Crupierul, omul care face norocul

O mana se roteste usor prin aerul transpirat. Fruntile oamenilor se intorc dupa ea, de parca n-ar fi suficcient s-o urmareasca din privire. Este Mana Norocului… de fapt a crupierului. In numai 10 rotatii de bila, cu complicitatea ruletei, oamenii de la masa vor da lovitura sau, dimpotriva, vor ramane stana de piatra, sa nu vada nimeni cat de mult i-a afectat pierderea. Jocul cu emotiile a inceput si bila alearga spre numarul norocos.

Iosefini ar fi un crupier prost

Clientul a castigat iar dealerul se bucura de parca ar lua bani, nu ar da. “Asa e in meseria asta, spune Albert Toteanu, crupier cu vechi state, trebuie sa-l faci pe client sa se simta bine indiferent daca pierde sau castiga. In fond, vine in casino sa se distreze”.

Asupra calitatilor necesare, toata lumea e de acord. Iosefini ar fi un crupier prost. Meseria nu sta in capacitatea de a amesteca pachetul de carti in moduri nemaivazute, de a arunca bila pe la spate sau de a numara banii in cateva fractiuni de secunda. Toate acestea tin de spectacol. Esenta meseriei e relatia cu clientul, sa glumesti cu glumetii, sa fii taciturn cu sobrii, sa fii simpatic cu toata lumea. “Crupierii sunt oameni banali, spune Peter Taylor de la Casino Palace. Au venit in meserie fara motive speciale, majoritatea in urma unor anunturi in ziare. Ei trebuie sa aiba un contact bun cu clientul, sa aiba “pielea groasa” (uneori sunt insultati fiindca oamenilor nu le place sa piarda). Sa fie diplomati, sa stie and sa zambeasca si cand nu. Unii clienti ajung sa prefere anumiti crupieri fiindca le place persoana lor”.

Crupierii (baieti sau fete) sunt toti tineri. “In meseria asta, spune Mirela Carstea, nu poti imbatrani”. Unii promoveaza in schema casinoului, altii mai pleaca in strainatate sau pe vase de croaziera, altii se apuca de alte meserii. Mirela Cartea vrea sa faca psihologie si crede ca actuala ei ocupatie o va ajuta suficient de mult. Anterior a fost translator de engleza, dar castiga mult mai prost. Acum castiga bine (pe statul de plata, care nu depinde de ruleta) si se considera un caz fericit: viata pe care trebuie sa o aiba un crupier, mai mult de noapte sau numai de noapte, erodeaza si distruge multe relatii – dar nu pe a Mirelei. Sotul ei ii este coleg de munca. Vin impreuna la serviciu, pleaca impreuna, isi iau libere impreuna: “Ce daca, spune ea, nu esti libera sambata si duminica, ce, numai atunci poate fi weekend? Weekendul este cand vrei tu sa fie”.

La locul de munca, instructia e de front. La fiecare 20 de minute, crupierii de la mese sunt schimbati si li se da o pauza de 20 de minute. Cand parasesc masa de joc, daca au fost la un joc de carti sunt obligati sa bata din palme ca sa arate ca nu au carti ascunse in maneca. “Automatismul ajunge asa de mare, spune Peter Taylor, incat ajungi sa aplauzi chiar si cand te ridici de la masa din bucatarie”. Buzunarele crupierilor, zisi si dealeri, sunt, conform legii, cusute, pentru a nu indesa acolo carti sau cipuri (jetoane valorice). Schimbul la mese are ceva din schimbul garzii regale. In casinourile care se respecta, prin regulament de ordine interioara se fixeaza lar culoarele pe cae crupieii trebuie sa iasa, cum sa mearga fara a intoarce capul, ce tinuta si ritm sa adopte. Doar pasul de defilare lipseste. In regulamentul de ordine interioara totul e legiferat, de la tipul de zambet necesar, la algoritmul in care trebuie jucat orice joc, de la interdictia de a juca in alte casinouri, in calitate de client, la cea de a divulga numele clientilor.

