

Deşi Grieg a rămas fidel vocaţiei sale de romantic, el a rămas interesat de evoluţiile moderne, şi îi era teamă să nu rămână în urmă: „Nu voi spune că îmi este teamă nici de Viaţă şi nici de Moarte, dar este un lucru de care îmi este frică: să observ că îmbătrânesc… că tinerii se pornesc în aventuri al căror scop nu îl înţeleg. Pe scurt, mi-e teamă de posibilitatea de a nu fi capabil să simt ceea ce este adevărat şi măreţ în avanposturile spirituale, care avansează pe măsură ce noi îmbătrânim. De aceea simt o nevoie instinctivă de a şti totul despre umbrele lumii spirituale, acum mai mult ca niciodată”.

Edvard Munch – viata si opera

Edvard Munch a fost un pionier al mişcării expresioniste.

Munch s-a născut la data de 12 decembrie 1863 în Løten, districtul Hedmark. Decesul timpuriu al mamei şi surorii mai mari, starea sa de boală şi înclinaţiile religioase ale tatălui l-au impresionat puternic şi au suscitat un neobosit examen de conştiinţă care i-a caracterizat arta.

Det syke barn (“The Sick Child”) „Copil bolnav”
La vârsta de 20 ani, Munch a creat prima sa operă, Morgen (“Dimineaţă”), care prezintă o tânără îmbrăcată parţial, şezând pe marginea patului. Este un studiu de maestru, naturalist, de atmosferă şi lumină.

Un nou stil de pictură, liber de constrângerile naturalismului s-a manifestat în „Copil bolnav” (1885 – 86, repetat deseori mai târziu), în care exprimă, simplu şi cu gravitate, o amintire dureroasă din copilărie.

Skrik (“The Scream”) – „Strigătul” – inovaţie a expresionismului
“Strigătul”, lucrarea expresionistă inovatoare a lui Munch, a apărut în 1893. Tabloul este încă recunoscut ca fiind o descriere puternică, fundamentală a fricii existenţiale. Este unul dintre cele mai utilizate motive din lume, şi a fost reprodus pe nenumărate căni, mouse pad-uri, coperte de cărţi şi tricouri.

au urmat tablourile Vampyr (“Vampirul”), Madonna, Stemmen (“Voce”), Aske (“Cenuşă”), and Livets dans (“Dansul vieţii”), precum compoziţia majoră Kvinnen i tre stadier (“Femeia în trei etape”) (1894). Cel din urmă este deseori descris ca o expunere succintă a ambivalenţei lui Munch faţă de femei şi a fost expus în cadrul expoziţiei Secesiunii din Berlin în 1902, unde a prezentat 22 de lucrări.

Lucrări grafice
În 1894, Munch face primii paşi în domeniul graficii, executând acvaforte şi litografii, iar câţiva ani mai târziu xilogravură – pe care a revoluţionat-o. Gravuri cum ar fi Copil bolnav, Sărutul şi Madonna sunt în prezent printre cele mai renumite lucrări grafice moderne. Opera grafică a lui Munch totalizează 700 lucrări, inclusiv 200 acvaforte şi 140 xilogravuri, restul fiind litografii. Subiectul lucrărilor sale grafice este apropiat subiectului tablourilor sale.

Picturi murale la Universitatea din Oslo
Lucrările lui Munch din prima decadă a anilor 1900 sunt dovada unei căderi nervoase de care a suferit, care a culminat cu o şedere de şase luni la Clinica din Copenhaga, Danemarca, în perioada 1908-09. După ce a părăsit clinica, s-a întors în Norvegia şi s-a stabilit la Kragerø. S-a avântat cu forţe noi într-un proiect major – decorarea Aulei Universităţii din Oslo – pe care l-a câştigat în ciuda unei opoziţii considerabile faţă de intrarea sa în competiţie. Aula a fost inaugurată în 1916 şi picturile murale au fost curând recunoscute ca lucrări majore ale picturii monumentale norvegiene.

Edvard Munch a decedat în 23 ianuarie 1944.

Colecţii
Cea mai mare colecţie a operelor lui Munch se află în prezent la Muzeul Munch din Oslo. Galeria Naţională din Oslo deţine multe lucrări majore şi o selecţie vastă de lucrări grafice. Muzeul de Artă din Bergen deţine mai multe lucrări şi aproximativ 100 de lucrări grafice.

Lucrările lui Munch sunt de asemenea prezente în alte muzee norvegiene importante şi în mai multe colecţii germane şi elveţiene.

Tabloul furat
Tabloul Strigătul, în varianta care există la Galeria Naţională, a fost furat în februarie 1994 şi a reapărut aproximativ trei săptămâni mai târziu. În august 2004, tabloul Strigătul, în varianta care există la Muzeul Munch şi tabloul Madonna au fost furate într-un jaf armat. Tablourile au fost găsite doi ani mai târziu.

Justin Baroncea (arhitect)

Este nascut in 1974 la Bucuresti, a absolvit Institul de Arhitectura Ion Mincu unde a si  ramas apoi profesor asociat. Deasemenea a mai fost tot profesor asociat la Escuela BAC (in cadrul FPC), Barcelona. Este laureat al mai multor concursuri internationale unde a primit numeroase premii dintre care ultimul este Premiul I obtinut pentru realizarea pavilionului Romaniei la Bienala de la Venetia 2006.

Alexandru Solomon (regizor)

Alexandru Solomon a absolvit Facultatea de Film din Bucuresti, in 1991 Sectia Imagine de Film si televiziune. A debutat ca director de fotografie la filmul Priveste inainte cu manie (regia Nicolae Margineanu) pentru care a fost premiat la International Camera Festival. In paralel cu activitatea de director de imagine la filme de fictiune (In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura, regia Sinisa Dragin, Examen, regia Titus Muntean, a scris si regizat, incepand din 1993, mai multe filme documentare, foarte bine primite de critica de film.

documentarele lui au fost premiate in tara si strainatate si acopera zone foarte diferite: de la film experimental, avangarda, exilul Regelui Mihai, ciinii din Bucuresti ( comentariu Mircea Cartarescu) la Paul Celan (tatal lui a fost prieten cu Celan) sau Caragiale. Un alt documentar, Razboi pe calea undelor, este dedicat postului Europa libera.

Site personal

Pagina IMDB

Dan Perjovschi (grafician)

Unul dintre artistii romanii contemporani cel mai bine cotati pe piata internationala de arta.

Nascut in Sibiu in 1961 Dan Perjovschi este unul dintre cei mai originali artisti romani integrati in lumea artistica europeana fara complexe . Fie ca e vorba de instalatii, de happening-uri sau performance-uri toate manifestarile sale sunt marcate de o constiinta politica si un umor devastator care transcend granita lingvistica si atenueaza “ciocnirea civilizatiilor” sau diferentele culturale majore.
Biografia sa este marcata de anul 1989 cind incepe sa se afirme prin desenele sale atit de speciale care isi fac intruziunea in presa de opozitie, sarcasmul sau continind o satira originala, nemaintilnita pina atunci. Comentariile vizuale sunt complementare articolelor din revista 22 unde a fost invitat sa tina si o rubrica saptaminala.