Dosar 

Babilon, gradina publica a Paradisului

Raiul biblic se afla acolo undeastazi, dupa mai bine de treizeci de ani de razboi aproape neintrerupt, se afla un iad de buzunar: la doar cativa kilometri distanta de Bagdadul lui Saddam Hussein. Textul sfant descrie gradina Paradisului ca fiind inconjurata de patru rauri, dintre care doua sunt fluviile Tigru si Eufrat, iar doua sunt largi canale de irigatii, abandonate inca din antichitate.

Numarul acestor canale, ce curgeau intre Tigru si Eufrat (primul avand un curs cu aproape un metru mai inalt) era unul foarte mare cu 6-7.000 de ani in urma, atunci cand intre cele doua fluvii apareau cele mai vechi si mai importante civilizatii ale lumii: Sumerul, Akkadul, Babilonul, Eridu, Asiria, din nou Babilonul, apoi Seleucia si Bagdadul califilor musulmani, lumina luminii, reunite toate sub un nume generic dat de istoricii Greciei antice.“ Mesopotamia, “Pamantul dintre cele doua fluvii”.

Istorici numerosi, predominant germani, sustin ca toate obiceiurile acestei lumi, toate traditiile si chiar legile stramosesti au fost imprumutate din Mesopotamia. Cetati celebre au aparut aici atunci cand in “batrana” Europa adapostul in pesteri era ultima descoperire mondena. Religiile lumii, roata, animalele domestice, toate sunt contributii ale aceleasi Mesopotamii. Prima civilizatie de prestigiu a fost cea a sumerienilor, pe malul Golfului Persic, la punctul de varsamant al celor doua fluvii.

Pentru opere de arta inspirate de Babilon, vezi Graficante. Pentru harti istorice vezi sectiunea specializata din portalul Regionis
Pentru opere de arta inspirate de Babilon, vezi Graficante. Pentru harti istorice vezi sectiunea specializata din portalul Regionis

Sumerul a fost continuat apoi de o mare galerie de orase-stat, unele despotice, dintre care cel mai cunoscut si cel mai blestemat de neamuri a fost Babilonul, locul unde, dupa traditia biblica, oamenii s-au apucat sa faca un templu atat de inalt incat pe treptele sale ar fi putut urca pana la cer daca Dumnezeul evreilor i-ar fi lasat sa-l construiasca. Dar Yahveh a intervenit atunci si „a incurcat limbile“ celor ce lucrau la constructie, astfel incat acestia nu s-au mai putut intelege intre ei. Mitul corespunde oarecum unei realitati istorice, aceea a numerosilor sclavi de diferite origini, care lucrau in Babilon, oras la fel de mare ca Parisul de astazi, care avea pe la 1500 inainte de Cristos o populatie de peste un milion de locuitori, conform autorilor greci.

La mai putin de 40 km de Bagdad, Babilonul este unul dintre cele mai putin cunoscute orase antice pentru ca ramasitele sale zac inca sub pamant in cea mai mare parte a lor. In ciuda tuturor arheologilor, doritori a se infrupta din cea mai de pret comoara a lumii vechi, ruinele orasului Bab-ili (“Poarta lui Dumnezeu”) sunt prinse sub nivelul apelor freatice, ceea ce face degajarea lor aproape imposibila. Doar un satuc, refugiat la mica distanta de antica glorie a lumii, mai poarta viata prin ceea ce candva a fost centrul absolut al omenirii. Putinele vestigii degajate au parasit in cea mai mare parte a lor nu numai amplasamentele istorice, dar si granitele Irakului, fiind adapostite de muzeele din Germania.

Orasul a fost initial unul micut, aparut acum cinci mii de ani si ramas mult timp in umbra marilor cetati mesopotamiene: Ninive, Assur, Kis. Ascensiunea lui a fost fulgeratoare si a inceput la 1728 i.C., atunci cand marele rege semit, Hammurapi, si-a stabilit aici resedinta. Unul dintre cei mai mari regi ai lumii, Hammurabi a creat un oras pe masura sa, impunand pentru aproape doua mii de ani ca zeu suprem al lumii pe Marduk, zeul care isi avea templul principal in Babilon.

Fluviul Eufrat, capricios in mileniile curgerii sale, si-a parasit, cu putin timp inainte de Hammurapi, cursul si a lasat fara cai de comunicatie si fara resurse de irigatii vechea capitala a regiunii, orasul Kis. A urmat un mileniu de razboaie, cu doua distrugeri complete ale noului oras, Babilon si doua reconstructii din nimic, pana cand urmasii lui Alexandru Macedon au hotarat sa creeze o noua capitala in taramul dintre fluvii, Seleucia, in care au fost mutati cu forta locuitorii Babilonului pentru a o popula. Caramizile de aici au fost material de constructii pentru cinci alte mari orase.

O tacere completa se asternuse peste orasul cel plin de minuni: Turnul Babel (templul ziqqurat ridicat drept casa lui Marduk), gradinile suspendate ale Semiramidei, ziduri de incinta inalte de 30 de metri, o suprafata mai mare decat Munchenul de astazi. Nisipurile desertului il inghitisera complet pana cand, in 1898, dupa 1500 de ani de tacere, arheologii germani ai lui Robert Koldewey au inceput sa alunge desertul din jurul satului Babil. Lucrarile au durat 19 ani si au iesit, incet, la lumina ramasite ale marelui turn, ale zidurilor gigantice, ale templului Esangila (distrus de persi), precum si mai multe cartiere de locuinte. Un singur obiectiv a fost dezgropat aproape intact – o poarta a cetatii sacre inchinata zeitei dragostei, Istar, prin care treceau marile procesiuni ale lumii civilizate. Dar numeroase alte caramizi care purtau stampila manufactoriei din Babilon au fost gasite in zidurile altor orase, de la Seleucia uzurpatoare, la Bagdadul care avea sa domine mileniul urmator ca cel mai mare si mai luminat oras al lumii – Bagdadul califilor.

Nicu Ilie. Publicat in Turism Club. Preluare de pe nicuilie.eu, sectiunea Documentare.

Related posts

Leave a Comment