Clientii

“Palaria asta mi-am luat-o cu banii castigati la carti, spunea Mark Twain, insa cu banii pierduti puteam sa-mi cumpar un iaht”. Este dificil de spus ce anume atrage clientii intr-un casino. Raspunsul cel mai la indemana ar fi dorinta de astig. “Casinoul este un complex de distratie, spune Radu Bantea de la Casino Victoria. Oamenii vin pentru joc, pentru eleganta locului, pentru mancarea buna si pentru a fi vazuti in casino”. Asa fiind, te si intrebi daca nu cumva secretomania asupra clientilor este conceputa tomai pentru a provoca interesul public. Pentru ca asa s-a aflat ca Vanghelis, celebrul vanzator de aur din Bucuresti, era un jucator atat de patimas incat in casinourile bucurestene si-a omorat averea inainte de a se sinucide, ca in romanele de aventuri. Tot exemple de jucatori pasionati sunt Vasile Ianul si Fane Spoitoru.

Pasionatii sunt doar o categorie (cea mai numeroasa) din clientela unui casino. Ei sunt baza afacerii. Interesul casinoului este unul singur: sa tina jucatorul la masa cat mai mult pentru ca asa, indiferent de fluctuatiile norocului, ajunge in cele din urma sa piarda. Or, dintre toate categoriile, pasionatii sunt cel mai usor de captivat. Ceilalti vin, dau lovitura sau nu dau lovitura, si pleaca.

O alta categorie sunt curiosii, cei care vin doar sa vada cum merg lucrurile. Acestia sunt si cei mai comozi, dar si cei mai instabili dintre clienti. La urma vin “matematicienii”, jucatori care si-au elaborat tot felul de scheme de succes, care isi noteaza serii intregi toate numerele obtinute la o masa, le analizeaza acasa in liniste, le trec prin formule din teoria probabilitatilor, se duc si joaca la sigur. Deseori pierd. Insa niciodata nu renunta. Exista gata elaborate mai multe asemenea scheme de noroc, martingale pe numele lor, dintre care mai usoara e “martingala saracului”, aplicabila doar la ruleta. Esentialul e miza la “sanse egale”: rosu sau negru; mic sau mare; par sau impar. Sansa de castig este de aproape 1/2. Daca iese castigator, e OK, jucatorulk isi ia castigul si isi vede de treaba. Daca pierde, mizeaza din nou pe acelasi loc dublul mizei pierdute – si asa la infinit pana cand numaru iese castigator. Exista in probabilitate (si orice sistem de joc o verifica) legea numerelor mari care prevede ca la o serie mare de trageri sansa practica tinde sa devina egala cu cea teoretica. Impotriva acestui gen de joc, care le-ar transforma in victime sigure, cazinourile au luat masura introducerii unei mize minime si a unei mize maxime, limitandu-se astfel posibilitatea la numai 4-6 dublari consecutive ale mizei (depinde de la casino la casino). Cele mai indragite de cunoscatori sunt cazinourile u distanta cat mai mare intre minim si maxim, dand astfel serii cat mai lungi, dar nici chiar aici formula nu e operationala intrucat serii de 17 de aceeasi culoare nu sunt tocmai rare iar recordul mondial e de 35.

O regula nescrisa a jucatorilor spune ca daca ai castigat pe un numar, iei castigul dar lasi miza pe loc. Dealtfel, sala de joc e mai populata in superstitii decat casa unei vrajitoare. Fiecare jucator are stilul si fixurile sale. Unii se plimba de la o masa la alta, jucand la 3-4 mese in acelasi timp, alergand de colo-colo sa-si stranga castigul si sa-si arunce pariul. Altii, dimpotriva, sunt foarte calmi, punandu-si insa mainile pe ohi ori de cate ori se aude sunetul bilei picand pe numere, nesuportand atata emotie. Mai sunt si asa-numitele “pariuri strigate”, “call bets”, in care, chiar in ultimul moment inainte ca dealerul sa anunte “No mere bets, thank you” (Nu se mai fac jocuri, multumim), jucatorul arunca miza undeva pe masa si strigasectorul de numere spre care crede el ca se va indrepta bila. Asemenea jucatori viseaza roata ruletei, chiar daca numerele sunt dispuse aleator, ei putand intotdeauna sa-ti recite vecinii unui numar, care sunt orfanii (in lateralele vecinilor lui zero) si care este tierul (partea opusa a cilindrului).

Majoritatea clientilor de casino din Romania sunt straini. “La noi in casino, spune Burt Rao, directorul de la Casino Victoria, proentul acestora este de 65-70%: chinezi, italieni, greci, arabi, turci, japonezi, indieni…, nici n-ai crede ca sunt atatea rase in Romania. Oricum, casinoul e cel mai cosmopolit loc. Pe acest fond a aparut fenomenul junkets, al evreilor care vin in Romania numai si numai pentru a juca. In tari mai puritane, ca Israelul si statele arabe, jocurile de noroc sunt riguros prohibite, asa ca nativii pasionati sunt siliti sa plece pentru a juca in statele vecine. Aceasta este una dintre cauzele pentru care Bucurestiul a devenit una dintre capitalele gamblingului mondial, cu un total de 210 licente de asino dar cu doar vreo 10 suficient de mari pentru a intra in discutie. Restul au o carpeta pe perete, trei mese si o atmosfera clocita.

666

Suma numerelor de pe roata unei rulete este 666, numarul Satanei. Jucatorii glumesc: “Pai ce, banul nu este ochiul dracului?” Pentru majoritatea celor neinitiati, in casino se petrec numai lucruri rele. Filmele alimenteaza aceasta prejudecata: pedale ascunse sub masa, magneti si alte inventii diabolice pentru a influenta bila de la ruleta, dar si crupieri prea indemanatici. “Am colegi care se lauda ca pot da numere, spune Albert Toteanu, sau macar zone, dar astia sunt in general incepatorii. Eu nu zi asa, macar sa stiu sa feresc doua numere, sa nu dau niciodata in ele, atunci as shimba soarta casinoului.

Institutia nici nu are nevoie sa triseze pentru a avea un castig sigur, decat daca vrea unul foarte mare si foarte rapid. Dincolo de noroc si ghinion, casinoul are portia sa de castig rezervat care iese din diferenta de plata a primelor (se opreste o taxa de 1/35 din castig) sau din alte mii “puncte ale casei”, cum este numarul 0 la “sanse egale” unde, nefiind nici mare, nici mic, nici rosu, nici negru, nici par, nici impar, pierd toti cei care au mizat pe aceste categorii si castiga “banca”. Mai exista si sisteme de joc in care clientii joaca intre ei, crupierul servesete cartile si opreste o mica parte din castig, dar asemenea pratii nu sunt prea populare intrucat “joc eu impotriva ta si la final ne trezim ca am pierdut amandoi si in castig e numai casa, care nici macar n-a jucat”.

Despre casinouri se spun multe, inclusiv ca ar fi spalatorii de bani. Statul a decis supraimpozitarea acestei activitati tocmai pe considerentul ca multi din banii casinourilor evadeaza si nici o politie nu se pricepe sa le dea de urma. Masura introducerii de camere de luat vederi care inregistreaza fiecare partida nu a dus la nici un rezultat, din moment ce politistii care controleaza inregistrarile se pricep la jocuri ca la pilotat avioane. Chair casinourile care au fost inchise pentru nereguli financiare, cum este West Casino, au fost prinse u nereguli ca neinregistrarea limuzinei de protocol. Pe partea de jocuri, nimic.

Operatori ai diavolului sau ai sfintei sanse, crupierii sunt oameni care schimba destine. Culmea e ca lor nu le pasa. Ei se cconsidera niste tehnicieni pusi sa aplice niste reguli de manual: “la Black Jack (un fel de 21), daca ai carti mai mici de 16, regulamentul te obliga sa tragi. daca ai carti egale cu 17 sau mai mari, regulamentul spune sa te opresti”. Nici un crupier nu se simte jucator. El e altceva, un maestru de ceremonii. In timp ce imparte lumea intre castigatori si looseri, gandul lui e la pauza de 20 de minute care va sa vina.

Related posts

6 Thoughts to “Crupierul, omul care face norocul”

  1. […] pageTracker._trackPageview(); st_ro_start(12005, "", "", ""); Jun 27 Crupierul, omul care face norocul Filed Under (nicuilie.eu) by hrnicu on 27-06-2009 O mana se roteste usor prin aerul […]

  2. Mihai Lungu

    Avem nevoie de serciciile unui curier in fiecare luni intre orele 18 si 23.30
    cunoasteti pe cineva?
    Multumesc

  3. Elena

    pentru a evita un oarecare crupier, solutia este internetul: acest site

  4. Buna seara, Mihai Lungu! Am vazut mesajul tau, mai ai nevoie de crupier? Am o experienta de 2 ani!

  5. flavius

    cine are si poate sa ma ajute cu un manual pentru crupier….astept raspuns pe ,ail : flaviusssn43@gmail.com …. multumesc

Leave a Comment